Villa della Regina

…este un alt castel, din secolul XVII, care a aparținut dinastiei de Savoia. Deosebite sunt decorurile exterioare ale castelului, fântâni, statui, gradini. În plus,  în sfârșit era senin (era a patra oară când ajungeam prin zonă și de fiecare dată fusese ceață) și se vedeau munții…o priveliște superbă. De fapt asta era și ideea vilei, să aibă în față vederea către oraș și munte, iar în spate grădinile și fântânile, astfel încât din salonul central să le poți vedea pe toate  deodată.

From river to hill (1)

Plecarea pentru al treilea traseu a fost din Piazza Vittorio Veneto, printre cele mai mari din lume după cum vă ziceam și cu ocaziile precedente.

Apoi am traversat podul Victor Emanuel I, construit de francezi în perioada napoleoniană. La capăt se vede Gran Madre de Dio, cu porțile deschise de această dată.

Am urcat apoi pe colină și am găsit o frumusețe de clădire, Villa de la Regina, din păcate și ea tot cu gardurile portocalii, semn de restaurare. Se pare că în general iarna aceste locații nu sunt deschise publicului, ceea ce e foarte păcat…

Am reușit să prind printre garduri și copaci câteva imagini cu minunățiile de pe-acolo.

Apoi m-am îndreptat către Monte dei Cappuccini, vârful colinei cum s-ar spune. Pe drum, viluțe frumoase și un sistem antifurt dintre cele mai interesante.

Pe Monte dei Cappuccini, locul de unde poți vedea tot orașul, m-a frapat în primul rând o amprentă românească.

Trebuie să fiu corectă și să spun că locul era plin de astfel de declarații de dragoste dar acest “ALINA + IONUȚ ♥ AU FOST AICI” e atât de tipic, încât nu am putut să nu mă amuz.

Priveliște foarte frumoasă, într-adevăr, pentru că ne aflam cam la aceeași înalțime ca balconul lui Mole Antonelliana. Senzația nu se compară, pentru că aici aveai pământul sub picioare și inima la locul ei 🙂

Tot aici, Muzeul Național al Muntelui, pe care nu am avut curiozitatea să îl vizitez.