Suntem cu toții șocați de vestea morții Mădălinei Manole, care pare fi o sinucidere.
Primul gând al meu m-a dus la o eventuală boală, când știi că o să urmeze să treci prin dureri și chinuri groaznice, e poate firesc să nu-ți mai dorești să trăiești. Mai ales când boala este fără speranță. Și totuși dacă ai lângă tine persone dragi, copilul pe care îl iubești din tot sufletul…poate suferința merită pentru a te bucura de zâmbetul lui, de fiecare pas, cuvânt, gest nou.
Totuşi cine poate înţelege depresia? Fie ea cauzată de o boală incurabilă, de schimbările ce se produc la apariția unui copil sau de intrarea în umbră a unui artist? Mai ales depresia unui om atât de vesel și plin de viață? Sau poate doar aparent vesel? Cu siguranță te simți mult mai rău, mai căzut atunci când ești trist și totuși trebuie să-ți pui o fațetă veselă și plină de optimism. Atunci cred că depresia e și mai greu de suportat. Suferința sufletului e foarte grea și poate că nu putem judeca pe nimeni atunci când nu le-am exprimentat durerea. Sunt momente în care oricât de perfectă ar părea viața ta, lucrurile nu stau cum trebuie în sufletul sau în mintea ta. Iar faptul că nu te poți bucura de tot ceea ce ai, de dragostea omului de lângă tine,de cariera ta, de primii pași ai copilului tău, asta te poate infunda și mai mult în tristețe.
Contează totuși ca în aceste momente să cauți ajutor, să încerci să ieși din starea nefastă. Ușor de spus, mai greu de făcut… dar un psihoterapeut cred că poate ajuta în situații de acest gen.
Jurnal. Simplu jurnal 