Dispăruţi fără urmă…

Postarea de faţă face parte din campania vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial All.

Cartea pe care am primit-o pentru recenzie se numeşte Dispăruţi fără urmă de Cecelia Ahern. Sinceră să fiu, prima mea opţiune fusese alta, dar pentru că nu mai era în stoc, am ales-o pe aceasta.

Povestea se învârte în jurul lui Sandy Shortt, o femeie cu o uşoară tulburare obsesivă căpătată în urma unei întâmplări din copilărie. Când Sandy avea 10 ani, o fetiţă din vecini a dispărut “fără urmă” şi de atunci nu poate suporta lucrurile care dispar; fie că e vorba de o şosetă, un pix sau un ursuleţ de pluş, dispariţia unui astfel de obiect banal provoacă o adevărată isterie în casa familiei Shortt, pentru că Sandy le caută zile şi săptămâni la rând.

Nu e de mirare că ajunsă la maturitate, tânăra îşi deschide o agenţie pentru căutarea persoanelor dispărute în care se implică trup şi suflet. În timpul uneia din căutări, însă, ajunge ea însăşi să dispară.

De aici cartea introduce o ipoteză pe care eu am înghiţit-o cu greu pentru că nu m-am aşteptat să fie o carte ştiinţifico-fantastică:  toate persoanele şi obiectele care dispar ajung într-un loc special, în care, înţelegând că nu este cale de întoarcere, fiecare a luat totul de la capăt, creându-şi o familie nouă,  o viaţă nouă. Sandy ajunge aici şi începe să regăsească persoane pe care le cautase prin agenţia sa, le dă veşti de acasă acestora şi le alină dorul de casă. Nu renunţă însă la ideea de a se întoarce înapoi în lumea de unde a plecat, iar când obiectele ei încep să dispară chiar şi din acest loc, lucrurile chiar devin ciudate.

Dincolo de ideea fantezistă că există un loc în care merg toate lucrurile pierdute, cartea prezintă problema reală a persoanelor dispărute şi mai ales a traumei prin care trec cunoscuţii acestora. Există mame care aşteaptă o viaţă întreagă să se întoarcă acasă copilul pierdut, lasă lumina din hol aprinsă ca acesta să poată vedea că este aşteptat, păstrează neatinsă camera lui, ca un altar închinat celui dispărut. Deşi moartea este cu siguranţă cea mai dureroasă experienţă, incertitudinea din spatele unei dispariţii îi poate innebuni pe părinţi, fraţi, prieteni. Oare unde e? Oare cine l-a luat? Oare s-a pierdut? Oare îşi mai aminteşte de noi?…şi cea mai cruntă: Oare mai trăieşte?

După cât timp poţi renunţa la căutările frenetice şi reveni la viaţa normală? Și când renunți la căutare, ce faci cu sentimentul de vinovăție? cu senzația că poate ai ratat ceva, vreun indiciu, vreun detaliu?…Ce credeţi? Aştept cometariile voastre. Nu uitaţi, postarea  face parte din campania vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial All, așadar fiecare comentariu mai adaugă 3 minute de voluntariat la campanie.

14 Responses to “Dispăruţi fără urmă…”

  1. Mihaela Alexandrescu Says:

    Mi se pare foarte interesanta cartea, desi are un subiect dureros. Poate mi-o imprumuti si mie cand vin in Iasi. Dau alta la schimb🙂 Cat priveste intrebarea ta, pana nu te afli in situatia aia nu cred ca iti dai seama in cat timp poti renunta la cautari. Unii oameni niciodata. Altii se resemneaza mai usor si nu au sentimente de vinovatie atunci cand renunta la cautare, isi imagineaza pur si simplu ca a murit. Complicat oricum.

  2. simonacriste Says:

    deja ma simt tare rau cand vad atatea recenzii bune in campania asta la cartile Ceceliei si eu nu am citit nimic de ea..promit sa ma revansez cat de curand:)

  3. Irinel Says:

    Pare interesanta cartea. Inainte sa i-o dai Mihaelei am s-o citesc si eu😀

  4. mama Says:

    in ceea ce priveste cautarea celor disparuti cred ca tre sa faci intr-adevar tot ce depinde de tine ,dar la un moment dat cind nu mai ai solutii, tre sa te impaci cu ideea, adica la un moment dat tre sa te gindesti si la tine
    Parerea mea este ca vei cauta toata viata in cazul in care este copilul tau,iar daca este altcineva, la un moment dat te consolezi

  5. redsky2010 Says:

    am citit-o si pe asta, aveam intr-o vreme un fix cu cecilia ahern si am bifat tot ce mi-a cazut in mana. o carte in stil optimist, care rezolva intr-un fel placut toate disparitiile; trebuie sa fie reconfortant sa te gandesti ca omul n-a patit ceva rau, ci si-a continuat viata intr-o alta dimensiune. relatiile descrise intre cei disparuti si lumea lor incropita din petece mi s-a parut interesanta🙂

    • Cristina Says:

      si ce mai recomanzi de ea? Da, e interesanta viziunea ta asupra lumii celor disparuti..

      • redsky2010 Says:

        ps: i love you; prietenul nevazut; cadoul; multumesc pentru amintiri.
        sunt usurele, dar pline de bunatate si optimism, care mie imi pica uneori tare bine🙂

  6. Mihaela Alexandrescu Says:

    Am citit si eu Multumesc pentru amintiri si mi-a placut mult.

  7. andreea Says:

    …nici nu stiu ce sa comentez intai…sa confirm tot sirul de comentarii pe care le-am vazut, la recenzia ta si la adresa cartii…sa imi exprim bucuria ca, in sfarsit, dau curs impulsului de a raspunde efectiv unor ganduri insirate de tine pe blog, desi si pana acum mi-am dorit sa o fac si am facut-o numai purtand conversatiile in minte si reformulandu-le din mers, in principiu pt ca nu am reusit sa imi las un ragaz in valul de intamplari mari si mici ale zilei pentru a scrie cateva randuri … sa imi manifest reactia la mesajul pe care ti l-a transmis cartea ceciliei si pe care ni-l impartasesti si noua … sa ma arat incantata de initiativa All si de initiativa ta de a ne prinde in hora …. toate odata:) …. ma atrage subiectul cartii. porneste de la o realitate dureroasa si e suficient sa ma transpun macar un minut in pielea persoanelor care au pierdut pe cineva ca sa ma treaca fiori. sa te imparti intre speranta si sentimentul ireversibilului mi se pare cumplit. nu stiu ce as face, cat as mai continua sa caut, daca si cand as accepta situatia, dar cred ca cel mai mult m-ar urmari sentimentul de vinovatie….e interesanta si rezolutia pe care o ofera autoarea. ar fi frumos sa ne putem impaca sau amagi cu o asemenea idee, a existentei unor lumi paralele, insa e doar un colac de salvare pe care l-am putea oferi copiilor … in orice caz, mi-ar placea sa citesc cartea. o voi trece pe lista de lectura:)

  8. Dee. Says:

    Trebuie neaparat sa incerc ceva de Cecelia Ahern! Spre rusinea mea, pana acum nu am citit nimic scris de ea…

    Dee.

  9. Campania mea (1) | Jurnal. Simplu jurnal Says:

    […] trecut în primăvară am participat la prima campanie vALLuntar. Lucrurile decurgeau cam așa: editura ALL dădea cărți unor bloggeri […]


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: