Filme de Oscar în 2012 (2)

Extremely Loud and Incredibly Close (chiar sunt curioasă cum o să-l traducă pe românește)

cu: Tom Hanks, Thomas Horn, Sandra Bullock, regia: Stephen Daldry

Tragedia de la 11 septembrie a născut multe povești emoționante. Șocul unei dispariții atât de neașteptate e cu adevărat greu de suportat. Cu atât mai mult cu cât este vorba de un băiețel de 11 ani, cu o personalitate specială, timid și ușor anxios, iar cel pe care tocmai l-a pierdut, respectiv tatăl lui, era cel mai bun partener de joacă. Și nu era vorba de o joacă oarecare, ci de adevărate investigații de detectiv, descoperirea de mistere și enigme. Mai mult, băiețelul se simte frustrat de faptul că nu a avut o “încheiere” (nu găsesc o traducere mai bună pentru cuvântul “closure”…Mihaela, help!), îl caută cu disperare tatăl său în imaginile de la televizor, printre oamenii care se aruncă de la etaj. Se revoltă și nu vrea să participe la înmormântarea simbolică a unui sicriu gol. Nu poate să accepte acestă dispariție.

Aventura începe de fapt când găsește o cheie misterioasă printre lucrurile celui pierdut și consideră că acesta e un ultim mister pe care i l-a propus tatăl său.

Mi-a plăcut, s-a lăsat și cu lacrimi către final. Îl recomand.

Oskar Schell (băiețelul): Only humans can cry tears. Did you know that?

The artist (Artistul)

cu: Jean Dujardin, Bérénice Bejo, regia: Michel Hazanavicius

Povestea nu e complicată: trecerea de la filmul mut la cel cu voci îi afectează cariera lui George Valentin, care nu se poate adapta la această schimbare. Filmul e deosebit pentru că e, în mare parte, un film mut, replicile nu se aud ci se citesc, iar soloana sonoră are un rol foarte important. Apropos, știați că la filmele mute orchestra cânta live coloana sonoră? Eu până să văd The Artist nu știam…

Și cu ocazia asta începi să îți reamintești ce însemnă un artist, că parcă prea mult am auzit în ultima vreme expresia “artista Carmen Șerban”…bine, ei o folosesc să evite cacofonia, dar puteau găsi și altceva.

Da, e un film deosebit ca aspect, dar parcă un pic prea simplu ca poveste…

The Descendants (Descendenții)

cu: George Clooney, Shailene Woodley, regia: Alexander Payne

Complicaaaaaat, complicat să afli că nevasta a suferit un accident și a intrat într-o comă profundă. Și mai complicat e să afli că în ultimul timp te înșela. Și de aici, o grămadă de probleme de moralitate: o iubești? o urăști? o ierți? îl cauți pe amant? îl iei la bătaie?

Drăguț, simpatic, uneori amuzant, dar prea aduce a comedie romantică. Nu că ar fi ceva rău, îmi plac genul ăsta de filme, dar nu prea le premiază ăștia la Best Picture. Poate la Best Actor.

Matt King: I don’t want my daughters growing up entitled and spoiled. And I agree with my father – you give your children enough money to do something but not enough to do nothing.

Filme de Oscar în 2012 (1)

Mi-am făcut de câțiva ani obiceiul ca iarna să mă uit la filmele nominalizate la premiile Oscar, ca să-mi fac și eu o idee despre ce mai consderă americanii a fi un film bun, demn de a fi premiat. La categoria Cel Mai Bun Film sunt, în ultimii 3 ani, mai multe nominalizări  față de restul categoriilor care au maxim 5. Cu atât mai bine

Anul ăsta sunt 9 nominalizări și m-am gândit să le grupez câte 3, ca să nu vă plictiesesc prea mult deodată, dar nici să nu mă întind pe foarte multe postări. Așadar, în ordinea vizionării lor:

The Tree of Life (Pomul Vieții)

cu: Brad Pitt, Sean Penn, regia (da, mi-am propus de anul ăsta să fiu un pic atentă și la numele regizorilor): Terrence Malick

E povestea unei familii cu 3 băieți, cu părinți foarte diferiți: mama este tot ce e mai blând și bun, iar tatăl este foarte dur și strict. Ambii părinți își iubesc copii, dar tatăl se schimbă uneori de la iubitor la autoritar și invers într-un mod în care îi cam zăpăcește pe bieții copii. Un eveniment tragic, moartea unuia dintre copii, le schimbă viața tuturor. În paralel este surprins Jack, unul dintre frați, la vârsta maturității…….. cam asta e tot ce am înțeles eu din film.

Restul e plin de metafore și alegorii pe care sincer nu prea le-am înțeles, suflet prozaic ce sunt. Dacă e să ne luăm după alții, care chipurile au înțeles mai mult “Din această poveste reiese că Jack cel adult, un suflet pierdut intr-o lume modernă, căutand să descopere printre scenele în schimbare ale timpului ceea ce rămâne neschimbat: eternul plan din care facem parte.”(CineMagia)…Yup, mi-e greu să înțeleg până și explicația.

Oricum, mi-a plăcut muzica și scenele din spațiu (a fost o bucată din film – parcă prea lungă- dedicată formării universului și a vieții pe pământ, aproape că așteptam să-l aud pe Morgan Freeman la un moment dat).

În concluzie, nu mi-a plăcut, nu l-am înțeles, n-a fost ceea ce m-am așteptat. Este, totuși, destul de apreciat, așa că nu trebuie neapărat să vă luați după mine.

Young Jack (vorbind cu divinitatea): Where were You? You let a boy die. You let anything happen. Why should I be good ? When You aren’t.

 

 

 

 

 

 

 Moneyball (Moneyball: Arta de a învinge)

cu: Brad Pitt, Philip Seymour Hoffman, regia: Bennett Miller

E povestea inspirată din realitate a unui manager al unei mici echipe de baseball care îşi propune ca folosind micul lor buget să facă o echipă campioană. Pentru asta, încearcă să găsească jucători valoroşi acolo unde nimeni nu ar căuta, pornind de la ideea că valoarea unui jucător nu e dată  neapărat de preţul lui de cumpărare.

Mi-a plăcut, a avut poveste şi chiar şi suspans. Ca să fiu sinceră totuşi, nu cred are şanse să fie filmul câştigător.

Billy Beane: Any other team wins the World Series, good for them. They’re drinking champagne, they get a ring. But if we win, on our budget, with this team… we’ll have changed the game. And that’s what I want. I want it to mean something.

 

 

War Horse (Calul de luptă)

cu: Jeremy Irvine, Emily Watson, regia: Steven Spielberg

Mai ţineţi minte serialul de pe vremuri care se numea Black Beauty? Filmul ăsta aduce puţin. E o poveste a legăturii care se poate crea între un cal și stăpânul lui, dincolo de distanță și timp . Filmul este unul emoționant, dar pare un pic a fi din alte vremuri. În timp ce mă uitam, tot întrebam: sigur e film făcut in 2011? sigur e făcut de Steven Spielberg? (mă asteptam la efecte speciale, la nebunii, dar nimic). De asta nu cred că War Horse va fi marele câștigator de anul asta.

Rose Narracott: [to Ted] (soția către soț) I might hate you more, but I’ll never love you less.

Dogville

M-am uitat din întâmplare la Profesioniștii de pe TVR1 atunci când a fost invitat Cristian Tudor Popescu. Este un om pe care îl admir pentru că se exprimă întotdeauna clar, concis și franc. S-a discutat despre România, despre viață și cultură, într-un soi de chestionar (am aflat apoi că se numește Chestionarul lui Proust) la care răspundea atât Eugenia Vodă cât și invitatul. Cu siguranță nu cunoșteam nici pictorii de care aminteau, nici scriitorii, nici regizorii…dar la întrebarea “Cine este personajul feminin preferat?” CTP a răspuns că personajul lui preferat nu este dintr-o carte, ci dintr-un film. M-am bucurat pentru că era deci foarte facil să fac și eu cunoștință cu personajul, care, după mărturisirile din emisiune “l-a obsedat săptămâni întregi”.

Filmul este “Dogville”, iar personajul de care vorbea este Grace, interpretată de Nicole Kidman. E un film cu adevărat special. În primul rând toată acțiunea se petrece într-un soi de scenă de teatru. Am crezut că o să mă plictisească atât de tare decorul, încât o să renunț să mai urmăresc filmul, dar acțiunea m-a prins până la urmă. Asta pentru că nu poți sta indiferent în fața lui, te implici, te indignezi și te revolți, chiar dacă realizezi că lucrurile sunt exagerate spre final, fiind mai degrabă cu sensul de metafore decât întâmplări ca atare.

În mare, e vorba despre o fată care, fugind de niște mafioți, ajunge în satul Dogville, unde încearcă să își câștige simpatia locuitorilor. Nu am să vă zic mai multe, nici cine/ce/cum se dovedește a fi fata (Iri iar a ghicit dinainte, grrrr), ca să nu vă stric finalul, dacă vă hotărâți să îl urmăriți. Vă zic doar că mie mi-a plăcut.

Citatul obișnuit:
Tom: You want to eat? You must be hungry.
Grace: I can’t. I don’t deserve that bread. I stole that bone. I’ve never stolen anything before. So now, now I have to punish myself. I was raised to be arrogant. So, I… I had to teach myself these things.
Tom: Well, it may be for your education.

Rabbit Hole

Există oare durere mai mare decât cea a părinților cărora le moare un copil?

Cum continuă viața lor?

Pot fi destul de înțelepți să înțeleagă că un accident este un accident și să nu caute vinovați acolo unde nu sunt?

Cum continuă căsnicia lor?

Se stinge vreodată în viață acestă durere?

Un film puternic și optimist în cele din urmă. Recomand!

Becca: Does it ever go away?
Nat: No, I don’t think it does. Not for me, it hasn’t – has gone on for eleven years. But it changes though.
Becca: How?
Nat: I don’t know… the weight of it, I guess. At some point, it becomes bearable. It turns into something that you can crawl out from under and… carry around like a brick in your pocket. And you… you even forget it, for a while. But then you reach in for whatever reason and – there it is. Oh right, that. Which could be aweful – not all the time. It’s kinda…
[deep breath]
Nat: not that you’d like it exactly, but it’s what you’ve got instead of your son. So, you carry it around. And uh… it doesn’t go away. Which is…
Becca: Which is what?
Nat: Fine, actually.

Pirate Radio

Un film bun, cu melodii superbe, umor și aventură. E și comedie, și ușor romantic, dar nu chiar o comedie romantică

Povestea în mare, o zice trailerul…

Quentin: So… expelled?
‘Young’ Carl: That’s right.
Quentin: What for?
‘Young’ Carl: I suppose smoking was the clincher.
Quentin: Drugs or cigarettes?
‘Young’ Carl: Well, both.
Quentin: Well done! Proud of you. So your mum sent you here in the hope that a little bracing sea air would sort you out?
‘Young’ Carl: Something like that.
Quentin: Spectacular mistake.

Everything is illuminated

În esență un film despre căutarea rădăcinilor și regăsirea lor, despre suferințele cauzate de război, despre vindecarea rănilor.

Un film mai neobișnuit ca atmosferă, cu o coloană sonoră deosebită și un umor special.

Alex: I have reflected many times upon our rigid search. It has shown me that everything is illuminated in the light of the past. It is always along the side of us, on the inside, looking out. Like you say, inside out. Jonathan, in this way, I will always be along the side of your life. And you will always be along the side of mine.

The King’s Speech

Am văzut și eu în sfârșit “Discursul regelui”. Pe lângă povestea care se distinge bine încă din trailer – regele George al VI lea încearcă să-și depășească defectul de vorbire –  mi-a plăcut atmosfera de la casa regală, că și-așa de-abia asistasem la nunta prințului William. Drept să spun, cel mai tare film din categoria celora care ne introduc puțin în rigorile și obligațiile familiei regale britanice este The Queen…dar poate despre el altă dată, pentru că chiar am de gând să-l revăd.

Despre filmul de față, mi-a plăcut ca are multe momente de umor de bună calitate, iar personajele principale sunt pur și simplu perfecte.

 King George VI: If I’m King, where’s my power? Can I form a government? Can I levy a tax, declare a war? No! And yet I am the seat of all authority. Why? Because the nation believes that when I speak, I speak for them. But I can’t speak. 

Remember me

M-am uitat la Remember me pentru că am aflat de la cineva că are un final mai deosebit, mai neaşteptat pe care  încă de la inceput am incercat să-l intuiesc. N-am reuşit…

Povestea e una frumoasă de iubire, între 2 tineri destul de “messed up”: tipului i se sinucisese fratele, fapt care destrămase căsnicia părinţilor, iar mama tipei fusese omorâtă la metrou chiar de faţă cu ea. Lucrurile astea pun cu siguranță amprenta pe relația lor, dar reușesc totuși să se iubească frumos. Iar dacă mai punem faptul că tipul e interpretat de Robert Pattinson, vampirul de care sunt îndragostite toate adolescentele, filmul devine cu siguranţă unul de mare interes (recunosc, pentru mine nu a contat asta, nici n-am ştiut).

Mi-a plăcut morala filmului, care cred ca poate fi rezumată așa:  our fingerprints don’t fade from the lives we touch. V-am băgat de tot în ceaţă? Watch it!

The Sorcerer’s Apprentice

M-am lăsat cu greu convinsă să merg la filmul ăsta: nu-mi place de Nicolas Cage și nici trailerul nu m-a încântat deloc (are multe variante de trailere, dar degeaba). Ce să caut eu la un film cu Nicolas Cage – maestru vrăjitor?!

M-am înșelat din nou, căci mi-a plăcut filmul…mai ales pentru că îmbină partea de fantasic cu puțină sensibiliate și cu mult umor de bună calitate. Jay Baruchel în rolul ucenicului Dave e un deliciu. Nu m-am așteptat ca un film Disney să fie așa amuzant, m-a surprins plăcut. Așa că îl recomand, pentru o seară relaxantă de duminică.

Pentru că trailerele nu mi-au plăcut vă propun un citat și o secvență:

Balthazar Blake: Keep it subtle. Civilians must not know that magic still exists. That could make things complicated.
Dave Stutler : Alright, Mr. Pointy Hat.

Inception

Știți vorba aia: “La pomul lăudat să nu te duci cu sacul”…cam așa m-am simțit eu când s-a terminat filmul. Asta pentru că are un scor impresionant pe imdb, dar pe mine nu m-a impresionat chiar așa. Cu siguranță ideea este una interesantă (un hoț care fură ideile oamenilor în timp ce aceștia visează), efectele sunt deosebite (hoțul “desenează” visul în care pătrunde), jocul actorilor impecabil (Leonardo diCaprio nu cred că mă poate dezamăgi vreodată), dar asta nu mi-a fost de ajuns. Nu mi-a plăcut că sunt prea multe reguli pe care trebuie să le reții (sincer, cred ca mi-ar fi fost util să am un carnețel ca să nu le uit), lucrurile sunt complicate și trebuie să fii foarte atent ca să ții pasul. Poate greșeala a fost că m-am uitat seara târziu, când nu mai aveam răbdare să asimilez toate asta… A, și nici finalul, care era de așteptat să mă dea pe spate (tot așteptam justificarea notei de pe imdb) n-a fost decât previzibil…păcat, poate un alt final mi-ar fi schimbat puțin părerea.

“Our dreams, they feel real while we’re in them right? Its only when we wake up then we realize that something was actually strange!”

Edit: Știe totuși cineva de ce e tradus pe românește “Începutul”? Mi se pare cam lipsit de sens…