Prima zi…

Astăzi e prima zi din următoarele 3 luni din viaţa mea. 3 luni pe care mi le voi petrece în Italia, la Torino cu o mobilitate de cercetare pentru doctorat. Nu am vrut să plec, dar am fost obligată…sper să fie bine într-un final.

Mi-a fost frică de zbor pentru că am avut o experienţă urâtă data trecută cu avionul. Dar am mers foarte bine, mai bine decât m-am aşteptat.

Prima impresie pe care mi-a lăsat-o a fost contradictorie: un miros foarte ciudat pe aeroport (nu în clădire, ci afară), dar nişte peisaje foarte frumoase. Chiar şi din avion se vedeau câţiva munţi foarte faini, albi şi luminaţi din plin cu soare, superb. Am trecut cu autobuzul apoi printr-un orăşel interesant, cu blocuri de 1-2 etaje construite exact lângă stradă, mi-a plăcut. Păcat că nu am avut aparatul la mine (era în bagaj), poate la întoarcere.

Italienii?? Catolici! Mai decât papa. Eu am ajuns la cămin la ora 11.30 şi mă pun să aştept până la 1, că atunci se fac cazări. Un om care atunci vede prima oară oraşul, alungă-l vreo oră-două pe stradă. Super. Încă nu e 1, scriu postarea de pe o banca, am găsit un generos care dă net la lume gratis. Boem, nu?

Later edit: Cameră mi-au dat, dar se pare că postările o să le scriu tot de pe bancă, pentru că în cămin nu prea este net, adică de câteva luni nu mai e…deci aşa cum mi-a spus o vecină de pe etaj cu o fină ironie: “Welcome to Italy!!!”

Advertisements

Carieră și bebe

Da, se pare că se poate! Tocmai am aflat că doctoratul poate fi întrerupt pentru concediu de maternitate! Chiar m-a făcut foarte fericită vestea asta, pentru că deja renunțasem la proiectul bebe. Luna asta, deci, am făcut pauză, dar de luna viitoare ne punem serios pe treabă. 🙂

Drumul meu seamănă cu versurile din a doua strofă…

Drumul pe care erai s-a inchis
Poate ca nu era, drumul pe care trebuia
Sa alergi spre vis…
Sau poate ca da, si poate ca maine
Se va deschide din nou, -n fata ta