Puzzles (1)

La finalul anului trecut mi-am găsit o pasiune în a face puzzle-uri. Am început cu unul de 1000 de piese să văd cât e de complicat. E nevoie, într-adevar, de muultă răbdare, dar dacă poza de final nu are zone mari monotone nu e chiar complicat. Am vrut chiar să trec la un nivel mai avansat, doar că puzzle-urile de 2000 de piese și mai sus sunt făcute doar de anumite firme străine și prețul e pe măsură, așa că am renunțat.

Cam așa procedez eu (pozele sunt făcute ba cu lumină naturală, ba la bec, pentru că le făceam pe măsură ce mai lucram la el):

This slideshow requires JavaScript.

Am să revin cu o postare despre ce fac cu un puzzle după ce e terminat.

Advertisements

Clătite cu Finetti și nuci

Prima oară în viață când am fost la București (asta era la 20 de ani 🙂 )am mâncat cele mai bune clătite din viața mea în Gara de Nord, umplute cu finetti și nuci. După câteva luni, când am trecut din nou pe acolo, nu am mai găsit locația cu pricina…maaaare dezamăgire.

Am încercat de curând și acasă și au ieșit foarte bune. Totuși, nu așa de bune ca acelea. Probabil după o noapte întreagă de mers cu trenul, totul are un gust mai bun.

 

 

Dispăruţi fără urmă…

Postarea de faţă face parte din campania vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial All.

Cartea pe care am primit-o pentru recenzie se numeşte Dispăruţi fără urmă de Cecelia Ahern. Sinceră să fiu, prima mea opţiune fusese alta, dar pentru că nu mai era în stoc, am ales-o pe aceasta.

Povestea se învârte în jurul lui Sandy Shortt, o femeie cu o uşoară tulburare obsesivă căpătată în urma unei întâmplări din copilărie. Când Sandy avea 10 ani, o fetiţă din vecini a dispărut “fără urmă” şi de atunci nu poate suporta lucrurile care dispar; fie că e vorba de o şosetă, un pix sau un ursuleţ de pluş, dispariţia unui astfel de obiect banal provoacă o adevărată isterie în casa familiei Shortt, pentru că Sandy le caută zile şi săptămâni la rând.

Nu e de mirare că ajunsă la maturitate, tânăra îşi deschide o agenţie pentru căutarea persoanelor dispărute în care se implică trup şi suflet. În timpul uneia din căutări, însă, ajunge ea însăşi să dispară.

De aici cartea introduce o ipoteză pe care eu am înghiţit-o cu greu pentru că nu m-am aşteptat să fie o carte ştiinţifico-fantastică:  toate persoanele şi obiectele care dispar ajung într-un loc special, în care, înţelegând că nu este cale de întoarcere, fiecare a luat totul de la capăt, creându-şi o familie nouă,  o viaţă nouă. Sandy ajunge aici şi începe să regăsească persoane pe care le cautase prin agenţia sa, le dă veşti de acasă acestora şi le alină dorul de casă. Nu renunţă însă la ideea de a se întoarce înapoi în lumea de unde a plecat, iar când obiectele ei încep să dispară chiar şi din acest loc, lucrurile chiar devin ciudate.

Dincolo de ideea fantezistă că există un loc în care merg toate lucrurile pierdute, cartea prezintă problema reală a persoanelor dispărute şi mai ales a traumei prin care trec cunoscuţii acestora. Există mame care aşteaptă o viaţă întreagă să se întoarcă acasă copilul pierdut, lasă lumina din hol aprinsă ca acesta să poată vedea că este aşteptat, păstrează neatinsă camera lui, ca un altar închinat celui dispărut. Deşi moartea este cu siguranţă cea mai dureroasă experienţă, incertitudinea din spatele unei dispariţii îi poate innebuni pe părinţi, fraţi, prieteni. Oare unde e? Oare cine l-a luat? Oare s-a pierdut? Oare îşi mai aminteşte de noi?…şi cea mai cruntă: Oare mai trăieşte?

După cât timp poţi renunţa la căutările frenetice şi reveni la viaţa normală? Și când renunți la căutare, ce faci cu sentimentul de vinovăție? cu senzația că poate ai ratat ceva, vreun indiciu, vreun detaliu?…Ce credeţi? Aştept cometariile voastre. Nu uitaţi, postarea  face parte din campania vALLuntar, iniţiată de Grupul Editorial All, așadar fiecare comentariu mai adaugă 3 minute de voluntariat la campanie.

Paste cu legume și gremolata

Am văzut rețeta asta la Academia lui Horia și suna așa de bine că am încercat-o.

Ingrediente:

400 g  paste
3 linguri de ulei de măsline
2 ardei capia (de preferat în culori diferite)
2 morcovi tineri
1 dovlecel
1 praz mediu (sau o ceapă)
100 g de unt
75 g de smântână
75 g de parmezan ras
75 g de muguri de pin (nu am găsit, dar încă mai caut)
1 linguriță de oregano măcinat
cimbru

Pentru Gremolata:

2 linguri de coajă de lamaie rasă
1 legatură de pătrunjel tocat
2 caței de usturoi
Sare
Piper negru

Într-o tigaie cu ulei se călește prazul, morcovul, apoi se adaugă ardeiul și dovlecelul. Peste legume  se pune cimbrul, oregano, untul, mugurii de pin, sare si piper negru. Se mixează în blender coaja de lamaie, pătrunjelul, cățeii de usturoi, un pic de parmezan și ulei de măsline și se adaugă sosul obținut în tigaia cu legume, se amestecă bine și se lasă să dea câteva clocote. Se adaugă smântâna, pastele fierte și restul parmezanului.

Și în caz că vreți să vedeți originalul.