M-a făcut mama artist

Ați auzit de emisiunea asta de la Prima TV? Ca să fiu sinceră nu am urmărit-o mereu, nu-mi place prezentatoarea, nu-mi place sistemul de vot, nu-mi place să mamele au un rol atât de mare în eliminarea concureților. Dar de puținele dăți când am nimerit câteva minute pe acolo am rămas pur și simplu uluită de vocile copiilor. Chiar dacă a fost un an al competițiilor de voci, aș putea spune că reprezentațiile copiilor de la această emisiune le-a întrecut cu muuult pe a celor de la X Factor și poate și pe cei de la Vocea României. Pur și simplu stai și te întrebi unde i-au găsit și cum de nu s-a auzit de ei până acum.

După cum vă ziceam, mi-a părut tare rău că formatul emisiunii și organizarea nu a fost deloc atractivă, astfel încât nu cred că au fost foarte urmăriți și e mare păcat. Nici măcar finala de aseară nu a fost în direct. Și totuși câștigătorul a fost desemnat prin voturi ale telespectatorilor. Cum oare au rezolvat-o? Ori a fost mânărită treaba și câștigătorul s-a hotărât din start, fără să se mai țină cont de voturi, ori s-a filmat câte un final în care fiecare concurent (din cei 5 finaliști) a fost declarat pe rând câștigător. Cât de penibil ar fi asta? Păcat de ei. Nici nu știu dacă să îi critic sau să îi laud pe cei de la Prima. Au totuși meritul de a fi descoperit niște talente imense, dar vina de a-și fi bătut joc de ele. Vorba reclamei “românii încep o treabă, dar nu o mai termină”.

Nu am văzut toate melodiile pe care le-au cântat, dar din ce am văzut mi-ar fi fost foarte greu să aleg între Angela și Alexandra. Inutil să spun că nu a câștigat niciuna dintre ele.

Advertisements

Prin curte…în mai

E total diferit față de pozele de acum o luna. În loc de flori, sunt fructe. În plus, ne-am jucat și cu puii de pisică. Am impresia că ei nu prea s-au distrat…

This slideshow requires JavaScript.

Ce mai fac plantele?

Arată cam așa:

Haaa, glumă. Astea sunt luate gata mari, în ordinea apariției cimbrișor, rozmarin și pătrunjel.

Plăntuțele mele sunt încă la început:

Busuioc

Busuioc pitic, care e cel mai mare 🙂

Tarhon, nu au ieșit multe, dar sper să crească bine

Oregano, chiar nu mă prind de ce sunt așa de blege…

Cimbru, astea le-am stricat eu când am presat puțin pământul din ghiveci …am să mai pun niște semințe

Pătrunjelul creț, începe să aibă frunze crețe

Sper să mai am ce să vă arăt și peste câteva săptămâni.

Fiecare copil contează

Postarea acesta face parte din campania Biochefarm International care are ca obiectiv promovarea pe bloguri a implicării lor în programul “Fiecare copil contează” inițiat de organizația Salvați Copiii. Programul “Fiecare copil contează” își propune reducerea mortalității infantile și îmbunătățirea sănătății și calității vieții copiilor români cu vârsta între 0-5 ani.

Pentru aceasta trebui să vă povestesc o întâmplare din copilăria mea. Am ales o întâmplare haioasă care m-a marcat, pentru că mi-a fost povestită și repovestită, amintită și reamintită, de aproape nu mai știu ce e real și ce e legendă. Glumesc, lucrurile stăteau cam așa. Eu sunt cea mai tânără membră a familiei extinse (mă refer la verișori) așa că eram alintată și drăgălită de toată lumea. Mare parte din copilărie mi-am petrecut-o cu verișorii mei din partea tatălui (mai mult vacanțele pentru că ei erau deja la școală) cu care mă simțeam foarte bine, cu jocuri, pozne și veselie.

La un moment dat, cred că aveam vreo 4-5 ani, unchiul meu (tatăl verișorilor de care vorbesc) a început să mă tachineze că vrea să mă înfieze, că de-acum să stau cu ei, că îmi dă și o moștenire bună (da, avea și de unde) și că gata, în curând o să îmi iasă actele de adopție. Eu, încurcată, i-am zis “Dar nici măcar nu ai cerfiticat“. Nu e o greșeală de tastare, așa am zis. Mă refeream, desigur, la certificatul de naștere, obligatoriu, în mintea mea, pentru a putea fi adoptat de cineva. Dincolo de amuzamentul stârnit de greșeala mea, dar și de argumentul meu fatal, acum văd un pic altfel lucrurile. Pentru un copil, oricât de distractiv ar fi la joacă și dincolo de aspectele materiale (da, cred că și la vârste destul de fragede poți să îți dai seama de astfel de aspecte), vrea să fie lângă familia lui. Dragostea părinților și căldura căminului e unică și nu poate fi cumpărată cu nicio promisiune, fie că ține ea de tovarăși de joacă sau de bani și jucării. Am avut parte de o copilărie de care îmi amintesc cu drag, cu o familie frumoasă, atât cea restrânsă cât și cea extinsă. Fiecare copil merită o astfel de copilărie, pentru că fiecare copil contează.

Trebuie să menționez că Biochefarm International a inscripționat toate suzetele NUK cu logo-ul Salvați Copiii și că donează un procent din contravaloarea suzetelor vândute organizației. Toți cei care vor cumpăra suzete NUK inscripționate vor contribui la reducerea mortalității infantile. Alte informații găsiți pe www.biochefarm.ro; www.facebook.com/NUK.Romania; www.twitter.com/NUK_Romania; www.salvaticopiii.ro