Cu Alex la piscină (2)

M-am gândit eu mult cum pot să fac să îmbunătățesc experiența de la piscină. Singura soluție care mi-a venit în cap momentan a fost să îmi iau un halat de baie ca să nu mai ud hainele copilului între piscină și vestiarul meu. Așa că mi-am luat un halat frumos și gros. Doar că acum nu mai încăpeau bagajele în geanta mea de scutece. Mi-am pus în gând să cumpăr o geantă mare, oarecum sport, pe care să o folosesc doar pentru piscină. Apoi mi-a amintit Iri că are el așa o geantă pe care o folosea la fotbal (în vremurile când mergea). Și pentru că nu mai am de mult geantă de umăr (ce îmi trebuie pun în geanta de scutece) am procedat la fel și acum, adică am pus ce îmi trebuia în geanta asta sport. Pentru că urma să merg cu mașina, mi-am pus actele într-un buzunar intern și am plecat.

Schimbatul s-a făcut tot cu piciorul fixat în dreptul copilului ca să nu cadă de pe bancă. Am intrat frumos în piscină, unde era un tip de vreo 200kg. N-am nimic cu el, îl felicit pentru că vrea să facă ceva pentru aspectul și sănătatea lui, dar de ce l-au băgat la ora pentru bebeluși?!! În fine, ne-am bălăcit puțin și după vreo jumătate de oră mi-am amintit: nu aveam banii la mine, nu aveam cu ce să plătesc piscina!!! Am înghețat pe moment. Iri nu prea putea pleca de la serviciu pentru că oricum trebuia să plece mai devreme în ziua respectivă. Până la urmă, altă soluție nu era. Urma să îl sun pe Iri când ajung la telefon, adică în vestiar, undeva la fundul genții sport. Ori că m-a simțit stresată, ori că a avut alt disconfort, dar Alexandra a plâns ca niciodată când am ieșit din piscină. Nu reușeam să o pun pe șezlongul respectiv ca să o îmbrac. În brațe era oarecum liniștită, dar când o puneam jos țipa de parcă aș fi pus-o pe ace. Se uita lumea la mine (instructorul, femeia de serviciu, altă mamă) cu o privire ce exprima “Dar ce are săraca de plânge așa?”. Și eu mă uitam la ei ca și cum “Stați liniștiți, totul e sub control”. Deși nu prea era, nu știam cum să fac să o îmbrac mai repede ca să ajung și la telefon. Până la urmă a mai scăzut țipătul cu câțiva decibeli și am mai reușit să o îmbrac. La naiba, luasem și niște haine foarte greu de îmbrăcat, care și în mod normal o chinuie când o îmbrac. Inutil să vă zic că transpirasem toată în halatul meu frumos și gros.

Am reușit până la urmă să ajung și la telefon și, mai cu țipete, mai cu calm, m-am îmbrăcat și eu și l-am așteptat pe Iri să îmi aducă banii.

Cam asta a fost a doua oară, și tot nu ne lăsăm. Mai mergem, dar după ce uit puțin experiența asta 🙂

Cu Alex pe munte

Pentru că Alexandra a fost cuminte în concediu, am acceptat destul de rapid propunerea unor prieteni de a merge la munte pentru un weekend. Am mers la Durău, deci nu foarte departe.

Pentru că însoțitorii noștri au urcat pe munte, am zis să încercăm și noi să urcăm și când n-om mai putea, să ne întoarcem. Am pus copilul în manducă, manduca pe Iri și am pornit pe traseul către Duruitoarea, despre care țineam minte de la vacanța anterioară petrecută în zonă că este ceva foarte lejer, cumva pe un drumeag forestier, pantă mică, mers lejer, timp redus. Și când colo, traseul a fost foarte dificil, pante abrupte, urcuș continuu. Alexandra a adormit repede în manduca, probabil că și aerul curat de munte a contribuit la asta.

Mai erau și alți copilași în sisteme de purtare, poate totuși puțin mai mari. Și a fost drăguț că lumea se uita intrigată, dar și admirativ în același timp, ca și cum noi eram așa împătimiți ai muntelui, că nici faptul că avem un bebe de 5 luni nu ne stă în cale (când de fapt nu mai fusesem pe munte de cel puțin 7-8 ani). Și dacă ani la rând l-am tachinat pe Iri pentru că în prima noastră vacanță la munte împreună nu a reușit să urce până la Toaca (eu am reușit atunci), acum karma s-a răzbunat: dintre noi doi, eu liberă și el cu copilul în manducă, eu am fost cea care a cedat. Nu mă mai țineau plămânii. Poate pentru că în sarcină a trebuit să stau foarte cuminte și condiția fizică s-a cam dus. Așa că pe la jumătatea traseului ne-am întors și până s-au întors ceilalți am reușit să salvăm lumea (adică am jucat un Pandemic, pentru cunoscători. De fapt am jucat vreo 3 ori până am reușit să câștigăm o dată)

Sfat Îmbrăcaţi bine copiii dacă îi ţineţi în manducă sau alt sistem de purtare. Voi vă încălziți că urcați și faceți efort, dar lor le poate fi frig. Noi am fost la începutul lui septembrie și era răcoare pe munte chiar dacă noi nu ne dădeam bine seama, Alexandra avea picioarele foarte foarte reci când am ajuns la pensiune.

Foarte bine surprinsă starea mea…

Cu Alex la piscină (1)

Am auzit că bălăceala le prinde tare bine bebelușilor, așa că m-am interesat puțin și am găsit în Tătărași o piscină specială, fără clor, cu oxigen activ și fitru cu nisip (Unique Spa). Așa că am mers cu Alexandra să vedem cum e. Activitatea se numește aquagym și se “execută” împreună cu un părinte.

De-abia cu o seară înainte am început să mă gândesc cum oare o să mă schimb eu din constumul de baie. De acasă mi-l iau pe mine, dar după piscină trebuia să mă schimb de el, pentru că dacă în Constanța e oarecum obișnuit să vezi persoane cu pantalonii uzi pe ele, în Iași nu cred că aș trece neobservată. Și întrebarea era ce fac eu cu Alex cât timp mă schimb, unde o las, cu cine și cum. Am zis că m-oi descurca eu cumva, trebuie să aibă ei ceva acolo, că doar nu e primul bebeluș care vine la ei.

Am ajuns la Unique și mi s-a arătat care e vestiarul femeilor unde urma să mă schimb eu, iar bebelușii se schimbă chiar pe marginea piscinei, ca să nu le fie frig. Din păcate, nu era niciun spațiu de pus copilul, așa că a trebuit să o pun pe Alex pe o băncuță (genul ăla de bancă îngustă și joasă din vestiarele de sport) și să mă dezbrac în timp ce țineam un picior la marginea băncii să nu se răstoarne copilul pe jos.

Am mers apoi în camera cu piscina unde era într-adevăr călduț, am dezbrăcat-o pe Alexandra (aici erau un soi de șezlonguri, deci spațiu suficient), i-am pus un scutecel special pentru piscină (reține foarte bine caca în caz că se întâmplă), apoi am mers (obligatoriu) la duș și apoi în piscină. Nu e una foarte mare, poate cât o sufragerie mare așa, adâncimea e undeva la 1.5m, iar apa era foarte caldă (34 de grade spun ei) și perioada petrecută acolo a fost per total plăcută. Am mers în principiu cu bebe în brațe în diferite poziții. A mea a fost singura dintre cei 3 bebeluți care erau în piscină, care descoperise că poate să stropească, pe ea și pe mine în principiu, dar mai ales în ochii mei. Aaa, uitasem să vă spun că ceilalți 2 bebeluși erau cu mami în piscină și cu tati pe margine.

La ieșire, am șters copilul și l-am îmbrăcat tot la marginea piscinei. Doar că, evident, luând-o în brațe până la vestiar, am udat-o toată pe hăinuțe pentru că eu încă aveam pe mine costumul de baie ud. Norocul face că mai aveam la mine un rând de haine pentru ea. Îmbrăcatul meu a fost la fel de incomod, cu piciorul la marginea băncii ca să nu cadă copilul, poate mai incomod pentru că Alexandra se pusese puțin și pe plâns. Noroc că a mai venit la un moment dat o femeie de serviciu care a ținut-o puțin în brațe până m-am îmbrăcat eu (luatul în brațe îi oprește plânsul instantaneu). Celelalte mămici au trecut doar 2 minute, s-au schimbat rapid și au plecat (copii lor erau bine mersi, în brațele taților, afară).

Am fost puțin dezamăgită de faptul că în vestarul nu era deloc adaptat să poți pune bebelușul pe undeva cât timp de schimbi. La fel, am fost dezamăgită de o mamă care era în vestiar cu mine în timp ce Alexandra plângea pe bancă, eu cu un picior o baram, cu o mână în geantă căutându-mi tricoul. Era ca la nebuni. Nu s-a sinchisit măcar să întrebe dacă am nevoie de vreo mână sau măcar vreun picior 🙂 Poate se grăbea, în fine, eu sunt genul care mi-aș fi oferit ajutorul…uatevăr.

Mai încercăm, nu ne dăm batute!

Cu Alex la jacuzzi

Alexandrei îi place mult să “înoate” în cadă cu baby-swimmerul (e un colăcel care se pune în jurul gâtului, special pentru bebeluși). Doar că spațiul devine deja prea mic, atinge cu picioarele și imediat ajunge dintr-un capăt în altul al căzii. Așa că atunci când am văzut că pentru 6 nopți la pensiune aveam gratuit o oră la jacuzzi, m-am gândit doar la ea: o cadă mai adâncă și mai încăpătoare, perfect.

I-am anunțat cu o seară înainte că vrem să mergem la jacuzzi (așa era regula, trebuia anunțat pentru că durează pregătirea “căzii” repsective) și că am vrea ca temperatura să fie undeva la 35 de grade, asta în ideea în care credeam că apa din jacuzzi e mult mai fierbinte de atât. Ni s-a spus că nu e nicio problemă, că temperatura o reglăm chiar noi pe loc atunci. Super.

Am ajuns la ora stabilită la locul stabilit. Când, ce să vezi?! Apa rece. Tanti aia care se ocupa zice că nu știa că suntem cu bebe mic, că ar fi pus-o mai caldă. I-am spus că precizasem cu o seară înainte temperatura pe care o vrem dar …cică se reglează ea prin jeturile alea, dar cu timpul. A dat drumul să curgă vreo jumătate din apa din cadă și a pus să curgă apă fierbinte. Nu mi-am dat seama ce volum mare are un jacuzzi de ăsta, dar nici după jumate de oră în care a curs continuu apă fierbinte nu am reușit să aducem apa la o temperatură bună pentru Alex. Funny thing, cât timp așteptam a făcut pipi…pe mine. Adică nu mai avea scutec obișnuit, avea scutecul pentru piscină care nu reține pipi, așa că…s-a întâmplat.

După jumătate de oră am băgat-o puțin în apă. Am zis că măcar să încercăm. A plâns, normal, era prea rece. S-a adaptat la un moment dat și s-a bălăcit vreo 7-8 minute, după care a început din nou să plângă. Aaa, plus că tanti pusese niște spumă, care o încurca foarte rău, în sensul că se pierdea pe sub ea 🙂 Per total, am mai încerca o dată, dar ținând minte ce a mers rău, ca să nu mai repetăm.

Așa că, sfaturi: Precizați clar care e temperatura pe care o vreți! Nu scoateți copilul din scutec decât înainte de a-l băga în jacuzzi, piscină sau unde mergeți! Fără spumă!!!

Experiment (2)

S-a terminat septembrie!!!

Vă amintesc că în septembrie ne-am propus să cheltuim doar o sumă limitată de bani. Experimentul a fost un succes și un eșec în același timp. Ne-am dat seama la un moment dat că o să avem o cheltuială suplimentară destul de mare, așa că am mărit și bugetul cu vreo 10%. Apoi ne-am dat seama că o să fie în fiecare lună câte ceva neprevăzut, așa că am mărit bugetul permanent , în sensul că o să continuăm practica asta cu economiile și pentru viitor, dar cu o sumă mai mare. După suplimentarea asta ne-am încadrat foarte bine. Oarecum. Eu am rămas fără cadou de ziua mea, dar nu pentru că am făcut economie chiar așa de drastică, ci pentru că am fost foarte nehotărâtă în legătură cu ce vreau. Online n-am găsit nimic. Așa că mă duc în zilele următoare prin niște magazine să văd dacă mă pot hotărî. O să vă arăt dacă găsesc ce mi-am propus.