Oscars Live Blogging

Inspirată de prietena mea, Mihaela (sper să nu te superi că am preluat modelul tău), am scris câteva impresii uitându-mă la Oscaruri:

• Din primul calup de glume, mi s-a părut puțin deplasată cea în care Ellen, încercând să demonstreze că lumea din showbiz e și deșteaptă nu numai talentată, a întrebat-o frontal pe Amy Adams dacă a făcut colegiul. A răspuns jenată că nu. Știu, știu, a fost special făcut, dar a fost cam dubios.
• Ciudat că au început cu un premiu important: cel mai bun actor în rol secundar. A câștigat cine se preconiza: Jared Leto (Dallas Buyers Club) – așa îmi trebuie dacă nu m-am luat după preconizări când am scris pronosticurile. Surprinzător e un tip foarte frumușel.
• Pharrell Williams a cântat foarte bine live Happy.
• Yeeey!!!, am nimerit un premiu: pentru costume a câștigat Great Gatsby, recunosc că nu era foarte greu de intuit.
• Bine!!!, am mai nimerit unul (la fel de ușor totuși) machiaj: Dallas Buyers Club.
• Harrison Ford citește destul de greu de pe prompter, oare n-a făcut o mică repetiție înainte?
• E o tipă care prezintă cu Matthew McConaughey atât de operată că abia mă pot uita la ea.
• Frozen (pe care apropos l-am văzut chiar aseară) a câștigat la animație. Nimerit! 😛
• Mnee, efecte vizuale Gravity. Anul trecut am luat aceeași țeapă, am crezut că o să ia prima parte din Hobbitul și n-am nimerit nici atunci.
• Melodia din Her (The Moon Song), se pare că nu e cântată de Scarlett Johansson , cum credeam, ci de Karen O, care a cântat fantasctic live. Deși în scena din film se pare că ar fi cântată de Scarlett.
• Ia să vedem: film străin. Lumea zică că La Grande Bellezza . Eu n-am înțeles mare lucru din el. Susțin The Hunt. Mnee, a câștigat Bellezza.
• U2, unplugged Ordinary Love (Mandela: Long Walk to Freedom). Nice.
• Mi-a plăcut mult cum și-au primit premiul cei de la scurtmetraj documentar. Am să le trec filmul pe lista de filme de văzut: The Lady in Number 6: Music Saved My Life
• Mixaj de sunet: Gravity. Got it! Cred că ați remarcat că le scriu aici în general doar pe cele pe care le-am nimerit. Între timp: montaj de sunet  – habar n-am care diferența față de anteriorul. N-am nimerit oricum, că a luat tot Gravity. Deci până la urmă e vreo diferență?
• Actriță în rol secundar. Recunosc că aici am mers pe ce sugera și lumea: Lupita Nyong’o. Și au avut dreptate!
• Și acum Ellen le dă pizza. Și ei mănâncă. Cu rochiile alea alea minunate!!! N-aș avea curaj.
• Cinematography (eu am găsit tradus în românește ca “Imagine”): Gravity 😛
• Montaj: Gravity Haha!
• Scenografie: The Great Gatsby. Din nou, nu foarte greu de intuit la ce lume au (re)creat în film.
• Din cei care prezintă premii, unii sunt cititori de prompter, alții citesc, dar și vorbesc cu noi, că doar sunt actori, nu prezentatori de știri. Probabil depinde și de emoțiile pe care le are fiecare.
• Ellen a postat pe Twitter o fotografie făcută live, rugând telespectatorii să dea retweet. Inutil de zis că Twitterul a crăpat.
• Și totuși, unde e George Clooney? La câte premii și nominalizări a avut Gravity, putea să vină și el.
• Incredibil, n-au câștigat U2, ci melodia din Frozen. Chiar n-aș fi ghicit!
• Am nimerit ambele premii pentru scenarii: Her și 12 Years a Slave. Yeeey! Chiar am ales poveștile care mi s-au părut mie că merită.
• Am ajuns la 10 pronosticuri nimerite, adică fix ca anii trecuți. Dar premiile nu s-au terminat încă!
• Regie: Alfonso Cuaron cu Gravity. Se pare că filmul ăsta chiar are mai mult de transmis decât am prins eu.
• Măi, măi! Și la cea mai bună actriță în rol principal au nimerit ăștia cu prezicerile lor – mă refer la profesioniștii care își dau cu părerea: Cate Blanchett (Blue Jasmine). De-acu nu mai citesc nimic dinainte că strică toată surpriza.
• Ia să vedem la actor în rol principal. Criticii/prezicătorii spun Matthew McConaughey. Și au avut dreptate.
• Cel mai bun film e prezentat de Will Smith. Okeeeey. O fi un semn că o să câștige 12 Years a Slave? Nu știu dacă era un semn, dar a câștigat 12 Years a Slave. Bravo lor!
• Pronosticuri nimerite: 12.
• Sfat: nu citiți pronosticurile criticilor profesioniști, au nimerit 100% (la actori, regie și film) și multe premii n-au mai fost surprize pentru mine. La unele premii special n-am ales ce ziceau ei, deși poate eram de aceeași părere.
• Noapte bună! 🙂

Ce mai fac…

Știu, am cam chiulit în ultima vreme, dar am fost ceva mai ocupată/preocupată și n-am mai avut timp/stare/subiect ca să scriu.

Sincer, m-am apucat de vreo 2 ori să scriu o postare despre Facebook, despre chestii care mă irită pe-acolo, dar m-am gândit că s-ar putea să se simtă și persoane pe care nu le vizam și pe care chiar le îndrăgesc, așa că am renunțat.

Ce am mai apucat să fac printre picături:

• am citit “Șoseaua Cățelu 42” de Alina Nedelea. Sincer, la început mi s-a părut o înșiruire cam fără sens de întâmplări bombastice care i se întâmplau eroinei. Către final mi-am dat seama că tocmai înșiruirea asta făcea povestea autentică, reală, fiind scrisă chiar după viața autoarei. Dacă la o ficțiune te aștepți ca la final lucrurile să se lege, să existe legături și simetrii, într-o carte scrisă după viață, finalul e simplu și emoționant.
• am văzut “The Hunt”. Pe scurt, o fetiță inventează o întâmplare în care îngrijitorul ei de la grădiniță o abuzează sexual. Filmul este despre cum judecata comunității e deseori mult mai aspră decât justiția. Și chiar dacă în fața legii ești demonstrat nevinovat, în ochii comunității e mult mai greu să îți refaci imaginea, dacă nu chiar imposibil. E un film trist, dar mi-a plăcut.
• aștept cu nerăbdare anunțul nominalizărilor la Oscar (16 ianuarie) ca să le iau din nou la rând la vizionat și să continuu tradiția pronosticurilor. E posibil ca în următorii câțiva ani să nu îmi mai permit luxul vizionării atâtor filme, dar voi încerca totuși să fac pronsticuri, măcar după trailere 🙂

Băbisme (3)

Concursul s-a încheiat!!! Mai devreme decât mă așteptam, ca să fiu sinceră.

Câștigătorii, respectiv premiile, sunt:

• Patricia – Alexandru Arșinel, de la Dolhasca pe Calea Victoriei de Maria Capelos, Vei fi acolo? de Guillaume Musso
• Andreea – Nono de Renata Carageani, P.S: Te iubesc  de Cecilia Ahern

Acum să vă mai arăt niște poze cu etapele intermediare:

Și….marele final…înrămat și aranjat:

Și originalul:

Băbisme (2)

Promisesem să pun al doilea indiciu sâmbătă, dar uite că m-am luat cu altele și n-am mai avut timp.

Următoarele puncte (doar câteva, recunosc, dar care deja dezvăluie foarte mult) sunt astea:

Mărturisesc că mi-ar plăcea foarte mult ca ceea ce ghiciți să scrieți aici, ca și comentarii la postare, ca să rămână amintire (comentariile de pe facebook se pierd). Acum, nu pot să impun nimic nimănui.

Băbisme (1)

Acum cam un an și jumătate terminam cu doctoratul. După cum mărturiseam și atunci, după doctorat eram varză…adică varză-varză, emoțional, psihic, fizic. Și din cauza asta am căutat o activitate care să mă relaxeze mental. Așa că m-am apucat de un goblen, mai ales că programul de la facultate îmi permitea. O să credeți că am luat-o razna și având în vedere ce urmează să vă mai arăt (am pozat o grămadă din etapele goblenului în speranța că o să le postez cândva pe blog; deci da, nu numai că m-am apucat de el, dar l-am și terminat) nu știu dacă vă pot convinge de contrariu 🙂

Dar în prima fază a trebuit să fac puțină tâmplărie, ca să îmi fac un gherghef pe măsură. Am luat niște lemne de prin balcon, niște cuie, pioneze și … a ieșit … cum o să vedeți mai jos.

Și cu ocazia asta lansez o provocare: cine ghicește primul ce reprezintă goblenul o să primească 3 cărți interesante (recunosc, nu sunt noi, sunt cărți pe care le-am citit și îndrăgit): Nono de Renata Carageani, P.S: Te iubesc  de Cecilia Ahern și autobiografia lui Alexandru Arșinel scrisă în colaborare cu Maria Capelos.

Ultima poză e primul indiciu, primele “puncte” din goblen.

Campania mea (2) – Mărturia de Anita Shreve

Cam asta am scris după ce am citit cartea:

Nu știu când o să postez sau dacă o să postez vreodată asta, dar cartea a avut un impact prea mare asupra mea ca să nu îmi notez câte ceva cât încă mai sunt sub impactul ei. Mărturia, Anita Shreve. Pare o carte în genul tabloid. O înregistrare a unui act sexual în care sunt implicați câțiva băieți și o fată de doar 14 ani. Buuum, scandal, presă, dezastru pentru cei implicați, dar și pentru famiile lor, pentru directorul școlii, pentru comunitate. Asta e pe scurt. Dar cartea e mult mai mult. În primul rând e altfel pentru că fiecare capitol e povestit din perspectiva altui personaj, fie că e el elev implicat în acest scandal, profesor, părinte, prieten. Și uite așa poți afla ce e în mintea fiecăruia. De la surpriza directorului de a afla ca elevi buni sunt implicați și ca urmare calea lor către colegiu/universitate va fi mult mai dificilă, dacă nu imposibilă, la surpriza mamei care primește un telefon ce îi dă vestea, la sentimentele care o cuprind pe victimă, la durerea imensă a unui părinte care își pierde un copil, la remușcarile unui iubit ce a greșit, toate cu multă autenticitate și cu mult impact asupra cititorului.

Și, Doamne, așa mi-aș dori să fii aici cu mine și ți-aș spune că îmi pare rău de o sută de mii de ori și nu ți-aș cere să te uiți la mine sau să mă lași să te ating și nici măcar să mă lași să-ți spun că te iubesc, ți-aș spune numai cât îmi pare de rău că asta a trebuit să ți se întâmple ție. Și atunci, cred, poate că m-ai ierta, poate că te-ai uita la mine și, chiar dacă ai fi tristă, m-ai crede când îți spun cât de mult te iubesc și poate într-o zi chiar te-ai apleca și m-ai săruta, numai ca să îmi arăți că mă ierți, și lucruri și mai ciudate s-au întâmplat, poate într-o zi chiar o să mergem pe stradă împreună sau să intrăm într-un magazin sau să stăm față în față la o masă, să vorbim, iar lucrul care ne-a despărțit ar fi atât de departe în trecut încât abia ni l-am aduce aminte și apoi, într-o zi, m-ai lua acasă la tine și în dormitorul tău și te-ai întinde pe pat și eu m-aș întinde alături de tine și m-ai lăsa să fac dragoste cu tine…și aș savura fiecare moment și nu ar fi deloc asemănător cu ce a fost pe bandă, ar fi încet și sfânt și tot ce există și aș fi atât de fericit.

Nu vă propun vreo temă pentru comentarii, puteți să îmi lăsați ce mesaj doriți. Dacă strâng 15, plantez un copac 🙂

Campania mea (1)

Anul trecut în primăvară am participat la prima campanie vALLuntar. Lucrurile decurgeau cam așa: editura ALL dădea cărți unor bloggeri doritori, aceștia scriau recenzii ale cărților pe blogul personal și pentru comentariile primite la această postare se adunau minute de volunariat. Angajați ai editurii urmau să facă în diferite case de copii sau centre de plasament atâtea minute de voluntariat câte se strângeau. Campania a fost un succes, adunându-se un total de 200 de ore de voluntariat.

Primăvara asta campania a avut a doua ediție și am vrut să particip din nou. Acesta era un alt motiv pentru care am început să scriu din nou pe blog. Din păcate, din cauza pauzei pe care am făcut-o, blogul meu nu a fost eligibil pentru campanie. Într-adevăr, regulile spun că trebuie să scrii măcar o postare pe săptămână ca să fii acceptat, doar că și anul trecut am avut o perioadă de pauză în timpul iernii și totuși am fost acceptată, deși regulile erau aceleași. Am fost foarte necăjită că nu m-au acceptat, mai ales că anul acesta campania era una ecologică: la fiecare 15 comentarii urma să se  planteze un copac.

Și din motivul acesta mi-am propus să îmi fac eu propria campanie vALLuntar.

Cărți de la Editura ALL am o grămadă, pentru că, la urma urmei, campaniile de genul acesta sunt în principal de marketing și au avut efect și asupra mea. Despre cărți ce să zic, unele sunt mai bune, altele sunt cam ușoare, unele sunt mai sensibile, altele cam infantile. Am ales pentru “campanie” una care mi-a plăcut atât de mult încât i-am făcut o recenzie, chiar dacă în perioada în care am citit-o nu mai scriam pe blog. Am să revin cu o postare dedicată cărții, pentru că merită; așa că, stay tuned…

Cărțile mele de la ALL

Mărțișoare hand-made

Anul acesta am încercat ceva nou: am făcut mărțisoare hand-made. Ideea a fost a unei colege de serviciu care a propus să facem o surpriză băieților din firmă. Așa că am făcut, multe din nou pentru prima oară în viață, mărțișoare. Apoi le-am dat băieților printr-o tombolă, ca să nu apară favoritisme și complicații.

Am folosit plastilină Play-Doh și Amos iClay care se ususcă și întărește după modelare, fără să fie nevoie de coacere. Am mai folosit lipici, hârtie colorată, canafuri, capsator. Câteva modele/tutorale după care am lucrat:

http://mariucahomemade.wordpress.com/category/martisoare/
http://cameliaminisan.blogspot.ro/2012/02/martisoare-fimo-2012.html#axzz2NhzWEDEt

Eu zic că a ieșit frumos, pentru niște începătoare:

 

 

Ce am mai făcut

Nu am mai scris de ceva vreme și tot am așteptat un motiv destul de bun și interesant ca să mă apuc din nou de postat. Motivele sunt de fapt mai multe și mai mici și le veți vedea pe parcurs.

Ca să zic pe scurt ce am mai făcut…

E mai greu acum și din punctul de vedere al timpului. Un job de la 9 la 6 te face să reconsideri serios cum îți petreci timpul liber. Am să încerc totuși să îmi fac timp și pentru blog … măcar ca să vă mai arat ce poze am mai făcut 🙂

M-a făcut mama artist

Ați auzit de emisiunea asta de la Prima TV? Ca să fiu sinceră nu am urmărit-o mereu, nu-mi place prezentatoarea, nu-mi place sistemul de vot, nu-mi place să mamele au un rol atât de mare în eliminarea concureților. Dar de puținele dăți când am nimerit câteva minute pe acolo am rămas pur și simplu uluită de vocile copiilor. Chiar dacă a fost un an al competițiilor de voci, aș putea spune că reprezentațiile copiilor de la această emisiune le-a întrecut cu muuult pe a celor de la X Factor și poate și pe cei de la Vocea României. Pur și simplu stai și te întrebi unde i-au găsit și cum de nu s-a auzit de ei până acum.

După cum vă ziceam, mi-a părut tare rău că formatul emisiunii și organizarea nu a fost deloc atractivă, astfel încât nu cred că au fost foarte urmăriți și e mare păcat. Nici măcar finala de aseară nu a fost în direct. Și totuși câștigătorul a fost desemnat prin voturi ale telespectatorilor. Cum oare au rezolvat-o? Ori a fost mânărită treaba și câștigătorul s-a hotărât din start, fără să se mai țină cont de voturi, ori s-a filmat câte un final în care fiecare concurent (din cei 5 finaliști) a fost declarat pe rând câștigător. Cât de penibil ar fi asta? Păcat de ei. Nici nu știu dacă să îi critic sau să îi laud pe cei de la Prima. Au totuși meritul de a fi descoperit niște talente imense, dar vina de a-și fi bătut joc de ele. Vorba reclamei “românii încep o treabă, dar nu o mai termină”.

Nu am văzut toate melodiile pe care le-au cântat, dar din ce am văzut mi-ar fi fost foarte greu să aleg între Angela și Alexandra. Inutil să spun că nu a câștigat niciuna dintre ele.