Filme de Oscar în 2012 (2)

Extremely Loud and Incredibly Close (chiar sunt curioasă cum o să-l traducă pe românește)

cu: Tom Hanks, Thomas Horn, Sandra Bullock, regia: Stephen Daldry

Tragedia de la 11 septembrie a născut multe povești emoționante. Șocul unei dispariții atât de neașteptate e cu adevărat greu de suportat. Cu atât mai mult cu cât este vorba de un băiețel de 11 ani, cu o personalitate specială, timid și ușor anxios, iar cel pe care tocmai l-a pierdut, respectiv tatăl lui, era cel mai bun partener de joacă. Și nu era vorba de o joacă oarecare, ci de adevărate investigații de detectiv, descoperirea de mistere și enigme. Mai mult, băiețelul se simte frustrat de faptul că nu a avut o “încheiere” (nu găsesc o traducere mai bună pentru cuvântul “closure”…Mihaela, help!), îl caută cu disperare tatăl său în imaginile de la televizor, printre oamenii care se aruncă de la etaj. Se revoltă și nu vrea să participe la înmormântarea simbolică a unui sicriu gol. Nu poate să accepte acestă dispariție.

Aventura începe de fapt când găsește o cheie misterioasă printre lucrurile celui pierdut și consideră că acesta e un ultim mister pe care i l-a propus tatăl său.

Mi-a plăcut, s-a lăsat și cu lacrimi către final. Îl recomand.

Oskar Schell (băiețelul): Only humans can cry tears. Did you know that?

The artist (Artistul)

cu: Jean Dujardin, Bérénice Bejo, regia: Michel Hazanavicius

Povestea nu e complicată: trecerea de la filmul mut la cel cu voci îi afectează cariera lui George Valentin, care nu se poate adapta la această schimbare. Filmul e deosebit pentru că e, în mare parte, un film mut, replicile nu se aud ci se citesc, iar soloana sonoră are un rol foarte important. Apropos, știați că la filmele mute orchestra cânta live coloana sonoră? Eu până să văd The Artist nu știam…

Și cu ocazia asta începi să îți reamintești ce însemnă un artist, că parcă prea mult am auzit în ultima vreme expresia “artista Carmen Șerban”…bine, ei o folosesc să evite cacofonia, dar puteau găsi și altceva.

Da, e un film deosebit ca aspect, dar parcă un pic prea simplu ca poveste…

The Descendants (Descendenții)

cu: George Clooney, Shailene Woodley, regia: Alexander Payne

Complicaaaaaat, complicat să afli că nevasta a suferit un accident și a intrat într-o comă profundă. Și mai complicat e să afli că în ultimul timp te înșela. Și de aici, o grămadă de probleme de moralitate: o iubești? o urăști? o ierți? îl cauți pe amant? îl iei la bătaie?

Drăguț, simpatic, uneori amuzant, dar prea aduce a comedie romantică. Nu că ar fi ceva rău, îmi plac genul ăsta de filme, dar nu prea le premiază ăștia la Best Picture. Poate la Best Actor.

Matt King: I don’t want my daughters growing up entitled and spoiled. And I agree with my father – you give your children enough money to do something but not enough to do nothing.

Advertisements

Filme de Oscar în 2012 (1)

Mi-am făcut de câțiva ani obiceiul ca iarna să mă uit la filmele nominalizate la premiile Oscar, ca să-mi fac și eu o idee despre ce mai consderă americanii a fi un film bun, demn de a fi premiat. La categoria Cel Mai Bun Film sunt, în ultimii 3 ani, mai multe nominalizări  față de restul categoriilor care au maxim 5. Cu atât mai bine 🙂

Anul ăsta sunt 9 nominalizări și m-am gândit să le grupez câte 3, ca să nu vă plictiesesc prea mult deodată, dar nici să nu mă întind pe foarte multe postări. Așadar, în ordinea vizionării lor:

The Tree of Life (Pomul Vieții)

cu: Brad Pitt, Sean Penn, regia (da, mi-am propus de anul ăsta să fiu un pic atentă și la numele regizorilor): Terrence Malick

E povestea unei familii cu 3 băieți, cu părinți foarte diferiți: mama este tot ce e mai blând și bun, iar tatăl este foarte dur și strict. Ambii părinți își iubesc copii, dar tatăl se schimbă uneori de la iubitor la autoritar și invers într-un mod în care îi cam zăpăcește pe bieții copii. Un eveniment tragic, moartea unuia dintre copii, le schimbă viața tuturor. În paralel este surprins Jack, unul dintre frați, la vârsta maturității…….. cam asta e tot ce am înțeles eu din film.

Restul e plin de metafore și alegorii pe care sincer nu prea le-am înțeles, suflet prozaic ce sunt. Dacă e să ne luăm după alții, care chipurile au înțeles mai mult “Din această poveste reiese că Jack cel adult, un suflet pierdut intr-o lume modernă, căutand să descopere printre scenele în schimbare ale timpului ceea ce rămâne neschimbat: eternul plan din care facem parte.”(CineMagia)…Yup, mi-e greu să înțeleg până și explicația.

Oricum, mi-a plăcut muzica și scenele din spațiu (a fost o bucată din film – parcă prea lungă- dedicată formării universului și a vieții pe pământ, aproape că așteptam să-l aud pe Morgan Freeman la un moment dat).

În concluzie, nu mi-a plăcut, nu l-am înțeles, n-a fost ceea ce m-am așteptat. Este, totuși, destul de apreciat, așa că nu trebuie neapărat să vă luați după mine.

Young Jack (vorbind cu divinitatea): Where were You? You let a boy die. You let anything happen. Why should I be good ? When You aren’t.

 

 

 

 

 

 

 Moneyball (Moneyball: Arta de a învinge)

cu: Brad Pitt, Philip Seymour Hoffman, regia: Bennett Miller

E povestea inspirată din realitate a unui manager al unei mici echipe de baseball care îşi propune ca folosind micul lor buget să facă o echipă campioană. Pentru asta, încearcă să găsească jucători valoroşi acolo unde nimeni nu ar căuta, pornind de la ideea că valoarea unui jucător nu e dată  neapărat de preţul lui de cumpărare.

Mi-a plăcut, a avut poveste şi chiar şi suspans. Ca să fiu sinceră totuşi, nu cred are şanse să fie filmul câştigător.

Billy Beane: Any other team wins the World Series, good for them. They’re drinking champagne, they get a ring. But if we win, on our budget, with this team… we’ll have changed the game. And that’s what I want. I want it to mean something.

 

 

War Horse (Calul de luptă)

cu: Jeremy Irvine, Emily Watson, regia: Steven Spielberg

Mai ţineţi minte serialul de pe vremuri care se numea Black Beauty? Filmul ăsta aduce puţin. E o poveste a legăturii care se poate crea între un cal și stăpânul lui, dincolo de distanță și timp . Filmul este unul emoționant, dar pare un pic a fi din alte vremuri. În timp ce mă uitam, tot întrebam: sigur e film făcut in 2011? sigur e făcut de Steven Spielberg? (mă asteptam la efecte speciale, la nebunii, dar nimic). De asta nu cred că War Horse va fi marele câștigator de anul asta.

Rose Narracott: [to Ted] (soția către soț) I might hate you more, but I’ll never love you less.

După finala Australian Open

Inutil să spun că a fost un meci spectaculos, având în vedere că cei doi finaliști sunt atât de apropiați ca valoare. În plus, a fost cel mai lung meci jucat vreodată la Australian Open – aproape șase ore!!!. După atâta timp, Djokovic și Nadal jucau pur și simplu cu ultimele fărâme de resurse pe care le mai aveau, amplificate de adrenalina finalului de meci. Imediat ce s-a terminat, însă, adrenalina s-a oprit și finaliștii, care cu 5 minute înainte alergau și dădeau lovituri geniale pe teren, abia aveau puterea să stea în picioare. Imaginile sunt geniale! Noi le-am privit în direct și chiar ne întrebam, cu sufletul la gură, de ce atâta vorbărie (inutilă) din partea organizatorilor și sponsorilor. Noroc că până la urmă s-a gândit cineva şi la jucători…

Anul 2011 în imagini

Așa cum am făcut și anul trecut (am fost mai harnică, am postat în decembrie 2009), am găsit/selectat câteva fotografii ilustrative pentru evenimentele anului ce s-a încheiat. Majoritatea sunt fotografii foarte puternice, pe care este posibil să le mai fi văzut…sau nu.

This slideshow requires JavaScript.

And I’m done…

În sfârşiiiiiiiit s-a terminat și doctoratul meu. Sincer, credeam că n-o să mai treacă niciodată cei 3 ani…și apoi când au trecut și ni s-a spus că ni s-a făcut “favoarea” să ne extindă termenul cu 2 luni…chiar credeam că n-o să mai termin niciodată cu el.

Din fericire, vineri am avut susținerea finală, cu mari emoții, acumulate și cu oboseala și cu tensiunea anterioară. Încă mă recuperez și la ora asta, încă nu simt eliberarea pe care o tot aștept, încă mai am acte de foit dintr-un birou în altul, încă simt că vreau să dorm până la prânz (oricum, am avut maaare noroc că am dormit foarte bine chiar și în săptămâna susținerii, fapt care m-a ajutat enorm).

Sper ca de acum să dispară nodul din gât, senzația că mi se înmoaie picioarele și săgețile care mă împungeau deseori în cap. Sper ca toate astea să fie din cauza acestui doctorat pe care nu l-am vrut încă de la început, pe care l-am pornit greu, la care am vrut să renunț la un moment dat, din cauza căruia a trebuit să plec 3 luni singură și departe și  alte și alte lucruri bune pe care le-am îndurat din cauza lui. Poate peste câtva timp o să reușesc să găsesc și ceva bun în el, dar deocamdată nu pot decât să mă bucur că s-a terminat.

Sfatul meu pentru persoanele care vor să înceapă un doctorat ar fi să nu facă asta… 🙂 ……decât dacă ceea ce vor să lucreze la doctorat le place cu adevărat, au o chemare și o pasiune pentru tema aleasă. În niciun caz să nu pornească pe drumul ăsta doar pentru că au parte de o bursă generoasă, vă spun din proprie experiență că nu merită.

 

CSMS Iași

Iașul e un oraș mare și totuși mi se pare ca nu se întâmplă mai nimic interesant…mai ales pe timp de vară.

Excepție a făcut ziua de vineri, când a avut loc maaaarele eveniment: prezentarea echipei locale de fotbal, care mai nou poartă numele de CSMS Iași. Evenimentul a avut și câteva momente artistice, plus un meci amical cu echipa FC Botoșani…scor 3-1.

Din păcate pentru un oraș de mare, evenimentul de care vă zic a fost destul de intim, cu stadionul aproape gol. Asta e, poate când o să revenim în divizia A, lucrurile vor sta altfel.

Așadar, HAI POLI….hmmm, CSMS adică!

 

 

 

Wimbledon is on!

A început Wimbledonul! Și aici ar merge un smile de ăla de petrecere (doar că ăștia n-au așa ceva).

Sincer să vă spun, îmi place mai mult Roland Garros-ul, poate și pentru că acum 2 ani eram chiar la Paris în timp ce se desfășura (bine, n-am asistat la niciun meci, dar știam eu că toți giganții din tenis sunt în același oraș cu mine).

Am găsit pe site-ul oficial niște fotografii superbe…de îndată ce mai găsesc, vă mai servesc 🙂