Frații Karamazov

Film după carte…again. Dar de data aceasta o surpriză plăcută: deși, citind cartea, știam tot ce urmează să se întâmple, filmul (din 1958!!!) a dat un suflu nou evenimentelor. Scenariul a urmărit doar în linii mari faptele și caracterele personajelor, dar le-a construit din scene noi și interesante.

Este povestea unui tată cu patru fii (numai 3 dintre ei legitimi) și unde îi duce lupta pentru bani și pentru dragoste (da, da mare luptă între tată și fiu pentru dragostea unei femei). Cartea conține (prea) multe discuții filozofice pe tema existenței lui Dumnezeu, a moralității… pe când filmul urmărește strict evenimentele, pe care le și schimbă ușor romanțios către final – nu deranjant, ci foarte potrivit pentru un film (cartea are un final cam…brusc, în mare parte pentru că urma a fi continuată de către Dostoevsky cu alt roman din câte am aflat).

Mi-a plăcut mult de tot modul în care a jucat Lee J. Cobb în rolul tatălui Feodor Karamazov, a făcut dintr-un personaj pe care îl uram în carte, unul pe care l-am îndrăgit în film. Și scena în care este descris momentul crimei… foarte captivantă și intensă!

Advertisements

Great Gatsby

Din seria filmelor după cărţi am văzut recent Great Gatsby şi m-a făcut să mă întreb: e o regulă general valabilă că filmul e mai slab decât cartea? Sau poate e din cauză că ştiu deja ce urmează şi farmecul filmului e tocmai suspansul, neprevăzutul? Sau poate că am alte aşteptări de la un film decât de la o carte? Cred că până la urmă e un pic din fiecare…

Aşadar, dacă vreţi să aflaţi poveste bogatului şi misteriosului Gatsby, vă recomand să citiţi cartea lui F. Scott Fitzgerald…deşi pentru nostalgice un Robert Redford tânăr ar putea să salveze onoarea filmului 🙂

Lord of the Flies

Îmi face plăcere să mă uit la filme care ecranizează o carte citită. Am primit cadou cartea “Lord of the Flies” a lui William Golding şi la ceva timp după ce am citit-o, am vizionat şi filmul (varianta mai veche, din 1963, care am înţeles că e mai fidelă romanului). Pe scurt: un grup de copii rămân singuri pe o insulă pustie în urma unui accident aviatic şi în încercarea lor de a supravieţui şi de a fi salvaţi, lucrurile se complică. Am privit în ambele cazuri (cartea şi filmul) acţiunea strict ca pe o aventură, pentru că datorită caracterului meu mai pragmatic, mi-e destul de greu să găsesc semnificaţii şi simboluri. Probabil şi din acest motiv nu prea mi-au plăcut. Da, ştiu, e o carte clasică, probabil că sunt o ignorantă şi o superficială, dar asta este părerea mea. Ecranizarea a fost cam la acelaşi nivel ca şi cartea, cu acţiunea uşor fragmentată, sacadată.

Şi citatul obişnuit, printre puţinele replici ale filmului: We’ve got to have rules and obey them. After all, we’re not savages. We’re English! And the English are best at everything!

Am găsit şi un trailer, dacă sunteţi curioşi cum se promovau filmele acum 50 de ani!