Sacra di San Michele

Am pornit de dimineață cu pachețel în ghiozdan către gară pentru a merge în localitatea S. Ambrogio (la 30km de Torino) pentru a vizita Sacra di San Michele – o abație veche cu o arhitectură foarte specială. Mai interesant decât atât, se pare că Umberto Eco s-a inspirat de aici pentru a crea atmosfera din “Numele trandafirului”.

Gara Porta Nuova e foarte frumoasă, un fel de mall cu magazine cu pretenții, curată, mare, bine organizată.

M-am luat bilet de la un automat de bilete și apoi am zis să mă mai plimb prin jur cele 30 de minute care mai erau până la plecarea trenului. În fața gării se inaugura ceva, un monument al pădurarilor/vânătorilor…ceva de genul ăsta. Adică așa cred după uniforma verde și după penele pe care le aveau la pălărie. Am făcut câteva fotografii acolo,

suficient cât să îmi dau seama că acumulatorii aparatului foto erau pe terminate. Greeeeeat. Mai erau 10 minute până la plecarea trenului, iar eu am început să mă grăbesc către un magazin, să pot lua niște baterii. Am găsit un fel de librărie, am cumpărat, am ieșit și m-am îndreptat spre liniile de tren. Cel puțin asta credeam, că după aproximativ un minut mi-am dat seama că mă îndreptam către ieșirea din gară și nu către trenuri. Greeeeat again. M-am întors și după o cursă printre trecători am ajuns și la tren…la timp.

Trenul a gonit destul de repede (ziceam eu, cred ca are vreo 100 la oră) către S. Ambrogio. Cum am coborât, am zărit-o…Sacra di San Michele.

Și mi-am zis: okeeeei, dacă nu e vreo telecabină ceva, eu nu-s chiar așa de nebună încât să mă urc singură pe munte, și-așa am fost destul de nebună săptămâna trecută când am mers singură prin pustietăți și mi-a ajuns.

Am urmat indicațiile către Sacra di San Michele și am ajuns la potecuța de munte care ducea acolo, deci niciun drum de mașină, nicio telecabină😦. Acasă am citit că există și un drum de mașină, dar care pleacă din altă localitate și are o lungime de 14 km, deci tot prea mult pentru mine. Asta e, așa îmi trebuie, data viitoare o să mă informez mai bine (sau să-mi zică Dani mai precis când mă trimite undeva🙂 ). Așa arăta sătucul de la baza potecii.

Așa că m-am întors cu coada între picioare și am mai făcut câteva fotografii

Am crezut măcar că am să văd munții mai bine, dar culmea, într-o zi cu muuult soare afară, munții erau cuprinși de ceață.

Așa că după numai o oră de când ajunsesem, m-am urcat în trenul de întoarcere. Și dacă tot am avut o vizită “ratată”, m-am jucat un pic cu GPS-ul în tren, să văd care e viteza cu care mergea. Am avut surpriza să-l surpind viteza maximă de…

…destul de bine pentru un tren personal…

One Response to “Sacra di San Michele”

  1. Sâmbăta nu s-a terminat … « Jurnal. Simplu jurnal Says:

    […] nu m-am dus chiar acasă după ce m-am întors de la Sacri di San Michele…m-am dus la plimbare, de data asta fără hartă, așa orbește. Ținusem eu minte că am mai […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: