Filme de Oscar 2017 (3)

Captain Fantastic

Pune o problemă care dă de gândit. Un tip își crește cei 6 copii într-o manieră mai hippie, pe un munte, cultivând sau vânând pentru hrană, antrenându-și corpul – exersând lupte sau urcându-se pe versanți abrupți – și mintea citind beletristică, filosofie, drept, fizică, limbi străine. Așa că, ce le-ar mai putea lipsi?! O fi asta o soluție alternativa mai bună decât creșterea copiilor între 4 pereți, cu ochii în televizor sau pe telefon, memorând una sau alta pentru o nouă bună la școală? Sistemul lor părea aproape perfect, erau pregătiți pentru orice, dar ceva parcă le lipsea… Mi-a plăcut mult că indiferent de vârstă și de gravitatea subiectului, copiilor li se spunea adevărul pe înțelesul lor. Exemplul cel mai grăitor e discuția asta cu o fetiță de 4 ani (cine știe, poate mă pândește și pe mine acuș o discuție de genul ăsta)

Nai: [from the back seat] What does rape mean?
Ben: When a person, usually a man, forces another person, usually a woman, to have sexual intercourse.
Nai: Oh.
Nai: What’s sexual intercourse?
Ben: When a man sticks his penis in a woman’s vagina…
Nai: Why would a man stick his penis in a woman’s vagina?
Ben: Because it can give them both pleasure. And because the combination of a man’s sperm and a woman’s egg can create a baby and continue the human race.
Nai: But that’s where she pees.
Ben: Pee comes not from the vagina, but from the urethra, which is within the outer labia. But generally speaking, yes, that is where she pees…

Elle

Film franțuzesc… Hm, să zic mai mult? Pentru mine e tot mai înrădăcinată ideea că film franțuzesc înseamnă film ciudățel, și chiar așa a fost. O tipă care locuia singură într-o casă mare și superbă tot trece de la un bărbat la altul, într-un triunghi – pătrat – pentagon amoros. Foarte tare tipa, i se întâmplau niște lucruri foarte creepy, iar ea în cele mai multe cazuri rămânea foarte cool, în sensul de liniștită, compusă, cerebrală, calmă. Mă întreb dacă făcuse multă psihoterapie de reușea să fie așa (pățise săraca și niște lucruri în copilărie, deci probabil făcuse), că eu m-aș fi urcat pe pereți în locul ei.

Loving

Încă un film cu și despre negri și discriminări. Al patrulea pe anul acesta. Cam multe, dar sigur e ca o compensare pentru supărarea de anul trecut când nu a fost nici un film cu persoane de culoare. Filmul spune povestea unei familii interrasiale în vremurile în care căsătoriile de acest gen erau ilegale. Un film foarte plictisitor. Ok, reușesc până la urmă să schimbe concepția asta și să demonstreze că acea lege încalcă drepturile date de constituție, dar atât de lipsit de… orice. Nu am văzut mari emoții nici când au fost arestați, nici când au fost condamnați, nici când li s-a născut copilul, nici când a dat o mașină peste unul din copii. Mna, viziunea regizorală.

Jackie

Jackie Kennedy a avut o viață spectaculoasă și ma gândeam că e prezentată în totalitate. De fapt, filmul prezintă doar moartea și înmormântarea lui John Kennedy văzută prin ochii soției. A fost elegantă așa cum o știm, demnă, frumoasă. În plus am văzut lupta ei interioară, dubiile și regretele, dorința de a rămâne ceva memorabil în urma mandatului soțului ei, dar și a trecerii ei prin Casa Albă.

Florence Foster Jenkins

A fost o dată o femeie (caz real) care canta foarte urât. De fapt nu urât, dar așa cum cântăm fiecare dintre noi atunci când încercăm să cântăm operă, adică o lălăială ușor sinistră. Ea credea în schimb că se descurcă foarte bine și uite așa, cu multa încredere, a reușit să umple multe săli de spectacol și să vândă multe discuri, deținând chiar câteva recorduri. Stau așa și ma gândesc oare cărui fapt se datorează succesul ei. Poate încrederii, poate compasiunii celorlalți care o lăudau și o aplaudau, deși erau conștienți de valoarea ei adevărată, poate dorinței ei atât de mare de a cânta și iubirii ei imense pentru muzică, atât de mare încât la finalul vieții a spus : People may say I couldn’t sing, but no one can ever say I didn’t sing.

 

 

Filme de Oscar 2017 (2)

Moonlight

Și dacă anul trecut a fost boicot pentru că nu au fost nominalizate persoane de culoare, acum patru dintre filme sunt cam exclusiv cu negri. Ăsta mi s-a părut interesant la început, dar parcă nu s-a întâmplat nimic până la final, ori poate prea vreau eu să se întâmple lucruri, când de fapt sunt surprinse stări și atmosferă. Are în schimb câteva scene foarte frumoase, puternice, cu o muzică care punctează foarte bine stările personajului. Nu prea pot empatiza cu persoanele care se luptă cu dubiile privind identitatea lor sexuală, pentru că la modul cel mai sincer, nu m-am confruntat și nici nu cunosc pe nimeni care să se fi confruntat cu asta. Dar dacă nu pot empatiza nu înseamnă că am ceva împotriva orientărilor altora, sunt pro iubire și atâta tot.

Manchester by the Sea

Acu îl iubesc și pe Casey Affleck. A fost chiar foarte tare în filmul ăsta. Taciturn așa, închis în el și totuși sensibil. La câte i s-au întâmplat, săracul de el, nu e de mirare a ajuns așa. Și dacă mai ești și părinte, scena aia cu pistolul din sediul poliției îți dă fiori. Acolo am zis: da, dacă e să fiu onestă, cred că așa aș fi făcut și eu. Povestea lui de viață, oarecum aflată în planul secundar al scenariului, mi s-a părut mai interesantă decât cea principală și aș fi vrut să fi fost mai mult dezvoltată.

Lion

E povestea adevărată a unui băiețel indian care se pierde, așa cum se pierd alți 80000 de copii în fiecare an în India. Deși are șansa unei vieți foarte bune spre deosebire de viață pe care o ducea alături de familia lui, își dorește să își revadă mama și fratele și asta devine scopul vieții lui. Partea cu pierderea nu mi-a prea plăcut, de fapt nu mi-a plăcut pentru că a durat prea mult, aproape jumătate din film, dar mi-a plăcut mult partea căutării, cu frământările, cu fantomele care îl bântuiau, cu amintirile, cu dubiile, cu pașii înainte, cu pașii înapoi. Se pare că cei care au realizat filmul fac și ceva eforturi pentru a ajuta copiii străzii din India. Bravo lor!

Hidden Figures

Povestea a trei femei foarte inteligente, de culoare, care au reușit în anii ’60 să depășească bariera discriminării și să își atingă potențialul maxim. Dincolo de frumusețea acestei povești, filmul nu prea m-a impresionat, nu am reușit să mă atașez de personajele principale, poate dacă era doar povestea uneia din ele reușeau să o contureze mai bine. Da, e dureros că în anii ’60 existau în instituții toalete pentru oameni albi separate de toaletele pentru cei de culoare. Sau că existau școli care nu acceptau negri. Sau că nu puteai ocupa o anumită funcție pe motiv de culoare. Slavă Domnului că timpurile alea s-au terminat și apogeul mi se pare a fi faptul că americanii și-au ales un președinte de culoare. De fapt nu numai ca l-au ales, dar l-au și reales și acum îl admiră încă și îl regretă.

Hacksaw Ridge

Nu iar un film cu războoooi, al câtelea an în care e un film de război printre cele nominalizate. L-am văzut printre ultimele că nu îmi place genul asta. Doar că nu era chiar ce m-am așteptat. Până să ajungă la partea cu războiul, mă prinsese foarte tare și îl îndrăgeam atât de mult pe personajul principal încât am îndurat cu stoicism scenele de război care au urmat. Prea tare era băiatul, mereu cu un zâmbet, mereu demn, pozitiv, de pus pe rană, ce mai! (s-a făcut medic de război, deci la propriu îl puneau la rană). A urmat apoi războiul în care eu niciodată nu reușesc să țin pasul cu acțiunea : cine trage, cine fuge, cine a picat secerat, cine a fost zdrobit de grenadă. Plus că nu prea am înțeles de ce era nevoie de un medic acolo pe câmpul de bătălie, fix între gloanțe și tranșee. Pe la final deja mi se părea ca au exagerat, ca eroul e prea erou, prea salvează pe toți. Doar că abia la final am văzut că filmul e făcut după un caz real, poveste adevărată. Frumos.

Filme de Oscar 2017 (1)

A trecut un an în care nu am mai postat nimic. Am mai urmărit seriale, am mai citit cărți, dar filme nu am mai apucat să văd. Acum că s-a anunțat lista nominalizărilor la Oscar, mi-am propus să văd cât mai multe (bebelușul din dotare nu doarme decât cu mine alături și asta îmi dă ceva timp liber). Cred în lista asta pentru că oferă o oarecare garanție că timpul petrecut în fața ecranului nu e un timp pierdut, că filmul ăla spune ceva. Box office ul nu îmi oferă garanția asta, de multe ori nici nota de pe imdb.

Și tot urmărind peliculele din listă mi-am amintit ce frumos e să vezi filme, să vezi o poveste întreagă în două ore, o poveste cu cap și coadă, o lume întreagă creată în atât de puțin timp, personaje pe care le iubești sau le urăști, conturate atât de precis în atât de puțină vreme (se vede că sunt în mare criză de timp mai mereu?!). În două ore te-ai îmbogățit cu încă o lume în mintea ta, cu încă o poveste din care poți să înveți ceva, cu un personaj pe care poți să îl porți în suflet ceva vreme. E cumva satisfăcător să știi că oricât s-ar încâlci firul poveștii, peste două ore adevărul o să iasă la iveală și toate lucrurile se vor așeza logic și firesc, fiecare pe la locul lui (cel mai adesea). Da, după multe seriale îmi trebuia o cură de filme frumoase.

Arrival Un film cu extratereștri, dar aparte. Nu mai vin să ne cotropească, nici să ne omoare, nici să ne fure din resurse, ci ca să…nu vreau să fac spoiler, că de fapt cam asta e toată acțiunea filmului, să afle bieții pământeni care e scopul vizitei extratereștrilor. Mi-a plăcut că nu e un film tipic cu extratereștri, ci că aduc ceva sensibil în poveste. Explicația de la final m-a lăsat totuși cam cu gura căscată, și nu neapărat la modul plăcut, ci mai degrabă ca fiind cam trasă de păr. Plus o mică ruptură de logică care apare inevitabil în filmele cu călătorii în timp plus o problemă de liber arbitru versus predestinație. M-a atins rău de tot povestea adiacentă, cu fetița bolnavă. Ca mamă anxioasă ce sunt, mi-a atins cea mai mare frică și totodată o mare dilemă sadică a mea: (spoiler!!!) ai alege să faci un copil dacă ai ști că la un moment dat se va îmbolnăvi și va muri?

Fences Înainte să văd filmul am văzut o frază despre el, cum că ar fi un Moromeții în variantă americană. Și din cauza asta l-am văzut cumva din perspectiva asta. Dar dacă la Moromeții aveam o admirație pornită dintr-un patriotism, aici filmul mi s-a părut destul de plictisitor. Da, probabil e un film de atmosferă și atunci când îl vezi împărțit în 5 părți, în funcție de programul de somn al copiilor, e greu să intri în atmosferă și atunci poate ratezi esențialul. A fost interesant totuși să îl văd pe Denzel Washington în altă ipostază față de ce ne obișnuise: un tată obișnuit care încearcă să își întrețină familia.

La La Land O iubesc pe Emma Stone. Nu o știam până la filmul ăsta. De fapt nici nu știu dacă îmi place Emma sau personajul din film. Ceea ce înseamnă că a jucat atât de bine că nu le pot diferenția deloc. Cântă, dansează, e suplă, îmbrăcată șic, frumoasă, expresivă, modestă, naturală. Cu ochii ăia caraghioși de mari, care până să văd filmul mi se păreau un defect, iar acum mi se par o calitate. Și filmul e fain, nu sunt eu fan musical, dar a fost tare simpatic. O poveste frumoasă și un feeling fain lăsat la final.

Hell or high water Abia așteptăm să îl văd, mi-a plăcut titlul, îmi inspira o mare ambiție, o luptă. A fost așa, oarecum, doar că de-abia în ultima scenă am văzut-o cu adevărat… E genul ăla de filme în care nu știi dacă să empatizezi mai mult cu polițistul sau cu infractorul, asta însemnând ca i-au portretizat foarte bine pe amândoi și nu știi pe cine să alegi. Poate mai bine nu alegi și le înțelegi fiecăruia motivația. Plus niște muzică făină.

Oscars live blogging (2016)

Culmea, iar m-au prins Oscarurile în concediu. Așa că vă zic câteva păreri:

• Au început cu discursul lui Chris Rock despre boicotul negrilor, despre dacă există sau nu rasism la Hollywood. A fost parțial serios, parțial comic.
• Am jucat pe pagina oficială acel Oscar Challenge să văd câte premii nimeresc, așa cum am făcut de câțiva ani încoace. Când să verific primul premiu am avut surpriza să nu mi se fi păstrat previziunile. Pissed off. Nu le știu pe de rost, așa că n-o să mai știu câte am nimerit 😦
• Se pare că toate aparițiile lui Chris Rock au câte o glumiță pe seama boicotului negrilor/rasismului de la Hollywood. La o revenire din publicitate zice “we’re black”.
• Haha, în public au pus și ursul din Revenant.
• Anul trecut, în pauzele de publicitate intrau cei de la DigiFilm și făceau câteva comentarii, pertinente și interesante. Acum nimic.
• A început seria de premii pentru Reventat cu premiul pentru imagine. Cred că vor urma multe.
• A, abia acum am obervat că mulțumirile câștigătorilor rulează pe o bandă în josul ecranului ca să scurteze cât mai mult discursurile.
• Se pare că Mad Max e pus pe luat premii multe, are vreo 6 acum, la mijlocul showului.
• Premiul pentru animație a fost prezentat de Buzz și Woody (Toy Story). În ultima vreme, ne știm foarte bine cu ei.
• Tipul care cântă melodia din 50 Shades of Grey (nominalizată la cea mai bună coloană sonoră) : cea mai ciudată freză ever!
• Kate Winslet nu vede bine la distanță, dar putea să își pună niște ochelari mai finuți pentru rochia pe care o purta.
• Oh, no. I-a împrumutat și Patriciei Arquette. Ochelarii ăstia de hipster sunt peste tot!
• Mark Rylance, l-am văzut pentru prima dată în Bridge of Spies. Mi-a plăcut cel mai mult și a câștigat (rol secundar masculin).
• Film străin, avem aici un român care joacă (Son of Saul). Să vedem….Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu, a câștigat!!!!!
• Lady Gaga, voce+pian: foarte tare!!! standing ovation and all. Mesajul piesei foarte puternic, dar a și cântat cu mult patos.
• Și culmea, la coloană sonoră nu a câștigat melodia ei.
• Urmează cel mai așteptat premiu al serii, numit și CÂȘTIGĂ SAU NU LEO? Am dubii! Premiul este: DA.
• Și pentru cel mai bun film, surprinzător, Spotlight. Așa că Revenant n-a luat cine știe ce. Participasem la un joc pe un site românesc, unde se câștigau premii dacă nimereai 5 categorii (actori în rol principal/secundar și film). Numai pe ăsta l-am ratat 😦

Filme de Oscar 2016 (2)

Mad Max Din nou un film pe care nu mă asteptam să îl văd pe lista nominalizatelor. E o poveste interesantă, dar m-au obosit foarte tare toate urmăririle și toate luptele alea din timpul lor. Se pare că tocmai asta era atracția filmului, însă eu nu prea sunt fan al genului. Poate îmi explică cineva ce era cu acel chitarist care era în permanență cocoțat pe o mașină și cânta. Eu nu i-am găsit niciun sens (țin să repet că eu nu sunt bună la găsit sensuri și semnificații, așa că întrebarea mea nu e retorică, ci chiar mi-aș dori un răspuns).

Brooklyn Am văzut trailerul și mi-am zis : pfff, ce poveste banală (o fată din Irlanda merge în Statele Unite pentru o viață mai bună, se îndrăgostește, se întoarce acasă, aici alt băiat îi face curte și ea cumva trebuie să aleagă). Mi-am zis că o să fie tare plictisitor. Nu a fost așa, nu e thriller, dar e un film drăguț de dragoste. Mi-a plăcut tare mult personajul feminin, nu știu dacă actrița sau regizorul i-au dat aerul acela aparte, dar mă face curioasă să o văd jucând și în alte filme.

Spotlight Mă enervează filmele care îți spun totul din trailer: e vorba despre investigația de presă care a dezvăluit numeroasele abuzuri ale preoților catolici asupra multor copii, dar și implicarea bisericii în mușamalizarea cazurilor. De admirat patosul și implicarea jurnaliștilor. Și cam atât. Mi-a plăcut totuși un citat: “If it takes a village to raise a child, it takes a village to abuse them.”

The big short Nu înțeleg nimic din termenii economici. Nimic din logica împrumuturilor bancare. Nimic din piața imobiliară. Și după filmul asta sunt și mai în ceață. Eh, se pare că sunt unii care le înțeleg atât de bine încât au prevăzut criza din 2008, au făcut investiții nebune pe baza acestei predicții și au câștigat pe măsură. A fost prezentat totul într-o manieră comică, pentru că altfel cred că aș fi adormit.

Filme de Oscar 2016 (1)

Yeeey, am reușit să din nou toate filmele nominalizate la Oscar în timp util, să am și eu o idee despre ce e vorba când o să urmăresc ceremonia. Am scris și câteva vorbe despre fiecare, dar trebuie să mărturisesc că din nou le-am văzut foarte fragmentate, câte o oră când prindeam ceva timp liber. Așa că poate părerile mele nu sunt foarte avizate, dar din dorința de a menține tradiția, le-am scris.

The Reventant Subiectul era deja cunoscut. Acțiunea era deja cunoscută. Finalul era deja cunoscut. Mai rămânea de văzut scena cu ursul. Lăsând gluma la o parte, chiar cred că e o producție grandioasă, am citit despre cât de greu s-a filmat pentru ca toate cadrele să fie cât mai realiste și decorul să fie autentic. Probabil că nu pe neprevazutul desfășurării acțiunii se bazau. Ci pe atmosferă, autenticitate, suspans. Are din fiecare, dar n-aș putea spune că m-a dat pe spate.

The Martian De mult voiam să îl văd, pentru că a fost foarte discutat și dezbătut. Nu știu dacă neapărat l-aș încadra la film de Oscar (poate iar mi-au scăpat mie niște semnificații ascunse, cine știe, așa cum mi-au scăpat la Gravity), dar filmul ca atare a fost drăguț. Cu aventură și suspans. Cu un sentiment frumos la final. Cu senzația că poți rezolva și cele mai grele probleme cu doza necesară de voință.

Bridge of spies Nu prea am fost încântată să mă uit. Soțului meu îi plac mult filmele cu spioni și urmăriri și tot felul de încurcături de situație din sfera asta. Mie nu. Poate și pentru că mă pierd în toate detaliile și nu țin pasul cu ritmul filmului. Asta a fost totuși un film domol din punctul asta de vedere. Se știe încă de la început care sunt spionii. Și sunt prinși încă de la început. Deci fără urmăriri spectaculoase sau răsturnări de situație. Toată acțiunea e de fapt legată de negocierile care au loc pentru schimbul spionilor. Spectaculos nu e, poate doar prin prisma faptului că filmul e inspirat dintr-un caz real.

Room Un film tulburător. Mai ales dacă ești părinte, nu poți să nu dai o lacrimă. O adolescentă este răpită și ținută prizonieră câțiva ani, timp în care face și un copil cu cel care a răpit-o. Copilul crește în camera în care sunt ținuți de către răpitor crezând ca toată lumea se rezumă la acea suprafață minusculă și la cei 2 oameni pe care i-a văzut vreodată. Provocarea nu este numai aceea de a scăpa de acolo (nu e spoiler, se vede și în trailer că băiețelul reușește să scape), dar și de a se (re) adapta lumii și vieții normale. Tulburător și totuși te lasă cu un zâmbet pe buze, c-o fi el amar, melancolic sau sincer…

 

 

Oscars Live Blogging

Ce noroc! M-au prins Oscarurile fiind încă în concediu, așa că am făcut din nou nebunia să mă trezesc la 2 să mă uit live:

• Iar mi-am luat țeapă și m-am trezit prea devreme. Ăștia pun în program și ceremonia de pe covorul roșu, care a început la 2 și care nu că nu mă intesează în mod deosebit. Premiile au început propriu-zis la 3.30, dar normal că n-am mai putut adormi.
• Dacă tot nu am dormit, m-am uitat la ținute. Nu am reținut ceva anume, doar am remarcat din nou și din nou că actrițele astea sunt foarte slabe, toate rochiile le vin superb, impecabil.
• În pauzele publicitare comentează Irina Margareta Nistor, absolut pertinent și interesant.
• Neil Patrick Harris prezintă. Asta îmi amintește că nu am reușit să văd ultimul sezon din How I Met Your Mother.
• Pentru rol secundar, J.K Simmons din Whiplash. Da, am intuit bine. Un discurs frumos despre familie.
• Maroon 5 live. Nice.
• Reese Witherspoon are riduri! Și e lăudată pentru că e printre puținele care își mențin naturalețea în felul ăsta.
• Îmi place mult cum sunt rezumate în câteva fraze filmele nominalizate la cel mai bun film.
• Everything is awesome – melodia din Lego Movie. Am un deja vu cu DJ Bobo. Cum au ajuns ăștia nominalizați?!
• I’m not gonna miss you – melodie scrisă de un tip diagnosticat cu Alzheimer, tare emoționant. “You’re the last person I will love
  You’re the last face I will recall”
• Actriță în rol secundar…oare Meryl Streep din nou??? Nope, Patricia Arquette din Boyhood. Nouă ni s-a părut cel mai plat rol ever, but whatever. Cred că a întârziat și n-a mai avut timp să meargă la coafor.
• Glory – melodia din filmul Selma. Sună bine. La final lacrimi peste lacrimi, albi și negri deopotrivă. A câștigat pentru cea mai bună coloană sonoră.
• Lady Gaga cântă melodii din The Sound Of Music, arată normal și cântă superb. După ce a cântat ea, a intrat și originalul, Julie Andrews, să o felicite și să prezinte un premiu.
• Scenariu original -Birdman
• Scenariu adaptat – The imitation game. Mi-a plăcut discursul scenaristului, despre a te accepta așa cum ești, gay, straight, normal, ciudățel.
• Actor în rol principal – Eddie Radmayne – The theory of everything. Meritat.
• Actriță în rol principal. Cică favorită e Julianne Moore, din păcate nu am văzut filmul. Da, ea a câștigat. Alzheimer story again.
• Drums, drums best movie is…Birdman.
• La final, despre show…în afară de cântecul de început nu prea au fost multe glumițe, mă așteptam la mai mult din punctul ăsta de vedere.

 

Filme de Oscar 2015

Uite că am reușit să mențin tradiția și să scriu câteva cuvinte despre filmele de la Oscar de anul ăsta. Am reușit să le văd, dar foarte fragmentate, cam câte o oră o dată, atunci când Alex doarme seara și totuși fără să îmi pierd nici eu prea mult din prețiosul somn.

The Grand Budapest Hotel – e un film mai aparte, cu o atmosferă mai ciudațică și un pic încâlcit – not my kind of movie.

Birdman – despre faima pierdută și lupta pentru a o recăpăta. Spune chestii interesante despre natura umană, a fost chiar nice.

Boyhood – ideea de a turna un film timp de 12 ani pentru a urmări un copil către adolescență m-a prins, dar povestea e foarte plictisitoare. Adică e o viață obișnuită, fără vreun happening, fără vreo răsturnare spectaculoasă de situație (pe care tot am așteptat-o până la final pentru că nu îmi venea să cred că un film poate să fie atât de plat). Lumea zice că e un film foarte profund, dar probabil ca și la Gravity, eu nu am reușit să văd dincolo de poveste.

Whiplash – Mi-am propus sa ascult mai mult jazz după ce am văzut filmul. Pe de o parte, e despre cum poți obține performanță, cu ce sacrificii și cu ce eforturi, pe de altă parte cum îndrumi pe cineva să își depășească limitele către o performanță extraordinară. Și ca să înțelegeți cam pe unde bate, un citat din film zice așa “There are no two words in the English language more harmful than good job….”

The imitation game – Povestea genialului Alan Touring care a decodat Enigma naziștilor. Ma gândeam că o să înțeleg vreun pic din ce și cum făceau ei acolo cu criptarea/decriptarea, dar nu prea m-am prins. Poate mi-am pierdut antrenamentul gândirii logice de când cu mămiceala. Filmul e drăguț, iar viața lui Alan Touring chiar e interesantă (a fost homosexual pe vremea când în Anglia era ilegal așa ceva).

American Sniper – mi s-a părut un fel de Hurt Locker reloaded. Astea de război nu prea sunt genul meu de filme, mai ales că am înțeles din prima că viața acolo e dură, că nu te mai întorci același om care ai plecat, că oricât ai fi de puternic te influențează psihic.

The theory of everything – Da, ăsta m-a cam stors de emoții. Pentru că e în mare parte despre iubire și cum și cât și până unde iubești. Poate până omul de lângă tine nu mai poate să își folosească picioarele, sau poate până nu își mai poate folosi mâinile, sau poate până își pierde și vocea. Și cât e de emotionant când îți asumi să rămâi lângă un om condamnat la așa ceva știind dinainte ce i se va întâmpla (filmul e despre Stephen Hawking).

Selma – din nou un film despre emanciparea negrilor din America, avându-l ca figură centrală pe Martin Luther King. Nu mi s-a părut cine-știe-ce. Probabil filmele istorice nu-s pe placul meu.

Oscars Live Blogging

Inspirată de prietena mea, Mihaela (sper să nu te superi că am preluat modelul tău), am scris câteva impresii uitându-mă la Oscaruri:

• Din primul calup de glume, mi s-a părut puțin deplasată cea în care Ellen, încercând să demonstreze că lumea din showbiz e și deșteaptă nu numai talentată, a întrebat-o frontal pe Amy Adams dacă a făcut colegiul. A răspuns jenată că nu. Știu, știu, a fost special făcut, dar a fost cam dubios.
• Ciudat că au început cu un premiu important: cel mai bun actor în rol secundar. A câștigat cine se preconiza: Jared Leto (Dallas Buyers Club) – așa îmi trebuie dacă nu m-am luat după preconizări când am scris pronosticurile. Surprinzător e un tip foarte frumușel.
• Pharrell Williams a cântat foarte bine live Happy.
• Yeeey!!!, am nimerit un premiu: pentru costume a câștigat Great Gatsby, recunosc că nu era foarte greu de intuit.
• Bine!!!, am mai nimerit unul (la fel de ușor totuși) machiaj: Dallas Buyers Club.
• Harrison Ford citește destul de greu de pe prompter, oare n-a făcut o mică repetiție înainte?
• E o tipă care prezintă cu Matthew McConaughey atât de operată că abia mă pot uita la ea.
• Frozen (pe care apropos l-am văzut chiar aseară) a câștigat la animație. Nimerit! 😛
• Mnee, efecte vizuale Gravity. Anul trecut am luat aceeași țeapă, am crezut că o să ia prima parte din Hobbitul și n-am nimerit nici atunci.
• Melodia din Her (The Moon Song), se pare că nu e cântată de Scarlett Johansson , cum credeam, ci de Karen O, care a cântat fantasctic live. Deși în scena din film se pare că ar fi cântată de Scarlett.
• Ia să vedem: film străin. Lumea zică că La Grande Bellezza . Eu n-am înțeles mare lucru din el. Susțin The Hunt. Mnee, a câștigat Bellezza.
• U2, unplugged Ordinary Love (Mandela: Long Walk to Freedom). Nice.
• Mi-a plăcut mult cum și-au primit premiul cei de la scurtmetraj documentar. Am să le trec filmul pe lista de filme de văzut: The Lady in Number 6: Music Saved My Life
• Mixaj de sunet: Gravity. Got it! Cred că ați remarcat că le scriu aici în general doar pe cele pe care le-am nimerit. Între timp: montaj de sunet  – habar n-am care diferența față de anteriorul. N-am nimerit oricum, că a luat tot Gravity. Deci până la urmă e vreo diferență?
• Actriță în rol secundar. Recunosc că aici am mers pe ce sugera și lumea: Lupita Nyong’o. Și au avut dreptate!
• Și acum Ellen le dă pizza. Și ei mănâncă. Cu rochiile alea alea minunate!!! N-aș avea curaj.
• Cinematography (eu am găsit tradus în românește ca “Imagine”): Gravity 😛
• Montaj: Gravity Haha!
• Scenografie: The Great Gatsby. Din nou, nu foarte greu de intuit la ce lume au (re)creat în film.
• Din cei care prezintă premii, unii sunt cititori de prompter, alții citesc, dar și vorbesc cu noi, că doar sunt actori, nu prezentatori de știri. Probabil depinde și de emoțiile pe care le are fiecare.
• Ellen a postat pe Twitter o fotografie făcută live, rugând telespectatorii să dea retweet. Inutil de zis că Twitterul a crăpat.
• Și totuși, unde e George Clooney? La câte premii și nominalizări a avut Gravity, putea să vină și el.
• Incredibil, n-au câștigat U2, ci melodia din Frozen. Chiar n-aș fi ghicit!
• Am nimerit ambele premii pentru scenarii: Her și 12 Years a Slave. Yeeey! Chiar am ales poveștile care mi s-au părut mie că merită.
• Am ajuns la 10 pronosticuri nimerite, adică fix ca anii trecuți. Dar premiile nu s-au terminat încă!
• Regie: Alfonso Cuaron cu Gravity. Se pare că filmul ăsta chiar are mai mult de transmis decât am prins eu.
• Măi, măi! Și la cea mai bună actriță în rol principal au nimerit ăștia cu prezicerile lor – mă refer la profesioniștii care își dau cu părerea: Cate Blanchett (Blue Jasmine). De-acu nu mai citesc nimic dinainte că strică toată surpriza.
• Ia să vedem la actor în rol principal. Criticii/prezicătorii spun Matthew McConaughey. Și au avut dreptate.
• Cel mai bun film e prezentat de Will Smith. Okeeeey. O fi un semn că o să câștige 12 Years a Slave? Nu știu dacă era un semn, dar a câștigat 12 Years a Slave. Bravo lor!
• Pronosticuri nimerite: 12.
• Sfat: nu citiți pronosticurile criticilor profesioniști, au nimerit 100% (la actori, regie și film) și multe premii n-au mai fost surprize pentru mine. La unele premii special n-am ales ce ziceau ei, deși poate eram de aceeași părere.
• Noapte bună! 🙂

Pronosticuri Oscar 2014

Later edit: Am nimerit 12 din cele 24. Recunosc că la unele m-am lăsat influențată de un articol pe care l-am citit despre favoriți, la altele am pus fix pe dos față de ceea ce am citit.  Articolul se referea la actori, regie și film și s-a adeverit 100%, așa că anul viitor nu mai citesc chiar nimic.

Cel mai bun scurtmetraj documentar: Prison Terminal: The Last Days of Private Jack Hall The Lady in Number 6: Music Saved My Life

Cel mai bun documentar: The Art of Killing 20 Feet from Stardom

Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune: The Voorman Problem Helium

Cel mai bun scurtmetraj animat: Feral Mr. Hublot

Cele mai bune costume: The Great Gatsby ✔

Cel mai bun machiaj: Dallas Buyers Club ✔

Cele mai bune efecte vizuale: The Hobbit: The Desolation of Smaug Gravity

Cel mai bun mixaj de sunet: Gravity ✔

Cel mai bun montaj de sunet: Captain Phillips Gravity

Cel mai bun cântec: U2 – Ordinary Love (Mandela: Long Walk To Freedom) Let It Go (Frozen)

Cea mai bună coloană sonoră: Her Gravity

Cel mai bun montaj: Gravity ✔

Cea mai bună imagine: Gravity ✔

Cel mai bun scenariu original: Her ✔

Cel mai bun scenariu adaptat: 12 Years a Slave ✔

Cea mai bună scenografie: The Great Gatsby ✔

Cel mai bun lungmetraj de animaţie: Frozen ✔

Cel mai bun film străin: The Hunt La Grande Bellezza

Cea mai bună actriţă în rol secundar: Lupita Nyong’o (12 Years a Slave) ✔

Cel mai bun actor în rol secundar: Barkhad Abdi (Captain Phillips)  Jared Leto (Dallas Buyers Club)

Cea mai bună actriţă în rol principal: Meryl Streep (August: Osage County) Cate Blanchett (Blue Jasmine)

Cel mai bun actor în rol principal: Chiwetel Ejiofor (12 Years a Slave) Matthew McConaughey (Dallas Buyers Club)

Cel mai bun regizor: Alfonso Cuarón (Gravity) ✔

Cel mai bun film: 12 Years a Slave ✔

La cântec mi-ar fi plăcut mult și Happy din Despicable me 2, dar U2 are un prestigiu și cred că ei vor câștiga. La cel mai bun actor mă mir că nu a fost nominalizat și Tom Hanks, chiar ar fi meritat pentru Captain Phillips. Îmi pare rău că nu am apucat să văd nici unul din filmele de animație, așa că am ales la întâmplare Frozen. Cam atât.

Cine e în concediu, se poate trezi luni dimineață la 4 să se uite live la Oscaruri 😀