Pronosticuri…

…cu privire la cine ce-o să câștige la Oscaruri. N-am văzut nici pe departe toate filmele nominalizate, așa că merg un pic pe ghici. Vedem mâine dimineață ce s-a potrivit. Încep de la cele mai neinteresante/neimportante până la categoriile “vedetă”.

Later edit: Am nimerit 10 din 24, nu e rău deloc.

Cel mai bun scurtmetraj documentar: God Is the Bigger Elvis   Saving Face

Cel mai bun documentar: Hell and Back Again  Undefeated

Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune: Time Freak The Shore

Cel mai bun scurtmetraj animat: The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore

Cele mai bune costume: The Artist

Cel mai bun machiaj: Harry Potter and the Deathly Hallows Part 2  The Iron Lady

Cele mai bune efecte vizuale: Harry Potter and the Deathly Hallows Part 2 Hugo

Cel mai bun mixaj de sunet: The Girl with the Dragon Tattoo  Hugo

Cel mai bun montaj de sunet (nu știu care e diferența față de anteriorul, dar…): War Horse Hugo

Cel mai bun cântec (aici sunt doar 2 nominalizări, dacă nici aici nu nimeresc, e clar…): Man or Muppet din The Muppets 

Cea mai bună coloană sonoră: The Artist

Cel mai bun montaj: The Girl with the Dragon Tattoo

Cea mai bună imagine: The Tree of Life Hugo

Cel mai bun scenariu original: Midnight in Paris

Cel mai bun scenariu adaptat: Hugo The Descendants

Cea mai bună regie artistică: The Artist Hugo

Cel mai bun lungmetraj de animaţie: Kung Fu Panda 2 Rango

Cel mai bun film străin: In Darkness A separation

Cea mai bună actriţă în rol secundar: Octavia Spencer (The Help)

Cel mai bun actor în rol secundar: Max von Sydow (Extremely Loud and Incredebly Close) Christopher Plummer (Beginners)

Cea mai bună actriţă în rol principal: Meryl Streep (The Iron Lady)…mi-aș dori să câștige Rooney Mara din “The Girl With the Dragon Tattoo”, dar nimeni nu cred că îndrănznește să n-o voteze pe Meryl

Cel mai bun actor în rol principal: George Clooney (The Descendants) Jean Dujardin (The Artist)

Cel mai bun regizor: Michel Hazanavicius (The Artist)

Cel mai bun film: The Artist (mi-aș dori să câștige “The Help”, dar din câte am auzit nu prea are șanse)

Advertisements

Filme de Oscar în 2012 (3)

Hugo (Hugo)

cu: Asa Butterfield, Chloë Grace Moretz, Christopher Lee, regia: Martin Scorsese

Am aşteptat filmul ăsta de când am auzit prima oară de el. Mi-era dor de un film de tip fantasy/adventure ca de copilărie. Poate pentru că The NeverEnding Story (văzut acum vreo 15 ani) şi-a pus atât de tare amprenta pe mine, încât de atunci tot caut să văd filme care să mă poarte în atmosfera aceea de poveste. A reuşit Hugo? Pe jumătate aş putea spune. Asta pentru că este pe jumătate un film cu/despre copii, iar pe jumătate despre oameni mari. Aşa că mi-a plăcut doar prima jumătate, aceea în care Hugo încearcă să rezolve un mister…lăsat nerezolvat de tatăl lui….care murise de curând. Sună cunoscut? Dacă vă zic că cealaltă jumătate de film are ca subiect cinematografia o să ziceți că majoritatea filmelor de la Oscar de anul ăsta se rotesc în jurul acelorași subiecte. Și cam așa e.

Hugo Cabret: Maybe that’s why a broken machine always makes me a little sad, because it isn’t able to do what it was meant to do… Maybe it’s the same with people. If you lose your purpose… it’s like you’re broken.

Midnight in Paris (Miezul nopții în Paris)

cu: Owen Wilson, Rachel McAdams and Kathy Bates, Carla Bruni!!!, regia: Woody Alan

Sunt de acord că se întâmplă uneori să ne dorim să fi trăit în alte timpuri. Personajul din acest film reușește ca în fiecare miez de noapte să ajungă în timpul în care și-ar fi dorit să trăiască, anii 20. În esență e o comedie romantică, de fapt are ceva mult mai specific de atât, e un film 100% Woody Alan.

Man Ray: A man in love with a woman from a different era. I see a photograph!
Luis Buñuel: I see a film!
Gil: I see insurmountable problem!
Salvador Dalí: I see rhinoceros!

 

The Help (Culoarea Sentimentelor)

cu: Emma Stone, Viola Davis, Octavia Spencer, regia: Tate Taylor

Într-o perioadă în care negrii nu erau încă acceptați în comunitatea americană, generații întregi de negrese lucrau ca menajere la familiile albe. Plata era puțină și totuși mai tare durea atitudinea “stăpânelor”; s-a ajuns chiar să le interzică să folosească baia lor ca să nu cumva să le transmită vreo boală. Foarte ciudat, mai ales că menajerele îngrijeau de copiii familiei (mai bine spus îi creșteau pentru că mamele nu se ocupau deloc de ei), îi hrăneau, îi pupau și totuși nu se mai punea problema de transmis boli.

Ar fi multe de spus despre The Help, dar n-o să mă întind prea mult. Aș zice doar că m-a impresionat cel mai mult dintre cele 9 nominalizări. Are poveste, umor, mesaj, impact. Sper să câștige.

Aibileen: 18 people were killed in Jackson that night. 10 white and 8 black. I don’t think God has color in mind when he sets a tornado loose.

Filme de Oscar în 2012 (2)

Extremely Loud and Incredibly Close (chiar sunt curioasă cum o să-l traducă pe românește)

cu: Tom Hanks, Thomas Horn, Sandra Bullock, regia: Stephen Daldry

Tragedia de la 11 septembrie a născut multe povești emoționante. Șocul unei dispariții atât de neașteptate e cu adevărat greu de suportat. Cu atât mai mult cu cât este vorba de un băiețel de 11 ani, cu o personalitate specială, timid și ușor anxios, iar cel pe care tocmai l-a pierdut, respectiv tatăl lui, era cel mai bun partener de joacă. Și nu era vorba de o joacă oarecare, ci de adevărate investigații de detectiv, descoperirea de mistere și enigme. Mai mult, băiețelul se simte frustrat de faptul că nu a avut o “încheiere” (nu găsesc o traducere mai bună pentru cuvântul “closure”…Mihaela, help!), îl caută cu disperare tatăl său în imaginile de la televizor, printre oamenii care se aruncă de la etaj. Se revoltă și nu vrea să participe la înmormântarea simbolică a unui sicriu gol. Nu poate să accepte acestă dispariție.

Aventura începe de fapt când găsește o cheie misterioasă printre lucrurile celui pierdut și consideră că acesta e un ultim mister pe care i l-a propus tatăl său.

Mi-a plăcut, s-a lăsat și cu lacrimi către final. Îl recomand.

Oskar Schell (băiețelul): Only humans can cry tears. Did you know that?

The artist (Artistul)

cu: Jean Dujardin, Bérénice Bejo, regia: Michel Hazanavicius

Povestea nu e complicată: trecerea de la filmul mut la cel cu voci îi afectează cariera lui George Valentin, care nu se poate adapta la această schimbare. Filmul e deosebit pentru că e, în mare parte, un film mut, replicile nu se aud ci se citesc, iar soloana sonoră are un rol foarte important. Apropos, știați că la filmele mute orchestra cânta live coloana sonoră? Eu până să văd The Artist nu știam…

Și cu ocazia asta începi să îți reamintești ce însemnă un artist, că parcă prea mult am auzit în ultima vreme expresia “artista Carmen Șerban”…bine, ei o folosesc să evite cacofonia, dar puteau găsi și altceva.

Da, e un film deosebit ca aspect, dar parcă un pic prea simplu ca poveste…

The Descendants (Descendenții)

cu: George Clooney, Shailene Woodley, regia: Alexander Payne

Complicaaaaaat, complicat să afli că nevasta a suferit un accident și a intrat într-o comă profundă. Și mai complicat e să afli că în ultimul timp te înșela. Și de aici, o grămadă de probleme de moralitate: o iubești? o urăști? o ierți? îl cauți pe amant? îl iei la bătaie?

Drăguț, simpatic, uneori amuzant, dar prea aduce a comedie romantică. Nu că ar fi ceva rău, îmi plac genul ăsta de filme, dar nu prea le premiază ăștia la Best Picture. Poate la Best Actor.

Matt King: I don’t want my daughters growing up entitled and spoiled. And I agree with my father – you give your children enough money to do something but not enough to do nothing.

Filme de Oscar în 2012 (1)

Mi-am făcut de câțiva ani obiceiul ca iarna să mă uit la filmele nominalizate la premiile Oscar, ca să-mi fac și eu o idee despre ce mai consderă americanii a fi un film bun, demn de a fi premiat. La categoria Cel Mai Bun Film sunt, în ultimii 3 ani, mai multe nominalizări  față de restul categoriilor care au maxim 5. Cu atât mai bine 🙂

Anul ăsta sunt 9 nominalizări și m-am gândit să le grupez câte 3, ca să nu vă plictiesesc prea mult deodată, dar nici să nu mă întind pe foarte multe postări. Așadar, în ordinea vizionării lor:

The Tree of Life (Pomul Vieții)

cu: Brad Pitt, Sean Penn, regia (da, mi-am propus de anul ăsta să fiu un pic atentă și la numele regizorilor): Terrence Malick

E povestea unei familii cu 3 băieți, cu părinți foarte diferiți: mama este tot ce e mai blând și bun, iar tatăl este foarte dur și strict. Ambii părinți își iubesc copii, dar tatăl se schimbă uneori de la iubitor la autoritar și invers într-un mod în care îi cam zăpăcește pe bieții copii. Un eveniment tragic, moartea unuia dintre copii, le schimbă viața tuturor. În paralel este surprins Jack, unul dintre frați, la vârsta maturității…….. cam asta e tot ce am înțeles eu din film.

Restul e plin de metafore și alegorii pe care sincer nu prea le-am înțeles, suflet prozaic ce sunt. Dacă e să ne luăm după alții, care chipurile au înțeles mai mult “Din această poveste reiese că Jack cel adult, un suflet pierdut intr-o lume modernă, căutand să descopere printre scenele în schimbare ale timpului ceea ce rămâne neschimbat: eternul plan din care facem parte.”(CineMagia)…Yup, mi-e greu să înțeleg până și explicația.

Oricum, mi-a plăcut muzica și scenele din spațiu (a fost o bucată din film – parcă prea lungă- dedicată formării universului și a vieții pe pământ, aproape că așteptam să-l aud pe Morgan Freeman la un moment dat).

În concluzie, nu mi-a plăcut, nu l-am înțeles, n-a fost ceea ce m-am așteptat. Este, totuși, destul de apreciat, așa că nu trebuie neapărat să vă luați după mine.

Young Jack (vorbind cu divinitatea): Where were You? You let a boy die. You let anything happen. Why should I be good ? When You aren’t.

 

 

 

 

 

 

 Moneyball (Moneyball: Arta de a învinge)

cu: Brad Pitt, Philip Seymour Hoffman, regia: Bennett Miller

E povestea inspirată din realitate a unui manager al unei mici echipe de baseball care îşi propune ca folosind micul lor buget să facă o echipă campioană. Pentru asta, încearcă să găsească jucători valoroşi acolo unde nimeni nu ar căuta, pornind de la ideea că valoarea unui jucător nu e dată  neapărat de preţul lui de cumpărare.

Mi-a plăcut, a avut poveste şi chiar şi suspans. Ca să fiu sinceră totuşi, nu cred are şanse să fie filmul câştigător.

Billy Beane: Any other team wins the World Series, good for them. They’re drinking champagne, they get a ring. But if we win, on our budget, with this team… we’ll have changed the game. And that’s what I want. I want it to mean something.

 

 

War Horse (Calul de luptă)

cu: Jeremy Irvine, Emily Watson, regia: Steven Spielberg

Mai ţineţi minte serialul de pe vremuri care se numea Black Beauty? Filmul ăsta aduce puţin. E o poveste a legăturii care se poate crea între un cal și stăpânul lui, dincolo de distanță și timp . Filmul este unul emoționant, dar pare un pic a fi din alte vremuri. În timp ce mă uitam, tot întrebam: sigur e film făcut in 2011? sigur e făcut de Steven Spielberg? (mă asteptam la efecte speciale, la nebunii, dar nimic). De asta nu cred că War Horse va fi marele câștigator de anul asta.

Rose Narracott: [to Ted] (soția către soț) I might hate you more, but I’ll never love you less.

Ochiuri ochioase

Nu mă apuc să dau rețeta de ochiuri, că nu cred că e necesar… deși îmi amintesc acum că soțul meu când a încercat să facă prima oară omletă simgur a separat albușurile și a pus doar gălbenușurile la prăjit, așa că … pentru unii poate fi necesar.

Ideea e că poți face ceva special chiar și cu banalele ochiuri și eu zic că arată bine.

Nu mai e timp să ne bucurăm…sau mai e?

Ce să zic…îmi place noua melodie Holograf cu Angela Gheorghiu. E melodia noastră de “cod galben”, am ascultat-o de zeci de ori la Europa FM în lungul drum până la București și mai ales înapoi. Totuși, mi se pare că videoclipul nu are nimic de-a face cu ce vrea să transmită piesa, cu textul ei care e atât de profund și  sensibil. Faceți exercițiul să îl priviți fără să ascultați melodia, o sa ziceți că e cea mai optimistă melodie ever. Toată lumea zâmbește larg, chiar și textul de pe bilețel zâmbește. Lăsând la o parte apostroful, care e’ în plus, care e sensul zâmbetului? Deci până la urmă avem timp sau nu?

Ciorbă rădăuţeană

E ciorba preferată a soţului meu, aşa că o gătim foarte des.

Ingrediente:

600-700g piept de pui
2 morcovi
1-2 cepe
1 rădăcină de pătrunjel
1 ţelină mică
200g smântână
2 gălbenuşuri
1 căpăţână de usturoi (mie îmi place foarte usturoiat)
sare
zeama de la o lămâie (mare)

Preparare:

Pieptul se pune întreg la fiert. Se ia spuma şi apoi se pun legumele tăiate în bucăţi mari. După ce se fierb, pieptul de pui se taie fâşii, iar legumele se pasează (eu mai scot din morcov, că altfel iese prea dulce). Se pun carnea şi legumele pasate înapoi, se mai lasă 5 minute şi apoi se adaugă gălbenuşurile amestecate cu smântâna. Se adaugă apoi usturoiul pisat, apoi sarea şi zeama de lămâie. Se poate orna cu pătrunjel tocat (eu de data asta n-am avut).