În sfârşiiiiiiiit s-a terminat și doctoratul meu. Sincer, credeam că n-o să mai treacă niciodată cei 3 ani…și apoi când au trecut și ni s-a spus că ni s-a făcut “favoarea” să ne extindă termenul cu 2 luni…chiar credeam că n-o să mai termin niciodată cu el.
Din fericire, vineri am avut susținerea finală, cu mari emoții, acumulate și cu oboseala și cu tensiunea anterioară. Încă mă recuperez și la ora asta, încă nu simt eliberarea pe care o tot aștept, încă mai am acte de foit dintr-un birou în altul, încă simt că vreau să dorm până la prânz (oricum, am avut maaare noroc că am dormit foarte bine chiar și în săptămâna susținerii, fapt care m-a ajutat enorm).
Sper ca de acum să dispară nodul din gât, senzația că mi se înmoaie picioarele și săgețile care mă împungeau deseori în cap. Sper ca toate astea să fie din cauza acestui doctorat pe care nu l-am vrut încă de la început, pe care l-am pornit greu, la care am vrut să renunț la un moment dat, din cauza căruia a trebuit să plec 3 luni singură și departe și alte și alte lucruri bune pe care le-am îndurat din cauza lui. Poate peste câtva timp o să reușesc să găsesc și ceva bun în el, dar deocamdată nu pot decât să mă bucur că s-a terminat.
Sfatul meu pentru persoanele care vor să înceapă un doctorat ar fi să nu facă asta… 🙂 ……decât dacă ceea ce vor să lucreze la doctorat le place cu adevărat, au o chemare și o pasiune pentru tema aleasă. În niciun caz să nu pornească pe drumul ăsta doar pentru că au parte de o bursă generoasă, vă spun din proprie experiență că nu merită.
Jurnal. Simplu jurnal 