Cu Alex în concediu

Am început să fac lista pentru bagaje cu o săptămână înainte de plecare, așa mi-era de frică să nu uităm ceva. Am avut vreo 3 trolere (unul mare, unul mijlociu și unul mic) și multe sacoșele cu diverse. Adevărul e că ne-am luat și pernele de acasă, dar am pățit-o în unele vacanțe să avem niște perne atât de moi încât nu se putea dormi pe ele. Pentru Alexandra am luat…cam tot. Hai că nu chiar tot, că m-am amuzat acum câteva zile când Alina Sorescu povestea că a plecat în vacanță (cu avionul) și a luat pentru bebe printre multe altele cădița și vreo 2 cărucioare. Nu, cădița nu am luat-o, am spălat copilul în duș, sau cel puțin ăsta era planul.

Am mers (cu bebe de 4 luni) 6 nopți la munte, fără planuri mărețe, doar am stat, am mâncat, ne-am plimbat maximum 1km în josul și în susul pensiunii. Alexandra a fost cuminte în general, ne-a lăsat să jucăm chiar și câte un boardgame sau două pe zi. La masă la restaurant ea trebuia să stea în căruț (scoica de mașină pusă pe cadrul de căruț) și nu îi place deloc să stea acolo. Astfel încât, dacă nu aveam norocul să doarmă în timpul mesei, trebuia mereu să mâncăm pe rând, unul o plimba, fie în căruț fie în brațe, celălalt mânca și apoi invers. Noroc că am avut companie, așa că nu am mâncat singuri 🙂

După cum ziceam, i-am făcut duș. În prima seară nu a spus nimic, în a doua seară s-a speriat rău de tot, a făcut ca o pisică atunci când scuipă (hâsâitul ăla al pisicii când e nervoasă), a plâns mult și …cred că știți cum răsună sunetele din duș, cred că a auzit toată pensiunea. Am mai sărit apoi câte o zi și în celelalte am spălat-o cumva fără să punem dușul direct pe ea. Sfat: încercați acasă mai întâi ceva ce vreți să faceți într-o deplasare, cu alte cuvinte nu faceți ca noi.

A mâncat bine (a cam vomat ce-i drep mai mult decât de obicei, am observat că se întâmplă asta în deplasări), a dormit bine cu noi în pat. La margine. Că lu’ ta-su îi e frică să nu îi tragă vreuna în somn…vă zic, că eu am pățit-o. Am pus pernele de la pensiune în dreptul ei pe jos, ca să cadă pe moale dacă ceva. Pe atunci era destul de imobilă, nu se întorcea de pe o parte pe cealaltă așa că nu prea era posibil să cadă.

Per total a fost bine, ne-am făcut curaj să mai plecăm, o să vă mai povestesc.

Cu Alex la țară (1)

Pentru că am adunat deja câteva locuri în care am fost cu Alexandra, am deschis o rubrică numită “cu Alex la”. Pe de o parte vreau să păstrez amintirea respectivei întâmplări, pe de altă parte vreau să vă/îmi dau niște sfaturi pentru când o să repetăm experiența sau pentru când mergeți voi cu bebelușii în locurile/situațiile respective.

La țară a fost prima noastră ieșire din oraș și prima noapte dormită în altă parte decât acasă (sau la maternitate, firesc). S-a întâmplat la începutul lui iulie, deci la aproape 3 luni. Am luat în bagaj cam toată camera…glumesc acum, dar fiind prima ieșire (se voia a fi o repetiție pentru concediu, dar și o oportunitate de a se obișnui cu bunicii), am luat cam tot ce ținea de dormit, de băiță (mai puțin cădița), de schimbat, de îmbrăcat. Din fericire, fiind alăptată exclusiv, nu am avut de cărat și chestii ce țin de mâncare.

Am încercat să facem un mediu cât mai apropiat cu cel de acasă, dar s-a văzut cu siguranță că a simțit schimbarea. A fost destul de mofturoasă, a tot scâncit. Chiar și î timp ce mânca la sân, tot mai scotea câte un scâncet. Bine, asta a fost și pentru că era extrem de cald. Sfat: nu mergeți cu bebeluși atât de mici undeva unde a foarte cald, Alexandrei nu îi place căldura excesivă și cred că e general valabil pentru bebeluși. Afară era extrem de cald la soare și foarte cald la umbră. În care era foarte cald oriunde. Și cred că ăsta e un motiv în plus pentru care a fost “mofturici”.

Noaptea a dormit bine, poate și pentru că a fost un pic mai răcoare. Dimineața, în schimb, a fost din nou plângăcioasă, așa că am schimbat programul și am plecat către casă ceva mai devreme decât era stabilit. Aaa, și cu drumul. La vârsta aia a fost destul de dificil. Atâta timp cât a dormit în scoica de mașină, totul a fost în regulă. Doar că n-a durat prea mult somnul. Și apoi nu a mai vrut deloc să stea în scoică. Înainte mă uitam strâmb la părinții care își țineau bebelușii în brațe în mașină. Ziceam că sunt iresponsabili pentru că e destul de periculos în caz că se întâmplă ceva în trafic (chiar și vreo frână bruscă). Și iată-mă făcând fix același lucru atât în oraș cât și în afară.

Și apropos de asta, am învățat că nu poți niciodată să judeci un părinte. Îmi ziceam înainte că eu n-o să fac una sau alta, sau când auzeam fraze de genul “nu doarme în timpul zilei decât în brațe”, “nu mănâncă decât în poziția cutare”, “nu stă decât cumva” mă gândeam că e vina părinților că așa i-a obișnuit. Și poate că așa e, dar asta nu înseamnă că greșelile astea nu le-am făcut și eu. E foarte greu să nu le faci, asta pentru că, eu cel puțin, nu suport să văd copilul cum plânge. Și nu știu cum e al vostru, dar al meu plânge cu niște lacrimi atât de maaaaari, încât face ce vrea din mine în momentele alea. Sper cu timpul să mă prind când folosește plânsul ca șantaj emoțional și să fiu tare 🙂

Revenind, avem în plan să mai mergem o dată la țară curând și o să vă spun ce diferență fac 2 luni și câteva grade în minus.

 

Și lacrimile…

Experiment (1)

Au fost în ultima vreme multe cheltuieli: cele necesare pentru bebe, jucării, câteva piese de mobilă, nașterea, nunți (am avut un record de 7 în decurs de doar câteva luni), apoi concediul. Și ne-am propus ca de acum să încercăm să aplicăm un sfat foarte înțelept (zic eu) a lui Warren Buffett: Don’t save what is left after spending; spend what is left after saving (Nu economisi ce rămâne după ce ai cheltuit; cheltuiește ce rămâne după ce ai economisit). Mărturisesc că până acum procedam fix cum spune sfatul că nu ar trebui făcut. Așa că am stabilit un plafon în care încercăm să ne încadrăm. Nu știu dacă am ales luna potrivită să începem experimentul, pentru că avem 2 aniversări în septembrie, dar o să încercăm. N-o să vă spun suma – poate unii ar considera că e mult, alții că e puțin – dar o să revin la finalul lunii să vă zic niște prime concluzii. Poate vă dă și vouă de gândit sfatul ăsta economic, mie cu sigurață mi-a dat.

Fără legătură, dar pentru că mi-a adus Laura aminte: