Carieră și bebe

Da, se pare că se poate! Tocmai am aflat că doctoratul poate fi întrerupt pentru concediu de maternitate! Chiar m-a făcut foarte fericită vestea asta, pentru că deja renunțasem la proiectul bebe. Luna asta, deci, am făcut pauză, dar de luna viitoare ne punem serios pe treabă. 🙂

Drumul meu seamănă cu versurile din a doua strofă…

Drumul pe care erai s-a inchis
Poate ca nu era, drumul pe care trebuia
Sa alergi spre vis…
Sau poate ca da, si poate ca maine
Se va deschide din nou, -n fata ta

Advertisements

Speranța moare ultima

Cât de mult sunteți capabili să sperați? Până în pânzele albe? Poate chiar dincolo de ele?

Eu sper până în ultima clipă să câștige echipa favorită chiar când e condusă detașat, sper că un personaj va trăi chiar dacă e clar că nu are șanse, sper că țara asta o să se îndrepte, sper ca Brad Pitt să se împace cu Jennifer Aniston, sper ca Lost să aibă un final peste așteptări…

Trebuie să învăț totuși să sper cu adevărat și în ceea ce mă privește, și exersez lucrul ăsta: sper să avem un apartament al nostru, sper să termin la timp doctoratul, sper să mergem în concediu la Roma și, sper că la momentul potrivit va sosi şi bebe.

Pentru mine speranța nu moare niciodată, nici măcar ultima.

Bine v-am găsit!

Da, intru și eu în blogosferă. M-au convis câteva mămici care scriu cu atâta pasiune, dragoste, talent despre viața lor și aventurile micuților lor încât mi-am propus să încerc și eu. Sper să nu le deranjeze că le pun linkurile aici, dar pe mine m-au cucerit și vi le recomand cu caldură. Sunt convinsă ca nu sunt talentată la scris (inginer de profesie, asta e viața), dar cred ca pot vorbi simplu despre lucrurile care mă înconjoară. Și daca tot m-am plâns de profesia mea (era o glumă, sunt mandră că sunt inginer), am să incerc (eh, e primul post și nu prea mă pricep pe aici) să pun un filmuleț despre ingineri.