Cu Alex la ședință foto

Am primit cadou de la nașii Alexandrei o ședință foto la un studio foto pentru copii, Foto Bambino. Am fost cu 2 ținute ale noastre, una sport și rochița de la botez și am mai primit de acolo încă 4 ținute mai deosebite, plus niște elemente de decor foarte drăguțe. Alexandra a fost cumințică, doar un pic mai puţin veselă decât de obicei. E normal, erau oameni noi, loc nou, reflectoarele, noi scălămbănindu-ne prin jurul ei încercând să o facă să privească în anumite locuri sau să zâmbească. În condițiile date a fost foarte bine.

Mi-au plăcut tipii de acolo pentru că țineau mult la confortul copilului, dacă Alex începea să se supere cât de puțin făceam pauză imediat, dacă nu îi plăcea vreo ținută, nu insistau să facă n-șpe poze cu ea. Ședința a durat cam o oră și jumătate și ce m-a mai surprins plăcut a fost că ne-au trimis pozele (aproximativ 100 de fotografii au ieșit) în doar 2 zile.

Au hăinuțe mai deosebite și pentru copii mai mari și chiar mi-aș dori să mai revenim peste ceva vreme. Sunt chiar niște amintiri deosebite, pe care nu prea poți să le obții altfel. Avem și noi un aparat foto destul de bun, dar un studio profesional și un fotograf profesionist e cu totul altceva.

ț

 

 

Cu Alex la piscină (3)

Deși a fost de speriat data trecută la piscină, am zis să mai încerc o dată. M-am setat să fiu calmă, i-am luat ceva ușor de dezbrăcat/îmbrăcat ca să nu dureze mult, în cazul în care plânge iar la momentul ieșirii. Și cu tot calmul ne echipăm. Și cu tot calmul ies din bloc. Și cu tot calmul mă uit după mașină. Și cu tot calmul n-o văd. Și atunci s-a dus naibii tot calmul. L-am sunat pe Iri cu speranța că poate o fi parcat-o mai departe. Nu, mașina era la el. Deși are de mers doar 10 minute pe jos!!! Și stia că mergem la piscină cu mașina!!! Uitase. Mi-a adus mașina în vreo 10 minute în care am stat cu bagajul pentru piscină într-o mână și cu Alex în cealaltă. Deci adio calm.

În fine, am ajuns cu întârziere. M-am schimbat din nou cu piciorul la bancă. Când am pus-o pe Alex pe șezlongul de lângă piscină ca să o dezbrac, a început cu plânsul fix de unde îl lăsase săptămâna trecută. Adică la volum maxim. Am schimbat-o repede cu slipul de piscină și la vreo 10 minute după ce am început bălăceala s-a adaptat și a tăcut. A avut chiar și câteva intrări cu capul în apă, doar o secundă, nu mai mult (sub îndrumarea instructorului, normal).

Era acolo și mămica de care vă ziceam că nu s-a oferit să mă ajute prima oară când am fost la piscină. Am întrebat-o cum se descurcă la vestiar și a zis mai întâi echipează bebelușul, îl lasă cu intructorul în piscină și apoi se îmbracă în toaleta piscinei. La fel și la plecare: ieșea ea, se îmbrăca în timp ce bebe stătea cu instructorul în piscină, apoi lua copilul și îl îmbrăca. Am zis să încerc și eu varianta asta, doar că instructorul ar trebui acum să stea cu ambii bebeluși în brațe. Nu ar fi fost probleme, că în apă poți ține un bebeluș în fiecare mână (cu spatele la tine cumva), doar că, vă ziceam și data trecută, pe a mea o cam apucă pandaliile la final. Așa că n-am apucat bine să ieșim, glumind desigur că mergem ca fetele la o cafea și îl lăsăm pe instructor vreo 2 ore cu bebeii, că Alex a pornit. Și pentru că a pornit una, a pornit și cealaltă. Și mi-a fost milă de instructor, dar mai ales de puiuțul meu (cu siguranță ar fi continuat într-un crescendo continuu că așa procedează de obicei) și am zis că încă o schimbare la foc automat, cu piciorul barând băncuța n-o fi foc, am experiență.

Normal că a plâns continuu cât am schimbat-o (cred că s-a înțeles aiurea din postările astea, ea de obicei e zâmbăreață și nu plânge, dar la piscină e o excepție). Avea momente când aproape se oprea, dar atunci începea colega (cealaltă bebelușă) și o lua de la capăt. De data asta, mămica celalaltă a fost chiar drăguță, s-a oferit să mă ajute cu o jucărie să o liniștesc, dar am preferat să o înfofolesc la foc automat. M-am îmbrăcat și eu fără incidente (Alexandrei i-am dat o jucărie și a fost cumințică, are ceva doar cu șezlongul ăla de lângă piscină, în vestiarul mamelor e mai liniștită). Acasă mi-am dat seama că îmbrăcatul la foc automat are efectele lui adverse:

***aici a fost o poză în care se vedeau efectele unui scutec pus în grabă. Alex s-a ruşinat şi mi-a spus să o scot. Ori e posibil să fi fost Iri…

PS. Le-am trimis un mail celor de la Unique Spa și le-am sugerat să pună în vestiarul mamelor un balansoar sau orice altceva în care să poți pune bebelușul cât timp te schimbi. Nu mi-au răspuns, deși ei până acum au răspuns când le-am mai trimis mesaje în care solicitam diferite informații. Din cauza asta, plus că a venit frigul, am suspendat mersul la piscină.

 

Cu Alex la piscină (2)

M-am gândit eu mult cum pot să fac să îmbunătățesc experiența de la piscină. Singura soluție care mi-a venit în cap momentan a fost să îmi iau un halat de baie ca să nu mai ud hainele copilului între piscină și vestiarul meu. Așa că mi-am luat un halat frumos și gros. Doar că acum nu mai încăpeau bagajele în geanta mea de scutece. Mi-am pus în gând să cumpăr o geantă mare, oarecum sport, pe care să o folosesc doar pentru piscină. Apoi mi-a amintit Iri că are el așa o geantă pe care o folosea la fotbal (în vremurile când mergea). Și pentru că nu mai am de mult geantă de umăr (ce îmi trebuie pun în geanta de scutece) am procedat la fel și acum, adică am pus ce îmi trebuia în geanta asta sport. Pentru că urma să merg cu mașina, mi-am pus actele într-un buzunar intern și am plecat.

Schimbatul s-a făcut tot cu piciorul fixat în dreptul copilului ca să nu cadă de pe bancă. Am intrat frumos în piscină, unde era un tip de vreo 200kg. N-am nimic cu el, îl felicit pentru că vrea să facă ceva pentru aspectul și sănătatea lui, dar de ce l-au băgat la ora pentru bebeluși?!! În fine, ne-am bălăcit puțin și după vreo jumătate de oră mi-am amintit: nu aveam banii la mine, nu aveam cu ce să plătesc piscina!!! Am înghețat pe moment. Iri nu prea putea pleca de la serviciu pentru că oricum trebuia să plece mai devreme în ziua respectivă. Până la urmă, altă soluție nu era. Urma să îl sun pe Iri când ajung la telefon, adică în vestiar, undeva la fundul genții sport. Ori că m-a simțit stresată, ori că a avut alt disconfort, dar Alexandra a plâns ca niciodată când am ieșit din piscină. Nu reușeam să o pun pe șezlongul respectiv ca să o îmbrac. În brațe era oarecum liniștită, dar când o puneam jos țipa de parcă aș fi pus-o pe ace. Se uita lumea la mine (instructorul, femeia de serviciu, altă mamă) cu o privire ce exprima “Dar ce are săraca de plânge așa?”. Și eu mă uitam la ei ca și cum “Stați liniștiți, totul e sub control”. Deși nu prea era, nu știam cum să fac să o îmbrac mai repede ca să ajung și la telefon. Până la urmă a mai scăzut țipătul cu câțiva decibeli și am mai reușit să o îmbrac. La naiba, luasem și niște haine foarte greu de îmbrăcat, care și în mod normal o chinuie când o îmbrac. Inutil să vă zic că transpirasem toată în halatul meu frumos și gros.

Am reușit până la urmă să ajung și la telefon și, mai cu țipete, mai cu calm, m-am îmbrăcat și eu și l-am așteptat pe Iri să îmi aducă banii.

Cam asta a fost a doua oară, și tot nu ne lăsăm. Mai mergem, dar după ce uit puțin experiența asta 🙂

Cu Alex pe munte

Pentru că Alexandra a fost cuminte în concediu, am acceptat destul de rapid propunerea unor prieteni de a merge la munte pentru un weekend. Am mers la Durău, deci nu foarte departe.

Pentru că însoțitorii noștri au urcat pe munte, am zis să încercăm și noi să urcăm și când n-om mai putea, să ne întoarcem. Am pus copilul în manducă, manduca pe Iri și am pornit pe traseul către Duruitoarea, despre care țineam minte de la vacanța anterioară petrecută în zonă că este ceva foarte lejer, cumva pe un drumeag forestier, pantă mică, mers lejer, timp redus. Și când colo, traseul a fost foarte dificil, pante abrupte, urcuș continuu. Alexandra a adormit repede în manduca, probabil că și aerul curat de munte a contribuit la asta.

Mai erau și alți copilași în sisteme de purtare, poate totuși puțin mai mari. Și a fost drăguț că lumea se uita intrigată, dar și admirativ în același timp, ca și cum noi eram așa împătimiți ai muntelui, că nici faptul că avem un bebe de 5 luni nu ne stă în cale (când de fapt nu mai fusesem pe munte de cel puțin 7-8 ani). Și dacă ani la rând l-am tachinat pe Iri pentru că în prima noastră vacanță la munte împreună nu a reușit să urce până la Toaca (eu am reușit atunci), acum karma s-a răzbunat: dintre noi doi, eu liberă și el cu copilul în manducă, eu am fost cea care a cedat. Nu mă mai țineau plămânii. Poate pentru că în sarcină a trebuit să stau foarte cuminte și condiția fizică s-a cam dus. Așa că pe la jumătatea traseului ne-am întors și până s-au întors ceilalți am reușit să salvăm lumea (adică am jucat un Pandemic, pentru cunoscători. De fapt am jucat vreo 3 ori până am reușit să câștigăm o dată)

Sfat Îmbrăcaţi bine copiii dacă îi ţineţi în manducă sau alt sistem de purtare. Voi vă încălziți că urcați și faceți efort, dar lor le poate fi frig. Noi am fost la începutul lui septembrie și era răcoare pe munte chiar dacă noi nu ne dădeam bine seama, Alexandra avea picioarele foarte foarte reci când am ajuns la pensiune.

Foarte bine surprinsă starea mea…

Cu Alex la piscină (1)

Am auzit că bălăceala le prinde tare bine bebelușilor, așa că m-am interesat puțin și am găsit în Tătărași o piscină specială, fără clor, cu oxigen activ și fitru cu nisip (Unique Spa). Așa că am mers cu Alexandra să vedem cum e. Activitatea se numește aquagym și se “execută” împreună cu un părinte.

De-abia cu o seară înainte am început să mă gândesc cum oare o să mă schimb eu din constumul de baie. De acasă mi-l iau pe mine, dar după piscină trebuia să mă schimb de el, pentru că dacă în Constanța e oarecum obișnuit să vezi persoane cu pantalonii uzi pe ele, în Iași nu cred că aș trece neobservată. Și întrebarea era ce fac eu cu Alex cât timp mă schimb, unde o las, cu cine și cum. Am zis că m-oi descurca eu cumva, trebuie să aibă ei ceva acolo, că doar nu e primul bebeluș care vine la ei.

Am ajuns la Unique și mi s-a arătat care e vestiarul femeilor unde urma să mă schimb eu, iar bebelușii se schimbă chiar pe marginea piscinei, ca să nu le fie frig. Din păcate, nu era niciun spațiu de pus copilul, așa că a trebuit să o pun pe Alex pe o băncuță (genul ăla de bancă îngustă și joasă din vestiarele de sport) și să mă dezbrac în timp ce țineam un picior la marginea băncii să nu se răstoarne copilul pe jos.

Am mers apoi în camera cu piscina unde era într-adevăr călduț, am dezbrăcat-o pe Alexandra (aici erau un soi de șezlonguri, deci spațiu suficient), i-am pus un scutecel special pentru piscină (reține foarte bine caca în caz că se întâmplă), apoi am mers (obligatoriu) la duș și apoi în piscină. Nu e una foarte mare, poate cât o sufragerie mare așa, adâncimea e undeva la 1.5m, iar apa era foarte caldă (34 de grade spun ei) și perioada petrecută acolo a fost per total plăcută. Am mers în principiu cu bebe în brațe în diferite poziții. A mea a fost singura dintre cei 3 bebeluți care erau în piscină, care descoperise că poate să stropească, pe ea și pe mine în principiu, dar mai ales în ochii mei. Aaa, uitasem să vă spun că ceilalți 2 bebeluși erau cu mami în piscină și cu tati pe margine.

La ieșire, am șters copilul și l-am îmbrăcat tot la marginea piscinei. Doar că, evident, luând-o în brațe până la vestiar, am udat-o toată pe hăinuțe pentru că eu încă aveam pe mine costumul de baie ud. Norocul face că mai aveam la mine un rând de haine pentru ea. Îmbrăcatul meu a fost la fel de incomod, cu piciorul la marginea băncii ca să nu cadă copilul, poate mai incomod pentru că Alexandra se pusese puțin și pe plâns. Noroc că a mai venit la un moment dat o femeie de serviciu care a ținut-o puțin în brațe până m-am îmbrăcat eu (luatul în brațe îi oprește plânsul instantaneu). Celelalte mămici au trecut doar 2 minute, s-au schimbat rapid și au plecat (copii lor erau bine mersi, în brațele taților, afară).

Am fost puțin dezamăgită de faptul că în vestarul nu era deloc adaptat să poți pune bebelușul pe undeva cât timp de schimbi. La fel, am fost dezamăgită de o mamă care era în vestiar cu mine în timp ce Alexandra plângea pe bancă, eu cu un picior o baram, cu o mână în geantă căutându-mi tricoul. Era ca la nebuni. Nu s-a sinchisit măcar să întrebe dacă am nevoie de vreo mână sau măcar vreun picior 🙂 Poate se grăbea, în fine, eu sunt genul care mi-aș fi oferit ajutorul…uatevăr.

Mai încercăm, nu ne dăm batute!

Cu Alex la jacuzzi

Alexandrei îi place mult să “înoate” în cadă cu baby-swimmerul (e un colăcel care se pune în jurul gâtului, special pentru bebeluși). Doar că spațiul devine deja prea mic, atinge cu picioarele și imediat ajunge dintr-un capăt în altul al căzii. Așa că atunci când am văzut că pentru 6 nopți la pensiune aveam gratuit o oră la jacuzzi, m-am gândit doar la ea: o cadă mai adâncă și mai încăpătoare, perfect.

I-am anunțat cu o seară înainte că vrem să mergem la jacuzzi (așa era regula, trebuia anunțat pentru că durează pregătirea “căzii” repsective) și că am vrea ca temperatura să fie undeva la 35 de grade, asta în ideea în care credeam că apa din jacuzzi e mult mai fierbinte de atât. Ni s-a spus că nu e nicio problemă, că temperatura o reglăm chiar noi pe loc atunci. Super.

Am ajuns la ora stabilită la locul stabilit. Când, ce să vezi?! Apa rece. Tanti aia care se ocupa zice că nu știa că suntem cu bebe mic, că ar fi pus-o mai caldă. I-am spus că precizasem cu o seară înainte temperatura pe care o vrem dar …cică se reglează ea prin jeturile alea, dar cu timpul. A dat drumul să curgă vreo jumătate din apa din cadă și a pus să curgă apă fierbinte. Nu mi-am dat seama ce volum mare are un jacuzzi de ăsta, dar nici după jumate de oră în care a curs continuu apă fierbinte nu am reușit să aducem apa la o temperatură bună pentru Alex. Funny thing, cât timp așteptam a făcut pipi…pe mine. Adică nu mai avea scutec obișnuit, avea scutecul pentru piscină care nu reține pipi, așa că…s-a întâmplat.

După jumătate de oră am băgat-o puțin în apă. Am zis că măcar să încercăm. A plâns, normal, era prea rece. S-a adaptat la un moment dat și s-a bălăcit vreo 7-8 minute, după care a început din nou să plângă. Aaa, plus că tanti pusese niște spumă, care o încurca foarte rău, în sensul că se pierdea pe sub ea 🙂 Per total, am mai încerca o dată, dar ținând minte ce a mers rău, ca să nu mai repetăm.

Așa că, sfaturi: Precizați clar care e temperatura pe care o vreți! Nu scoateți copilul din scutec decât înainte de a-l băga în jacuzzi, piscină sau unde mergeți! Fără spumă!!!

Cu Alex în concediu

Am început să fac lista pentru bagaje cu o săptămână înainte de plecare, așa mi-era de frică să nu uităm ceva. Am avut vreo 3 trolere (unul mare, unul mijlociu și unul mic) și multe sacoșele cu diverse. Adevărul e că ne-am luat și pernele de acasă, dar am pățit-o în unele vacanțe să avem niște perne atât de moi încât nu se putea dormi pe ele. Pentru Alexandra am luat…cam tot. Hai că nu chiar tot, că m-am amuzat acum câteva zile când Alina Sorescu povestea că a plecat în vacanță (cu avionul) și a luat pentru bebe printre multe altele cădița și vreo 2 cărucioare. Nu, cădița nu am luat-o, am spălat copilul în duș, sau cel puțin ăsta era planul.

Am mers (cu bebe de 4 luni) 6 nopți la munte, fără planuri mărețe, doar am stat, am mâncat, ne-am plimbat maximum 1km în josul și în susul pensiunii. Alexandra a fost cuminte în general, ne-a lăsat să jucăm chiar și câte un boardgame sau două pe zi. La masă la restaurant ea trebuia să stea în căruț (scoica de mașină pusă pe cadrul de căruț) și nu îi place deloc să stea acolo. Astfel încât, dacă nu aveam norocul să doarmă în timpul mesei, trebuia mereu să mâncăm pe rând, unul o plimba, fie în căruț fie în brațe, celălalt mânca și apoi invers. Noroc că am avut companie, așa că nu am mâncat singuri 🙂

După cum ziceam, i-am făcut duș. În prima seară nu a spus nimic, în a doua seară s-a speriat rău de tot, a făcut ca o pisică atunci când scuipă (hâsâitul ăla al pisicii când e nervoasă), a plâns mult și …cred că știți cum răsună sunetele din duș, cred că a auzit toată pensiunea. Am mai sărit apoi câte o zi și în celelalte am spălat-o cumva fără să punem dușul direct pe ea. Sfat: încercați acasă mai întâi ceva ce vreți să faceți într-o deplasare, cu alte cuvinte nu faceți ca noi.

A mâncat bine (a cam vomat ce-i drep mai mult decât de obicei, am observat că se întâmplă asta în deplasări), a dormit bine cu noi în pat. La margine. Că lu’ ta-su îi e frică să nu îi tragă vreuna în somn…vă zic, că eu am pățit-o. Am pus pernele de la pensiune în dreptul ei pe jos, ca să cadă pe moale dacă ceva. Pe atunci era destul de imobilă, nu se întorcea de pe o parte pe cealaltă așa că nu prea era posibil să cadă.

Per total a fost bine, ne-am făcut curaj să mai plecăm, o să vă mai povestesc.

Cu Alex la țară (1)

Pentru că am adunat deja câteva locuri în care am fost cu Alexandra, am deschis o rubrică numită “cu Alex la”. Pe de o parte vreau să păstrez amintirea respectivei întâmplări, pe de altă parte vreau să vă/îmi dau niște sfaturi pentru când o să repetăm experiența sau pentru când mergeți voi cu bebelușii în locurile/situațiile respective.

La țară a fost prima noastră ieșire din oraș și prima noapte dormită în altă parte decât acasă (sau la maternitate, firesc). S-a întâmplat la începutul lui iulie, deci la aproape 3 luni. Am luat în bagaj cam toată camera…glumesc acum, dar fiind prima ieșire (se voia a fi o repetiție pentru concediu, dar și o oportunitate de a se obișnui cu bunicii), am luat cam tot ce ținea de dormit, de băiță (mai puțin cădița), de schimbat, de îmbrăcat. Din fericire, fiind alăptată exclusiv, nu am avut de cărat și chestii ce țin de mâncare.

Am încercat să facem un mediu cât mai apropiat cu cel de acasă, dar s-a văzut cu siguranță că a simțit schimbarea. A fost destul de mofturoasă, a tot scâncit. Chiar și î timp ce mânca la sân, tot mai scotea câte un scâncet. Bine, asta a fost și pentru că era extrem de cald. Sfat: nu mergeți cu bebeluși atât de mici undeva unde a foarte cald, Alexandrei nu îi place căldura excesivă și cred că e general valabil pentru bebeluși. Afară era extrem de cald la soare și foarte cald la umbră. În care era foarte cald oriunde. Și cred că ăsta e un motiv în plus pentru care a fost “mofturici”.

Noaptea a dormit bine, poate și pentru că a fost un pic mai răcoare. Dimineața, în schimb, a fost din nou plângăcioasă, așa că am schimbat programul și am plecat către casă ceva mai devreme decât era stabilit. Aaa, și cu drumul. La vârsta aia a fost destul de dificil. Atâta timp cât a dormit în scoica de mașină, totul a fost în regulă. Doar că n-a durat prea mult somnul. Și apoi nu a mai vrut deloc să stea în scoică. Înainte mă uitam strâmb la părinții care își țineau bebelușii în brațe în mașină. Ziceam că sunt iresponsabili pentru că e destul de periculos în caz că se întâmplă ceva în trafic (chiar și vreo frână bruscă). Și iată-mă făcând fix același lucru atât în oraș cât și în afară.

Și apropos de asta, am învățat că nu poți niciodată să judeci un părinte. Îmi ziceam înainte că eu n-o să fac una sau alta, sau când auzeam fraze de genul “nu doarme în timpul zilei decât în brațe”, “nu mănâncă decât în poziția cutare”, “nu stă decât cumva” mă gândeam că e vina părinților că așa i-a obișnuit. Și poate că așa e, dar asta nu înseamnă că greșelile astea nu le-am făcut și eu. E foarte greu să nu le faci, asta pentru că, eu cel puțin, nu suport să văd copilul cum plânge. Și nu știu cum e al vostru, dar al meu plânge cu niște lacrimi atât de maaaaari, încât face ce vrea din mine în momentele alea. Sper cu timpul să mă prind când folosește plânsul ca șantaj emoțional și să fiu tare 🙂

Revenind, avem în plan să mai mergem o dată la țară curând și o să vă spun ce diferență fac 2 luni și câteva grade în minus.

 

Și lacrimile…