Museo d’Arte Orientale

Am profitat din nou de o reducere (cu ocazia săptămânii Culturii în Torino) și am vizitat Muzeul de Artă Orientală. Mi s-a părut întotdeauna fascinantă lumea orientală, dar nu am știut până acum că diferă atât de mult arta de la o regiune la alta.

Așadar, grădini orientale…

..instrumente muzicale orientale pe care puteai să le și încerci…

…zona Gandhara (Afganistan, Pakistan)…

…India…

…Asia de sud-est (Thailanda, Birmania, Vietnam, Cambogia)…

…China…

…Japonia…

…Himalaya (Tibet, Nepal)…

și câteva scrieri din Islam(nefotografiate).

De fapt, eu n-am pozat nimic, că mi-am uitat aparatul foto în cameră. Mersi Alexandra pentru poze.

La cerere (3)

La solicitatea Patriciei, vă spun câteva cuvinte despre parcările din Torino.

De exemplu, asta e parcarea exterioară Universității. Din câte știu, e împărțită și cu filiala General Motors care e pe aproape, că altfel nu prea îmi imaginez că atâția studenți ar avea mașini.

Vă mai ziceam că fiecare bulevard are câte două străzi paralele speciale pentru parcări…

Mai sunt și unii care parchează ca nesimțiții, în plină stradă…

…dar și unii foarte curtenitori, care rezervă locuri de parcare special pentru doamne…

…și mai sunt și parcări speciale pentru motociclete și scootere.

Am găsit și mult-căutatul aparat de taxat pentru parcări (doar în zonele centrale am găsit acest tip de aparat, deci bănuiesc că în rest sunt gratuite)

Deși parcările sunt foarte multe, ele sunt mai tot timpul pline. Am observat că torinezii sunt foarte buni șoferi și reușesc să parcheze în cele mai strâmte și imposibile locuri, astfel încât mașinile din parcări sunt foarte apropiate. Cât de? …Cam atât:

Eee, lasă că așa pot și eu!

Italienii și moda

În ceea ce privește ce se poartă, italienii sunt cu mult înaintea nostră. Și nu refer aici la geniți, fuste, rochii, ci, punctual, la pantalonii băieților.

De exemplu, la noi băieții poartă pantalonii astfel încât să se vadă 1-2cm din lenjeria intimă, evenual de firmă, eventual să se vadă și firma. Aici trebuie să se vadă 5-6cm și în loc de bata cu firma, un omuleț de zăpadă din desenele animate…totul purtat de un mare șmecher, bineînțeles.

Am văzut și câteva (4-5) cazuri extreme, în care pantalonii nu mai stau pe șolduri, ci sub șolduri. Este un mister pentru mine cum se țin pantalonii ăia , pentru că stau undeva sub fund, unde nu mai sta nimic în calea gravitației…or fi lipiți, cine știe? Oricum, atât de tare m-a surprins, mai ales când s-a repetat și la alte persoane “moda” asta, încât am făcut, riscându-mi practic viața, o poză gen paparazzi a persoanei în cauză. Și nu judecați din perspectiva culorii pielii, pentru că celelalte persoane pe care le-am mai întâlnit în “situația” asta (jenantă, părerea mea) erau chiar blonduțe.

Castelul din Rivoli

Duminică am fost în Rivoli. Castelul de aici este printre cele mai vechi pe care le-am văzut în Italia (construit prin secolele X-XI) și găzduiește acum Muzeul de Artă Contemporană. Nu mă interesează domeniul, arta contemporană este o enigmă pentru mine, așa că l-am admirat doar pe exterior, m-am plimbat prin parcul castelului, m-am bucurat din nou de vremea frumoasă și de priveliștea munților.

La cerere (2)

La curiozitatea lui Nicu, răspund cu niște fotografii cu trenuri și tramvaie. Ce să faci? Pasiunea-i pasiune…

La cerere (1)

Am primit solicitări/curiozități și m-am hotărât să le răspund.

Mama mea, de exemplu, vrea să știe cum sunt clădirile obișnuite: casele, blocurile, intrările în blocuri, interioarele. Nu am ajuns la interioare, că nu m-a primit nimeni deocamdată  în casă, dar pot să vă arăt câteva exterioare. Blocurile din fotografii sunt din centru, iar casele sunt de pe colină și dintr-un parc de lângă Universitate unde mănânc în pauza de prânz. N-am lăsat deoparte nici clădirile mai urâte, pentru că nu vreau să arăt cât de frumos e, ci doar cum e…obiectivitate înainte de toate :).

Majoritatea blocurilor sunt, într-adevăr, frumoase, fie că sunt ele în stil clasic sau modern…cum zicea Iri “au stil băieții“.

Casele sunt … imense, majoritatea nu știu dacă sunt vile foarte mari sau blocuri mai mici.

P.S. Dacă mai aveți alte curiozități, decente și realizabile, puteți să-mi comunicați. Dar repede, că mai am doar 11 zile de stat  aici (da, încă le mai număr).

Superga (2)

Duminică, pe lângă Superga, mi-am încercat din nou ochiul de fotograf și aparatul, recunosc, de calitate medie. M-am bucurat de o zi de primăvară superbă și de prospețimea a tot ce mă înconjura. Atât a fost primăvară, week-end-ul trecut, pentru că acum când scriu sunt 28 de grade afară, prea cald, prea repede.

Later edit: 29

Superga (1)

Duminică am fost la biserica din vârful colinei. Este destul de sus poziționată, am ajuns acolo cu un fel de trenuleț-mocăniță (vezi, Nicu!? și mai ziceai că n-am poze cu trenuri 🙂 ) Am urcat aproximativ 15 minute pe o pantă care mie mi s-a părut foarte mare, dar care era de fapt în medie cam de 10 grade (am citit la final).

Poate băieții cunosc această locație din alte circumstanțe: în 1949 chiar lângă biserică s-a prăbușit avionul care transporta echipa de fotbal A.C. Torino, întâmplare care a rămas în istorie sub denumirea de Tragedia di Superga.

De la acea înățime ar fi trebuit să se vadă superb orașul, doar că am avut ghinionul să fie ceață. Eu nu pot să înțeleg cum într-o zi senină, cu 24-25 de grade poate fi ceață, dar se pare ca așa e clima pe lângă munți.

Italia de Ciocolată

Cu ocazia Zilei Unificării a avut loc la Torino și o ediție a evenimentului CiocolaTo, târg de ciocolată.

Ne-am învârtit și noi pe acolo, dar nu am cumpărat nimic…nu săriți, dar nu prea suntem noi cu ciocolata, eu cel puțin nici când eram mică nu prea mâncam.

Atracția principală a târgului era, însă, Italia de Ciocolată: o sculptură făcută din 14 tone de ciocolată. Alte date (din nou în traducerea mea liberă): 13.5m lungime, 10 artiști sculptori, 1500 ore de muncă, 20 de regiuni cu 20 de monumente (chiar și un Mole Antonelliana).

This slideshow requires JavaScript.

Reggia Venaria Reale

De data asta, castelul era deschis și cu “doar” 12 euro fiecare am putut să-l și vizităm.

În interior cea mai impresionată este cu siguranță La Gran Galleria, o sală albă, mare , frumos decorată.

Ar fi trebuit probabil să ne impresioneze și grădinile, însă nu erau înflorite decât câteva nascise.

Concluziile: “La muzeul auto mi-a plăcut mai muuult!” și “E foaaarte obositor să vizitezi atât!”

This slideshow requires JavaScript.