Mă pregătesc psihic să execut un RMN cerebral. Am auzit multe păreri nasoale despre acest examen medical: cum că “tubul” în care te bagă e îngust-îngust de te sufoci numai când îl vezi, că scoate niște sunete infernale (în sensul că fără dopuri de urechi sau căști e cam greu să reziști), că durează foarte mult, că …etc
Numai că mi-am găsit un lucru la care să mă gandesc și care să mă amuze când o sa fiu acolo înăuntru. După comentariile de pe youtube, se pare că băiatul imită destul de bine sunetul specific acestui aparat, iar cățelul e cireașa de pe tort 🙂
Nu m-am putut abține să nu revin cu o postare despre Lost. De ce? Pentru ca mai este doar o săptămână până începe ultimul sezon…O să ziceți că sunt obsedată și nu mă supăr pentru că chiar sunt…dar cu siguranță într-o măsură mult mai mică decât alți fani Lost.
Ultima găselniță pe care ne-au aruncat-o producătorii este o serie de poze promoționale remake după “Cina cea de taină”. Se pare că nu e ceva original, mai multe seriale au făcut așa ceva pentru a promova ultimul sezon. În schimb aici fanii s-au aruncat să găsescă indicii ascunse în aceste fotografii, majoritatea absolut nebune, de exemplu: Kate este în stânga lui Locke, înseamnă asta cumva, așa cum ne sugera “Codul lui DaVinci”, că este însărcinată cu Locke? 😆
Și dacă nu urmăriți deja Lost, și nu v-am convins deja, poate vă convinge filmulețul
Am urmărit cu interes Rătăciți în Panama, mi-a plăcut și m-a prins. Păcat totuși că cei de la Kanal D nu au avut bani să cumpere formatul Survivor și s-au mulțumit cu un format asemănător, mai puțin spectaculos după părerea mea. Din câte am înțeles, nu prea a avut mare audiență și mi-a părut rău, chiar aș fi vrut și un al doilea sezon. Și alegerea lui Andrei Gheorghe ca prezentator a fost destul de riscantă , pentru că el este un personaj pe care fie îl iubești, fie îl urăști,iar dacă îl urăști nu-i dai nicio șansă.
Imediat după ce s-a teminat, m-am hotărât să mă uit și la cel mai recent sezon din Survivor (cu titlul Survivor Samoa). Și chiar dacă mi-am propus să fac o comparație, îmi este imposibil. Totul este la alte dimensiuni, cu mult profesionalism (este sezonul 19, au avut timp să exerseze), cu mari investiții (pemiul este de 1.000.000 de dolari, față de 50.000 euro la noi), cu personaje interesante care stârnesc pasiuni, cu decoruri naturale extraordinare, cu strategii, cu probe creative și să nu uit, cu mai mult de 13 milioane de telespectatori pentru fiecare din sezoane.
Dacă mă gandesc mai bine, Panama vs. Samoa este tot un fel de Hănescu vs. Federer: știi din prima cine câștigă, dar fiind român trebuie să te uiți la meci 🙂
Mi s-a întâmplat ceva de curând ce m-a deranjat profund.
În cadrul Politehnicii se organizează cursuri de pedagogie pentru absolvenții care nu le-au făcut în timpul facultății, numai că mai condensat și cu o taxă mărișoară. La finalul primei jumătăți de modul trebuie susținut un examen cam ca o licență, dar mult simplificat.
Acum, ca s-o scurtez, vă întreb, oarecum retoric: e normal ca un profesor în ale pedagogiei, un presupus model pentru inginerii care vor să intre în învățământ, să se enerveze pentru că cineva nu a înțeles foarte bine ce și cum trebuie să conțină respectiva “licență” și mai mult decât atât să îmi țipe vorbele “măi fato…” ? Nu știu ce a mai zis după asta, că pur și simplu creierul mi-a băgat ecranul albastru. Menționez că nu eram în piață să negociez prețul la pătrunjel, ci eram în calitatea de doctorand inginer în fața unui profesor de pedagogie.
Și dacă tot vorbeam de pedagogie, vă rog să mă ajutați cu un răspuns la poll-ul din stânga.
Îmi place tenisul, îmi place să ma uit la un meci de tenis și îmi place să îl joc (iarna mai greu cu jucatul, însă).
Zilele acestea este în plină desfășurare Turneul Australian Open, și deși am multă treabă zilele astea și ora Australiei ne cam împiedică să urmărim meciurile, trag cu ochiul la câte un meci important, sau măcar la câte un final incendiar de partidă.
Astăzi, însă, mi-am eliberat programul pentru a urmări la ora 10 pe Eurosport meciul între Roger Federer, numărul 1 mondial, cel mai bun jucător de tenis al tuturor timpurilor (nu zic eu, că nu sunt mare fan, dar zice numărul de turnee câștigate) și românul nostru, Victor Hănescu. Așa că de la ora 10 îmi iau pompoanele de majoretă și îl susțin pe Hănescu!
Later edit: Hănescu s-a luptat frumos, a avut chiar câteva mingi bune. A pierdut, dar a pierdut decent.
Nu vă speriați, nu e nimic grav. E vorba de începerea, peste exact 2 săptămâni, a ultimului sezon din serialul LOST. Da, consider că merită să îl scriu cu majuscule. Sunt o mare fană a lui, urmăresc episoadele imediat după apariție, citesc review-uri, comentarii, teorii, ascult podcast-urile producătorilor. Acum aștept cu nerăbdare, după o pauză de aproape 8 luni, începutul marelui deznodământ.
Fenomenul LOST este unul mondial și cu mare impact asupra multor oameni. Ultimul argument este faptul că președintele american Barack Obama și-a modificat data de susținere a discursului despre starea națiunii pentru că acesta coincidea cu premiera ultimul sezon din LOST…probabil și Obama e fan LOST și așteaptă și el episodul 🙂
Am găsit un filmuleț (văd că îmi fac un obicei din a termina fiecare post cu un filmuleț, ceea ce nu este neapărat ceva rău) în care este rezumată într-un mod simpatic toată acțiunea celor 5 sezoane trecute. Cine a urmărit, știe că durata de 8 minute și 15 secunde a rezumatului nu este deloc una întâmplătoare, pentru că orice detaliu are o semnificație anume în LOST.
Să așteptăm, deci, cu răbdare data de 3 februarie.
Știați că ieri a fost Blue Monday, cea mai deprimantă zi din an? Eu nu am știut, dar dacă aș fi aflat ieri, cu siguranță m-ar fi apucat depresia (stau extraordinar de bine cu autosugestia, ceea ce este foarte rău de cele mai multe ori). Azi însă, suntem salvați. Cea mai rea parte din an s-a încheiat și putem să ne bucurăm de zilele ce urmează.
Cântecul este despre zilele de luni, în general. Blue toate…
Da, intru și eu în blogosferă. M-au convis câteva mămici care scriu cu atâta pasiune, dragoste, talent despre viața lor și aventurile micuților lor încât mi-am propus să încerc și eu. Sper să nu le deranjeze că le pun linkurile aici, dar pe mine m-au cucerit și vi le recomand cu caldură. Sunt convinsă ca nu sunt talentată la scris (inginer de profesie, asta e viața), dar cred ca pot vorbi simplu despre lucrurile care mă înconjoară. Și daca tot m-am plâns de profesia mea (era o glumă, sunt mandră că sunt inginer), am să incerc (eh, e primul post și nu prea mă pricep pe aici) să pun un filmuleț despre ingineri.
Jurnal. Simplu jurnal 