Filme de Oscar 2014 (3)

Nebraska (Nebraska) cu Will Forte, Bruce Dern, regia Alexander Payne

În primă fază, după ce am văzut afișul filmului, am crezut că e un film deprimant, ceva în genul Amour. Dar pe parcurs îți dai seama că e, dimpotrivă, un film despre optimism și sperață. Un bătrân un pic senil pretinte că a câștigat un premiu la o loterie (de fapt toți cunoscuții își dau seama că e vorba de o păcăleală care de fapt urmărește să cumperi sau să te abonezi pe undeva). Deși toată lumea încearcă să îi explice acest lucru, el își face un scop din a merge Nebraska (la câteva zile de mers cu mașina) să își ridice premiul. Și ca să îi facă această ultimă plăcere, fiul lui îl însoțește în această călătorie care sfârșește prin a-i apropia și a crea o legătură specială între ei. Drăguț.

Receptionist: Does he have Alzheimer’s?
David Grant: No, he just believes what people tell him.
Receptionist: That’s too bad.

Philomena (Philomena) cu Steve Coogan, Judi Dench, Charlie Murphy, regia Stephen Frears

E povestea – adaptată din nou după un fapt real – a unei femei (Philomena) care își caută fiul pierdut acum aproape 50 de ani, dat spre adopție de mănăstirea unde era practic captivă. E ajutată de un jurnalist care ar vrea să scrie un articol despre povestea asta. Filmul are și puțin umor și multă sensibilitate. Dacă îl găsește sau nu, n-aș vrea să vă spun. De fapt nici nu știu dacă se poate răspunde prin DA sau NU la întrebarea asta. V-am pus pe gânduri? Check it! Mie mi-a plăcut.

Philomena: And after I had the sex, I thought anything that feels so lovely must be wrong.
Martin Sixsmith: Fucking Catholics.

 

Her (Ea) cu Joaquin Phoenix, Amy Adams, Scarlett Johansson, regia Spike Jonze

Am lăsat filmul ăsta ultimul pentru că am auzit atâtea laude și păreri bune despre el. Și cred că am ajuns să-mi fac așteptări prea mari. Subiectul e simplu: un tip se îndrăgostește de sistemul lui de operare. Bine, acțiunea e undeva în viitor, unde sistemele de operare sunt mai mult decât voci care răspund punctual la întrebările sau cerințele tale. Samantha lui Theodore are conștiință, umor, empatie, inteligență. Și de aici se pot porni multe discuții filosofice despre cât de aproape/departe poate fi așa un scenariu, cât de mult ne-am robotizat de când tehnologia ne înconjoară permanent, cât mai comunicăm între noi etc…Un pic prea multă filosifie pentru mine, dar ideea filmului e interesantă.

Catherine: You’re dating your computer?
Theodore: She’s not just a computer. She’s her own person.

Filme de Oscar 2014 (1)

Vă ziceam că vreau să reiau tradiția vizionării/comentării pe marginea filmelor nominalizate la Oscar. Deocamdată am văzut 3, așa că încerc să vă spun câteva cuvinte despre ele.

 

Gravity (Gravity: Misiune în spațiu) cu Sandra Bullock, George Clooney, regia Alfonso Cuarón

O misiune în spațiu, un dezastru neașteptat și o călătorie spre propria salvare. Atât. Dar chiar atât! Am auzit multe despre film și mi-a produs cu totul alte așteptări. Poveste mi s-a părut prea liniară, prea simplă. Nici n-aș fi zis că o să fie nominalizat, pentru că mi se pare un film de mare succes la box-office și cam atât.

Ryan Stone: Fuck!
Matt Kowalski: Copy that.

 

12 years a slave (12 ani de sclavie) cu Benedict Cumberbatch, Chiwetel Ejiofor, Michael Fassbender (nu cunoșteam pe nici unul din ei), Brad Pitt, regia Steve McQueen

Problema sclaviei a stârnit întotdeauna povești sfâșietoare și filmul de față nu face excepție, mai ales că e scris după o întâmplare reală. Ipoteza e un pic diferită, pentru că e povestea unui negru născut liber în nord, care este răpit și vândut ca sclav în sud. Există toate ingredientele: umilință, abuz, cruzime, nedreptate ca să nu mai zic de bătăile cu biciul, filmate mult prea realist! Dar un cuvânt la fel de important pentru poveste este demnitate:
Solomon Northup: I don’t want to survive. I want to live.

 

American Hustle (Țeapă în stil american) cu Amy Adams, Bradley Cooper, Christian Bale, Jeremy Renner, Jennifer Lawrence, regia David O. Russell

Am observat că e un film destul de apreciat și totuși n-a fost deloc pe placul meu. E vorba de niște “țepari” care fac bani dând diferite țepe. Apoi sunt angajați de FBI să dea alte țepe. Sincer, firul poveștii mi s-a părut destul de alambicat, greu de urmărit, greu de descâlcit, poate că eram și eu destul de obosită când m-am uitat…era chiar să mă las furată de somn. Poate e doar vorba de gust. Și încă ceva: Sydney Prosser (Amy Adams), nu-ți stă bine cu decolteul ăla!!! (cine a văzut filmul știe la ce mă refer 🙂 )

Rosalyn Rosenfeld: Sometimes, all you have in life are fucked-up, poisonous choices.

O încercare cu LEGO Arhitecture

Pasionată fiind de puzzle-uri, am încercat și un LEGO Arhitecture. A avut aprox 500 de piese (mi-a plăcut că a avut mai multe decât erau necesare la unele categorii, în caz că le mai pierzi) și a costat multișor (vreo 60 de lire cu tot cu transport).

Nu a fost exact ce mă așteptam pentru că nu e mare lucru de gândit, indicațiile sunt toate într-o cărticică și tu doar urmezi pașii arătați acolo. Eu credeam că o să fie zile și zile de muncă, dar au fost doar câteva ore. Nu zic că nu mi-a plăcut, dar nu a fost provocarea pe care o așteptam.

Băbisme (3)

Concursul s-a încheiat!!! Mai devreme decât mă așteptam, ca să fiu sinceră.

Câștigătorii, respectiv premiile, sunt:

• Patricia – Alexandru Arșinel, de la Dolhasca pe Calea Victoriei de Maria Capelos, Vei fi acolo? de Guillaume Musso
• Andreea – Nono de Renata Carageani, P.S: Te iubesc  de Cecilia Ahern

Acum să vă mai arăt niște poze cu etapele intermediare:

Și….marele final…înrămat și aranjat:

Și originalul:

Băbisme (2)

Promisesem să pun al doilea indiciu sâmbătă, dar uite că m-am luat cu altele și n-am mai avut timp.

Următoarele puncte (doar câteva, recunosc, dar care deja dezvăluie foarte mult) sunt astea:

Mărturisesc că mi-ar plăcea foarte mult ca ceea ce ghiciți să scrieți aici, ca și comentarii la postare, ca să rămână amintire (comentariile de pe facebook se pierd). Acum, nu pot să impun nimic nimănui.

Băbisme (1)

Acum cam un an și jumătate terminam cu doctoratul. După cum mărturiseam și atunci, după doctorat eram varză…adică varză-varză, emoțional, psihic, fizic. Și din cauza asta am căutat o activitate care să mă relaxeze mental. Așa că m-am apucat de un goblen, mai ales că programul de la facultate îmi permitea. O să credeți că am luat-o razna și având în vedere ce urmează să vă mai arăt (am pozat o grămadă din etapele goblenului în speranța că o să le postez cândva pe blog; deci da, nu numai că m-am apucat de el, dar l-am și terminat) nu știu dacă vă pot convinge de contrariu 🙂

Dar în prima fază a trebuit să fac puțină tâmplărie, ca să îmi fac un gherghef pe măsură. Am luat niște lemne de prin balcon, niște cuie, pioneze și … a ieșit … cum o să vedeți mai jos.

Și cu ocazia asta lansez o provocare: cine ghicește primul ce reprezintă goblenul o să primească 3 cărți interesante (recunosc, nu sunt noi, sunt cărți pe care le-am citit și îndrăgit): Nono de Renata Carageani, P.S: Te iubesc  de Cecilia Ahern și autobiografia lui Alexandru Arșinel scrisă în colaborare cu Maria Capelos.

Ultima poză e primul indiciu, primele “puncte” din goblen.

Puzzle de concediu

Când mergem la Palas (și asta nu se întâmplă foarte des) trecem pe la un magazin/librărie cu multe jocuri pentru copii și nu numai. Din păcate, chiar nu îmi amintesc numele magazinului…e pe la intrarea de la Subway, undeva lângă Kitchen Shop. E frumos că vine cineva și îți explică despre jocuri și jucării, stă de vorbă cu tine. Cred că își dau seama și ei că unii vin doar de curiozitate, dar oricum sunt drăguți și serviabili. Vaaai, ce jucării sunt acolo: de la un mini ecosistem în care copilul poate vedea cum crește o omidă (adevărată) și cum se transformă în fluture, la jocuri de electronică, în care înveți care e treaba cu electricitatea și curentul electric, la jocuri cretive în care pictezi, scultpezi și tot felul de alte nebunii.

După vreo 20-30 de minute petrecute acolo, soțului meu i-a fost rușine și a zis că totuși să cumpărăm și noi ceva…ceva pentru el…pe care și l-a ales singur…un puzzle 3D cu o mașină. Nici nu mai știu excat cât a costat, undeva la 20-30 de lei. Inutil de zis că puzzle-ul a rămas sigilat într-un dulap de câteva luni. Așa că m-am apucat de el în concediu.

Așa arăta sigilat…

Așa arăta pe spate…uite că am descoperit și prețul: 29lei

Din lemnul acela semi-decupat am rupt bucățile

Așa arată indicațiile…toate

etapa 1

…

…

…

…și finalul.

Ce mi-a plăcut: faptul că indicațiile au fost puțin abstracte, adică spune doar ce bucată se cuplează cu ce bucată, dar nu sub ce unghi, pe ce parte sau alte detalii. Asta l-a făcut mai greu și deci mai interesant.

Ce nu mi-a plăcut: că a fost totuși prea ușor, prea puține piese, l-am terminat în doar câteva ore. În plus, lemnul era nelăcuit, adică m-am înțepat în așchii de lemn la tot pasul. Eu am fost foarte atentă să nu îmi dau cu mâna prin ochi, dar poate un copil care s-ar juca nu ar fi la fel de atent. Așa că, mare grijă!

Puzzles (2)

Revin (se pare că după un an și jumătate!!!-pozele sunt făcute de atunci)  cu ce se întâmplă cu un puzzle după ce e terminat.

Nu îl dezmembrez, pentru că mi-e milă. Nici nu aș putea să îl mai fac încă o dată pe același, nu aș avea răbdare.

Am vrut în primă fază să le înrămez, doar că varianta cea mai ieftină de înrămat costă 50lei pentru un puzzle de 1000 de piese, în condițiile în care piese costă cam 30-40 de lei. Mi s-a părut mult prea mult. Așa că am încercat altă variantă. Aveți nevoie de lipici pentru puzzle, scotch lat, scotch dublu adeziv, cutter sau foarfece. Cam asta am făcut eu:

This slideshow requires JavaScript.

Ce mai văd/ce mai fac

Iar a trecut o lună şi n-am mai scris pe blog. Nu-mi găsesc timp. Sau poate doar nu mi-l organizez bine, cum zicea Mihaela.

Dacă stau să mă gândesc mai bine, cam asta mai fac eu cu timpul meu în ultima vreme:

• M-am uitat la Game of Thrones. E un serial bunicel, nu cel mai bun pe care l-am urmărit, dar te prinde. Parcă se întâmplă lucrurile un pic prea lent, dar și atmosfera e importantă.
• Am început să mă uit și la Bunheads. E foarte simpatic. La început mi se părea că glumele sunt puțin exagerate, dar o dată ce pricepi că tocmai ăsta e stilul serialului te prinde irecuperabil.
• Am citit Legături primejdioase de Choderlos de Laclos. Nu mi-a plăcut, dar nici nu m-am lăsat. 500 de pagini, în speranța că renumele ei nu e chiar degeaba. Da, să zicem că pe la final s-a mișcat în sfârșit ceva-ceva. Am vrut să mă uit și la film, așa cum fac de obicei la cărțile care au ecranizări. M-am uitat la trailerul filmului din 1988 și mi-a ajuns. E așa …sinistru. Da, știu că e un film foarte bun (7.6 pe imdb), dar e creepy rău! Poate peste ceva vreme o să mă uit (așa am zis și de Lincoln, că o să mă uit altă dată, dar nu cred să mă plictisesc vreodată așa de tare încât să mă întorc la el, deocamdată timpul meu e mai prețios de atât).
• Alt motiv pentru care nu am timp e că ne jucăm mult și multe. Serile de weekend ni le ocupăm cu boardgames, dimineața ne trezim la 11-12 și până facem ceva treburi casnice, weekendul e gata. Pe parcursul vremii am trecut prin:  Catan, Saboteur,  7 Wonders, Dominion, Small World, Munchkin, Dixit, Elder Sign, Chez geek, Ticket to ride, Lords of Waterdeep, Activity, Pandemic. Dacă vă interesează vreunul cum se joacă sau ce-i de capul lui, just ask.

Campania mea (3)

Cum era de așteptat, campania mea n-a strâns 15 comentarii ca să trebuiască să plantez un copac. Era de așteptat pentru că altfel se mobilizează lumea în cadrul unei campanii la comun. Dar, într-un fel mă bucur, să vă spun și de ce.

Din perioada în care pornise campania vALLuntar, am tot căutat și m-am zbătut să văd și eu cum să procedez ca să pot planta un copac. Am căutat pe net siteuri cu profil ecologic sau silvic, am căutat acolo informații și pentru că nu am găsit, le-am scris mailuri. Cred că ar fi elocvent să vă exemplific corespondența cu ei.

Mai întâi am vorbit cu cineva de la Ecomagazin.

Buna ziua,

Ma intereseaza sa plantez 1-2 copaci in zona Iasului. Ma puteti ajuta cu niste informatii?

O seara placuta,

Cristina Neculita

Ok, de ce informatii aveti nevoie?
Ionut Parausanu

As vrea sa stiu unde pot planta, sa nu ma trezesc ca plantez pe proprietatea privata a unui om…
Si unde gasesc sa cumpar puieti? Am senzatia ca pe la magazine gen Dedeman sunt doar pomi fructiferi.
Multumesc de promptitudine.

Daca nu deti nicio suprafata de teren, atunci sansele sa plantezi pe o suprafata privata sunt foarte mari. Eu zic sa te consulti cu membrii familiei. //era clar că mă credea cel mult în gimnaziu sau ceva de genul
Ionut Parausanu

Nasol. Voiam sa fac si eu un bine pentru natura…mai mult simbolic, dar oricum.

Cati ani ai Cristina?//după cum vă ziceam!
Ionut Parausanu

28. Mi-am dat seama din mailul trecut ca ti se pare ca sunt un copil, dar nu.
Oare e asa curios faptul ca o persoana matura sa vrea sa planteze un copac?

De aici nu mi-a mai răspuns.

M-am mai conversat apoi cu asociația Mai Mult Verde, care mi-a spus că nu au campanii de plantare în zona Iașului în perioada următoare (îi dibuisem că făcuseră o campanie, chiar în Iași cu Realitatea TV și plantaseră niște copaci). Mi-au spus să încerc într-un parc ceva, dar mai întâi să cer acordul și sfatul administratorului parcului…Mda, cine o fi? Primăria?

Apoi mi-a venit altă idee, să văd cine îi ajută pe cei de la All. Și așa am dat de Romsilva. Le-am trimis și lor un mail și iată cum au răspuns:

Da, dom’le, ăștia m-au luat cu adevărat în serios. Bine, n-am sunat, să nu creadă că vreau să planez o pădure întreagă. Dar am căutat Direcția Silvică Iași și am trimis un mail la Ocolul Silvic Iași. Pentru că vreo lună nu mi-a răspuns, am luat mai toate Ocoalele Sivlice mai apropiate de Iași și le-am trimis mail. Nu mi-a răspuns nimeni până în ziua de azi.

Și de asta zic, mă bucur că nu trebuie să plantez, pentru că se pare că e foarte complicat să faci asta. Dar dacă aflați de vreo modalitate în care aș putea face asta, sau vreo altă campanie de genul ăsta, let me know! Aș participa cu mare drag!