Cu Alex la țară (1)

Pentru că am adunat deja câteva locuri în care am fost cu Alexandra, am deschis o rubrică numită “cu Alex la”. Pe de o parte vreau să păstrez amintirea respectivei întâmplări, pe de altă parte vreau să vă/îmi dau niște sfaturi pentru când o să repetăm experiența sau pentru când mergeți voi cu bebelușii în locurile/situațiile respective.

La țară a fost prima noastră ieșire din oraș și prima noapte dormită în altă parte decât acasă (sau la maternitate, firesc). S-a întâmplat la începutul lui iulie, deci la aproape 3 luni. Am luat în bagaj cam toată camera…glumesc acum, dar fiind prima ieșire (se voia a fi o repetiție pentru concediu, dar și o oportunitate de a se obișnui cu bunicii), am luat cam tot ce ținea de dormit, de băiță (mai puțin cădița), de schimbat, de îmbrăcat. Din fericire, fiind alăptată exclusiv, nu am avut de cărat și chestii ce țin de mâncare.

Am încercat să facem un mediu cât mai apropiat cu cel de acasă, dar s-a văzut cu siguranță că a simțit schimbarea. A fost destul de mofturoasă, a tot scâncit. Chiar și î timp ce mânca la sân, tot mai scotea câte un scâncet. Bine, asta a fost și pentru că era extrem de cald. Sfat: nu mergeți cu bebeluși atât de mici undeva unde a foarte cald, Alexandrei nu îi place căldura excesivă și cred că e general valabil pentru bebeluși. Afară era extrem de cald la soare și foarte cald la umbră. În care era foarte cald oriunde. Și cred că ăsta e un motiv în plus pentru care a fost “mofturici”.

Noaptea a dormit bine, poate și pentru că a fost un pic mai răcoare. Dimineața, în schimb, a fost din nou plângăcioasă, așa că am schimbat programul și am plecat către casă ceva mai devreme decât era stabilit. Aaa, și cu drumul. La vârsta aia a fost destul de dificil. Atâta timp cât a dormit în scoica de mașină, totul a fost în regulă. Doar că n-a durat prea mult somnul. Și apoi nu a mai vrut deloc să stea în scoică. Înainte mă uitam strâmb la părinții care își țineau bebelușii în brațe în mașină. Ziceam că sunt iresponsabili pentru că e destul de periculos în caz că se întâmplă ceva în trafic (chiar și vreo frână bruscă). Și iată-mă făcând fix același lucru atât în oraș cât și în afară.

Și apropos de asta, am învățat că nu poți niciodată să judeci un părinte. Îmi ziceam înainte că eu n-o să fac una sau alta, sau când auzeam fraze de genul “nu doarme în timpul zilei decât în brațe”, “nu mănâncă decât în poziția cutare”, “nu stă decât cumva” mă gândeam că e vina părinților că așa i-a obișnuit. Și poate că așa e, dar asta nu înseamnă că greșelile astea nu le-am făcut și eu. E foarte greu să nu le faci, asta pentru că, eu cel puțin, nu suport să văd copilul cum plânge. Și nu știu cum e al vostru, dar al meu plânge cu niște lacrimi atât de maaaaari, încât face ce vrea din mine în momentele alea. Sper cu timpul să mă prind când folosește plânsul ca șantaj emoțional și să fiu tare🙂

Revenind, avem în plan să mai mergem o dată la țară curând și o să vă spun ce diferență fac 2 luni și câteva grade în minus.

DSC_2434 (Large)

DSC_2528 (Large)

 

IMG_20140824_160146 (Large)

Și lacrimile…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: