Băbisme (3)

Concursul s-a încheiat!!! Mai devreme decât mă așteptam, ca să fiu sinceră.

Câștigătorii, respectiv premiile, sunt:

• Patricia – Alexandru Arșinel, de la Dolhasca pe Calea Victoriei de Maria Capelos, Vei fi acolo? de Guillaume Musso
• Andreea – Nono de Renata Carageani, P.S: Te iubesc  de Cecilia Ahern

Acum să vă mai arăt niște poze cu etapele intermediare:

Și….marele final…înrămat și aranjat:

Și originalul:

Băbisme (2)

Promisesem să pun al doilea indiciu sâmbătă, dar uite că m-am luat cu altele și n-am mai avut timp.

Următoarele puncte (doar câteva, recunosc, dar care deja dezvăluie foarte mult) sunt astea:

Mărturisesc că mi-ar plăcea foarte mult ca ceea ce ghiciți să scrieți aici, ca și comentarii la postare, ca să rămână amintire (comentariile de pe facebook se pierd). Acum, nu pot să impun nimic nimănui.

Băbisme (1)

Acum cam un an și jumătate terminam cu doctoratul. După cum mărturiseam și atunci, după doctorat eram varză…adică varză-varză, emoțional, psihic, fizic. Și din cauza asta am căutat o activitate care să mă relaxeze mental. Așa că m-am apucat de un goblen, mai ales că programul de la facultate îmi permitea. O să credeți că am luat-o razna și având în vedere ce urmează să vă mai arăt (am pozat o grămadă din etapele goblenului în speranța că o să le postez cândva pe blog; deci da, nu numai că m-am apucat de el, dar l-am și terminat) nu știu dacă vă pot convinge de contrariu 🙂

Dar în prima fază a trebuit să fac puțină tâmplărie, ca să îmi fac un gherghef pe măsură. Am luat niște lemne de prin balcon, niște cuie, pioneze și … a ieșit … cum o să vedeți mai jos.

Și cu ocazia asta lansez o provocare: cine ghicește primul ce reprezintă goblenul o să primească 3 cărți interesante (recunosc, nu sunt noi, sunt cărți pe care le-am citit și îndrăgit): Nono de Renata Carageani, P.S: Te iubesc  de Cecilia Ahern și autobiografia lui Alexandru Arșinel scrisă în colaborare cu Maria Capelos.

Ultima poză e primul indiciu, primele “puncte” din goblen.

Puzzle de concediu

Când mergem la Palas (și asta nu se întâmplă foarte des) trecem pe la un magazin/librărie cu multe jocuri pentru copii și nu numai. Din păcate, chiar nu îmi amintesc numele magazinului…e pe la intrarea de la Subway, undeva lângă Kitchen Shop. E frumos că vine cineva și îți explică despre jocuri și jucării, stă de vorbă cu tine. Cred că își dau seama și ei că unii vin doar de curiozitate, dar oricum sunt drăguți și serviabili. Vaaai, ce jucării sunt acolo: de la un mini ecosistem în care copilul poate vedea cum crește o omidă (adevărată) și cum se transformă în fluture, la jocuri de electronică, în care înveți care e treaba cu electricitatea și curentul electric, la jocuri cretive în care pictezi, scultpezi și tot felul de alte nebunii.

După vreo 20-30 de minute petrecute acolo, soțului meu i-a fost rușine și a zis că totuși să cumpărăm și noi ceva…ceva pentru el…pe care și l-a ales singur…un puzzle 3D cu o mașină. Nici nu mai știu excat cât a costat, undeva la 20-30 de lei. Inutil de zis că puzzle-ul a rămas sigilat într-un dulap de câteva luni. Așa că m-am apucat de el în concediu.

Așa arăta sigilat…

Așa arăta pe spate…uite că am descoperit și prețul: 29lei

Din lemnul acela semi-decupat am rupt bucățile

Așa arată indicațiile…toate

etapa 1

…

…

…

…și finalul.

Ce mi-a plăcut: faptul că indicațiile au fost puțin abstracte, adică spune doar ce bucată se cuplează cu ce bucată, dar nu sub ce unghi, pe ce parte sau alte detalii. Asta l-a făcut mai greu și deci mai interesant.

Ce nu mi-a plăcut: că a fost totuși prea ușor, prea puține piese, l-am terminat în doar câteva ore. În plus, lemnul era nelăcuit, adică m-am înțepat în așchii de lemn la tot pasul. Eu am fost foarte atentă să nu îmi dau cu mâna prin ochi, dar poate un copil care s-ar juca nu ar fi la fel de atent. Așa că, mare grijă!