Paste cu broccoli

Am primit acum ceva vreme o carte de bucate cu paste. Îmi place mult să încerc rețete noi și îmi plac și pastele, așa că le-am tot încercat. Apoi am observat că se vede pe cântar așa că m-am mai oprit. Oricum, cele pe care le-am încercat (adaptate puțin, pentru că mai au și niște ingrediente ciudate, care nu prea se găsesc pe la noi) vi le împărtășesc și recomand și vouă.

Ingrediente

400g paste
500g broccoli
2 căței de usturoi
15 roșii cherry
ulei de măsline
sare, boia iute

Preparare

Se curăță broccoli, se spală și se desface în buchețele mici. Pastele se fierb în apă cu sare.
Usturoiul se taie felioare și se călește în ulei, fără a se rumeni prea tare. Se adaugă broccoli și se condimentează cu boia iute. Se potrivește de sare și se lasă 5 minute la foc mare. Roșiile cherry se taie în două și se pun peste broccoli și se mai lasă 4-5 minute. Pastele se scurg, apoi se pun peste legume și se mai lasă 2 minute pe foc. Se servesc cu parmezan.

După dealuri

…de unde poți să începi atunci când vorbești despre așa un film. Că e unul dintre cele mai puternice pe care le-am văzut? Că am stat cu sufletul la gură și am absorbit fiecare vorbă? Că merita și mai mult în ceea ce privește premiile și nominalizările? De la toate astea și multe altele…

Probabil că impactul pe care îl are se datorează faptului că pleacă de la o întâmplare adevărată, vestitul caz al măicuței ce a murit la Mănăstirea Tanacu în urma unei așa-zise exorcizări. Cu siguranță majoritatea dintre noi au rămas cu ideea că preotul și măicuțele de acolo sunt niște monștri care au omorât o biată fată nevinovată, dar lucruile se pare că nu stau chiar așa. Interesant e că, în urma filmului, nu știi unde să mai plasezi vina, nu știi de unde exact au început lucrurile să devieze către răul care s-a petrecut și cine ar fi putut să prevină tragedia. Povestea e și despre  credință, chemare, ascultare, supunere, despre cum o intenție bună poate avea urmări nefaste. Și mai sus de toate este despre iubire, din păcate neîmpărtășită: Voichița, care acum e măicuță, nu o mai iubește pe Alina, fosta ei colegă de la orfelinat, iar Alina nu îl poate iubi pe Dumnezeu, așa că drumurile lor nu se mai pot întâlni niciodata.

Mi-a plăcut că vocea Voichiței e permanent șoptită, înceată, perfectă pentru personajul ei supus și ascultător. Surpriza mea a fost că vocea actriței Cosminei Stratan chiar așa e, am ascultat câteva interviuri ale ei. Meritul e al lui Mungiu că a selectat-o pentru acest rol. Pe de altă parte, Cristina Flutur, poate că nu are frumusețea Cosminei, dar e foarte deșteaptă, plăcută și blândă, chiar o admir. A fost o surpiză pentru mine, mai ales că în film avea o privire de persoană tulburată și o atitudine foarte dură.

Mi-a mai plăcut și interogatoriul polițistului care venit la mănăstire să investigheze cazul. Conținea cam toate întrebările pe care le-am fi pus noi, ca spectatori, încercând să deslușim ce era în mintea personajelor atunci când lucrurile escaladează de la normal la absurdul care a urmat.

Am selectat niște dialoguri-cheie din film (dacă nu l-ați văzut, poate ar fi bine să nu le citiți, să nu stricați impactul pe care îl are filmul ca întreg). Am să las la o parte nuațele ce țin de accent, pentru ca textul să fie mai lizibil, dar închipuiți-vă că totul e vorbit în dulcele grai moldovenesc.

Preotul: Da-i credincioasă dânsa?
Voichița:Mai merge ea așa la biserică, dar nu ca să zici că…
Preotul: Da de spovedit se spovedește?
Voichița: Nu știu, tati, dar nu cred…dacă e în Germania de atâția ani?
Preotul: Și cum vrea ea să fie liniștită dacă nu se spovedește, nu se împărtățește…
Voichița: Dânsa cel mai tare ar vrea să nu mai fie singură(…)
Preotul: D-apoi poți să fii înconjurat și de toți oamenii din lume, dar dacă n-ai pe Dumnezeu în suflet, tot degeaba.
Voichița: Da eu i-am zis, tati. Da dânsa tot zice că să mă duc eu la ea acolo…
Preotul: Să te duci tu?
Voichița: Să mă duc așa, până se mai liniștește, până îi mai trec gândurile.
Preotul: Eu credeam că tu ți-ai cam ales calea pe care vrei să mergi.
Voichița: Da eu mi-am ales, tati. Dar eu ziceam de ea ce vrea (…)
Preotul: Păi pe calea asta a lui Hristos nu prea așa-i, că azi îl slujesc, dar mâine am o treabă. Există o continuitate în viața asta a noastră duhovnicească. Nu poți așa pe sărite, pricepi tu?
Voichița: Da,tati.
Preotul: Și-apoi unde mai pui că omul care pleacă și cel care se întoarce nu-i tot ăla, înțelegi tu?
Voichița: Da, tati.

Voichița: Alină eu am vorbit cu părintele, și eu dacă mă duc de aici nu mă mai primește.
Alina: Păi și ce…Voichiță, n-am zis noi că gata, de-acuma rămânem împreună orice-ar fi? La ce să te mai întorci?
Voichița: Alină, eu am apucat pe o cale, nu pot să ies așa pe ușă să mă rup.
Alina: Da ce cale spui tu?
Voichița: Cale ca să nu mai fiu singură niciodată.
Alina: Da ai să fii cu mine…
Voichița: Am să fiu…Alină, dacă n-ai pe Dumnezeu în suflet, poa’ să fie tot alaiul de pe lume cu tine că tot singur ești.
Alina: Voichiță da ce spui tu acolo? Eu numai pe tine te am și mie nici nu-mi trebuie altcineva.
Voichița: Păi nu-i bine așa Alină, că oamenii vin și se duc, numai Dumnezeu e cu tine totdeauna. Tu crezi că mie nu mi-a fost greu atunci când ai plecat? Foarte greu mi-a fost. Dar uite că mi-a ajutat Dumnezeu și am găsit alinare, pe mami, pe tati…
Alina: Voichiță, tu ai zis că familia ta eu îs și eu am acuma nevoie de tine să mă ajuți. O iau razna de tot singură acolo… cum și eu te-am ajutat când eram la cămin.
Voichița: Și eu nu te-am ajutat, Alină?
Alina: Voichiță, tu mă mai iubești pe mine?
Voichița: Te iubesc, dar nu ca înainte.
Alina: Da cum?
Voichița: Nu știu. Altfel.
Alina: Cum altfel? De ce altfel?
Voichița: Că eu îs altfel acuma, Alină. Am pe altcineva în suflet.
Alina: Pe cine? Pe cine ai tu în suflet în afară de mine? Voichiță ce s-a întâmplat cu tine?
Voichița: Se schimbă oamenii, Alină. Omul care pleacă cu ăla care vine nu-i tot ăla.
Alina: Voichiță tu iubești pe părintele ăsta? Te fuți cu el? Spune, asta îi? Sau ce ți-o zis de te-o amețit în halul ăsta?
Voichița: Mi-e milă de tine , Alină că nu înțelegi, dar nu știu cum să te-ajut.
Alina: Pe tine tre să te-ajuți, Voichiță. Pe tine…

Alina: Voichță, da tu cât socotești că ai să stai în hruba asta, o viață întreagă?
Voichița: Da asta-i casa mea, acum, Alină!
Alina: De ce te temi tu? Să trăiești te temi tu?
Voichița: Alină uite, nouă părintele ne-a zis o dată o pildă cu un om care o umblat o viață întreagă prin toată lumea ca să își găsească rostul și cu altul care numai a ieșit în prispa casei și o găsit și tihna și pe Dumnezeu.
Alina: Da mai lasă-mă cu Dumnezeu ăsta a tău, Dumnezeu în sus, Dumnezeu în jos, parcă părintele vorbește cu gura ta, nu tu.
Voichița: Alină, tu dacă vrei să rămâi aicea tre să renunți la mânie și la purtarea asta, că Dumnezeu nu vine la oamenii mânioși.
Alina: Nu mai vorbi așa în dodii, tu ca un om nu mai poți să vorbești?
Voichița: Cum ca un om, Alină?(…) Alină, ți-ar face foarte bine dacă ai reuși să crezi tu.
Alina: Voichiță da eu cred. Cât am stat acolo m-am rugat în fiecare zi la Domnul să mi te aducă înapoi. Da’ de ce nu vrea el asta eu nu-nțeleg.
Voichița: Domnul dă la fiecare ce trebuie, nu ce vrea.
Alina: Da mie tu-mi trebi…

Alegerea Sofiei

Sincer, auzisem de film, dar nici măcar nu știam că era făcut după o carte. Am dat de ea (de fapt de ele, că sunt două volume) prin maldărul de cărți de la colecția Adevărul (colecția roșie) care sunt de ceva vreme la ofertă prin unele supermarketuri. Am profitat de situație și am cumpărat vreo 12 cărți, chiar dacă nu aveam în plan (sau buget) asta.

Revenind la carte, nu e o lectură ușoară, mi-a luat ceva timp să o citesc. E o poveste despre iubire în mai multe planuri: una pasiolală și înflăcărată, una neîmplinită și peste toate iubirea de mamă. Sofia e o femeie poloneză (catolică, nu evreică!!!), fostă prizonieră la Auschwitz în timpul celui de-al doilea Război Mondial, care în prezentul postbelic povestește coșmarul zilelor de detenție. Nu vreau să deconspir care e de fapt subiectul alegerii Sofiei. Poate că majoritatea dintre voi îl cunoașteți, chiar și eu îl știam dinainte de a citi cartea. Totuși povestea crește frumos către momentul alegerii, se simte permanent în atitudinea Sofiei faptul că ceva și mai uimitor, și mai dureros, și mai dramatic se ascunde în sufletul ei.

Poate nu știați că romanul a fost scos din unele librării (mai ales prin Statele Unite, ultimul incident de genul ăsta s-a întâmplat în 2002) din cauza unor scene sexuale destul de explicite. Sincer, nici eu nu prea le-am înțeles sensul, dar poate că un pic de controversă i-a prins bine cărții la momentul acela.

Filmul, având-o în rolul principal pe Meryl Streep, e printre puținele care ajung la aceeași calitate ca și cartea: atmosfera, personajele, scenele de la Auschwitz. Mie chiar nu îmi place de Meryl Streep, dar în filmul ăsta chiar a fost cuceritoare (cred că accentul polonez a avut de-a face cu asta). Probabil că dacă nu aș fi citit romanul, filmul ar fi fost puțin cam abrupt, lucruile s-ar fi întâmplat cam repede. Așa însă, scenele s-au completat cu ceea ce știam din carte și au dat mult mai mult sens întâmplărilor și trăirilor personajelor.

Citatul îl dau de data asta din carte, pentru că, așa cum a recunoscut și autorul, reprezintă esența mesajului :
La întrebarea: <<La Auschwitz, spune-mi, unde era Dumnezeu?>>, răspunsul a fost <<Dar omul unde era?>>”

Legume cu parmezan

Vă spusesem că nu am stat degeaba cât timp nu am mai scris, așa că am de recuperat și în ceea ce privește mâncărurile (am făcut poze frumușele și de asta țin să vi le zic). Așadar, încep cu Legume cu parmezan.

Ingrediente:

500g fasole verde (eu am luat congelate)
150g ciuperci
200g roșii
50g bacon
1 ceapă
½ linguriță cimbru
½ linguriță oregano
150ml supă (sau apă)
40g parmezan
sare și piper

Preparare:

Păstăile se spală și se curăță (dacă sunt proaspete, congelatele sunt deja pregătite). Se taie cuburi ciupercile, roșiile, ceapa. Baconul se taie felii. Se prăjește/topește baconul câteva minute în ulei încins. Se adaugă apoi ceapa. După câteva minute se pun și celelalte legume. Se condimentează cu sare, piper, oregano și cimbru. Deasupra se toarnă supa și se lasă la fiert 10-15 minute până se înmoaie legumele. Se servește cu parmezan ras.