Ce mai văd/ce mai fac

Iar a trecut o lună şi n-am mai scris pe blog. Nu-mi găsesc timp. Sau poate doar nu mi-l organizez bine, cum zicea Mihaela.

Dacă stau să mă gândesc mai bine, cam asta mai fac eu cu timpul meu în ultima vreme:

• M-am uitat la Game of Thrones. E un serial bunicel, nu cel mai bun pe care l-am urmărit, dar te prinde. Parcă se întâmplă lucrurile un pic prea lent, dar și atmosfera e importantă.
• Am început să mă uit și la Bunheads. E foarte simpatic. La început mi se părea că glumele sunt puțin exagerate, dar o dată ce pricepi că tocmai ăsta e stilul serialului te prinde irecuperabil.
• Am citit Legături primejdioase de Choderlos de Laclos. Nu mi-a plăcut, dar nici nu m-am lăsat. 500 de pagini, în speranța că renumele ei nu e chiar degeaba. Da, să zicem că pe la final s-a mișcat în sfârșit ceva-ceva. Am vrut să mă uit și la film, așa cum fac de obicei la cărțile care au ecranizări. M-am uitat la trailerul filmului din 1988 și mi-a ajuns. E așa …sinistru. Da, știu că e un film foarte bun (7.6 pe imdb), dar e creepy rău! Poate peste ceva vreme o să mă uit (așa am zis și de Lincoln, că o să mă uit altă dată, dar nu cred să mă plictisesc vreodată așa de tare încât să mă întorc la el, deocamdată timpul meu e mai prețios de atât).
• Alt motiv pentru care nu am timp e că ne jucăm mult și multe. Serile de weekend ni le ocupăm cu boardgames, dimineața ne trezim la 11-12 și până facem ceva treburi casnice, weekendul e gata. Pe parcursul vremii am trecut prin:  Catan, Saboteur,  7 Wonders, Dominion, Small World, Munchkin, Dixit, Elder Sign, Chez geek, Ticket to ride, Lords of Waterdeep, Activity, Pandemic. Dacă vă interesează vreunul cum se joacă sau ce-i de capul lui, just ask.

Teatru de improvizație

Am fost duminica trecută la un altfel de spectacol de teatru. Dar să încep cu începutul.

Pe când lucram de acasă la doctorat, soțul meu lucra și el de acasă. Și în perioada aia a descoperit teatrul de improvizație. Există două show-uri străine, Improv-A-Ganza (care are 40 de episoade) și Who’s line is it anyway? (220 de episoade). Se amuza atât de tare încât uneori mă enervam, mai ales că asta de întâmpla de cele mai multe ori în timp ce eu lucram. Am încercat și eu să mă uit…Da, găseam scenele amuzante, dar nu le gustam chiar atât de tare ca el, mai ales că eu nu credeam că ceea ce făceau era chiar improvizat, mi se părea că e pregătit dinainte.

Am aflat acum două săptămâni că există și în Iași o trupă de genul ăsta. Se numește trupa Idiot și “performează” in clubul Arte în fiecare duminică (biletul e 10lei). Am fost cu câțiva colegi de servciu, dar și cu soțul, pentru că el era de fapt marele amator de improviație. Am fost sceptici. Dar băieții se descurcă. Au preluat câteva idei de la serialele străine, ca și “jocuri” de start. Ideile pentru scenă le iau de la spectatori, așa că lucrurile sunt pe bune improvizate. Atmosfera care se creează e foarte plăcută, starea de bine e molipsitoare. Se vede diferența față de profesioniștii de la Improv-A-Ganza, dar e o idee foarte bună pentru o altfel de ieșire de weekend.

Mi-e dor de Ally McBeal

Vouă nu vă e dor? Parcă lipseşte acum de la televizor un serial aşa amuzant, inteligent, plin de fantezie şi emoţionant în acelaşi timp. Sau poate nu l-am descoperit eu înca şi în cazul ăsta puteţi să mă ajutaţi cu sugestii.

Am gasit două filmuleţe cu reuniunea după 12 ani de la debut şi mi-a trezit nostalgia de a-l revedea.

Lost – THE END

Da, LOST s-a terminat!!!

Finalul a fost unul previzibil și imprevizibil. Adică, era destul de clar că finalul o să împartă fanii LOST în două categorii: cei extaziați și cei total nemulțumiți. Și așa a și fost. Din fericire, eu fac parte din prima categorie. Poate că în primele momente după final am fost bulversată, nu știam ce, de ce, cum…apoi lucrurile s-au așezat și am văzut ansamblul: este adevărat că s-au creat mai multe mistere decât au putut fi explicate, dar finalul a reușit pentru a 100….0 a oară să ne surprindă pe toți.

Nu cred că a fost un final deschis în care fiecare crede ce vrea, mie mi-e destul de clar că insula este reală, iar LAX e purgatoriul (am văzut multe controverse pe tema asta). Există multe argumente în discuția Jack-Christian care susțin lucrul ăsta. Mi-a plăcut simetria filmului, cu scena de final care e oglinda primei scene…Mi-au plăcut mult scenele în care personajele își aminteau viața de pe insulă, ca o revelație, ca o trezire, ca o întregire.

E greu de crezut că s-a terminat. I’ll miss you, LOST!!!

The end has begun

Da, în sfârșit a început ultimul sezon din LOST.

După 8 luni pot spune că așteptarea a meritat. Toate ingredintele care m-au încântat până acum au fost prezente.N-am să intru în detaliile episodului, nici în teorii și păreri pentru că există bloguri specializate pentru așa ceva și nici nu vreau să vă plictisesc. Poate doar să vă deschid apetitul pentru LOST.

The beginning of the end – 2

Nu m-am putut abține să nu revin cu o postare despre Lost. De ce? Pentru ca mai este doar o săptămână până începe ultimul sezon…O să ziceți că sunt obsedată și nu mă supăr pentru că chiar sunt…dar cu siguranță într-o măsură mult mai mică decât alți fani Lost.

Ultima găselniță pe care ne-au aruncat-o producătorii este o serie de  poze promoționale remake după “Cina cea de taină”. Se pare că nu e ceva original, mai multe seriale au făcut așa ceva pentru a promova ultimul sezon. În schimb aici fanii s-au aruncat să găsescă indicii ascunse în aceste fotografii, majoritatea absolut nebune, de exemplu: Kate este în stânga lui Locke, înseamnă asta cumva, așa cum ne sugera “Codul lui DaVinci”, că este însărcinată cu Locke?  😆

Și dacă nu urmăriți deja Lost, și nu v-am convins deja, poate vă convinge filmulețul

Panama vs. Samoa sau Rătaciți vs. Survivor

Am urmărit cu interes Rătăciți în Panama, mi-a plăcut și m-a prins. Păcat totuși că cei de la Kanal D nu au avut bani să cumpere formatul Survivor și s-au mulțumit cu un format asemănător, mai puțin spectaculos după părerea mea. Din câte am înțeles, nu prea a avut mare audiență și mi-a părut rău, chiar aș fi vrut și un al doilea sezon. Și alegerea lui Andrei Gheorghe ca prezentator a fost destul de riscantă , pentru că el este un personaj pe care fie îl iubești, fie îl urăști,iar dacă îl urăști nu-i dai nicio șansă.

Imediat după ce s-a teminat, m-am hotărât să mă uit și la cel mai recent sezon din Survivor (cu titlul Survivor Samoa). Și chiar dacă mi-am propus să fac o comparație, îmi este imposibil. Totul este la alte dimensiuni, cu mult profesionalism (este sezonul 19, au avut timp să exerseze), cu mari investiții (pemiul este de 1.000.000 de dolari, față de 50.000 euro la noi), cu personaje interesante care stârnesc pasiuni, cu decoruri naturale extraordinare, cu strategii, cu probe creative și să nu uit, cu mai mult de 13 milioane de telespectatori pentru fiecare din sezoane.

Dacă mă gandesc mai bine, Panama vs. Samoa este tot un fel de Hănescu vs. Federer: știi din prima cine câștigă, dar fiind român trebuie să te uiți la meci 🙂

Delectați-vă cu peisajele din Samoa

The beginning of the end

Nu vă speriați, nu e nimic grav. E vorba de începerea, peste exact 2 săptămâni, a ultimului sezon din serialul LOST. Da, consider că merită să îl scriu cu majuscule. Sunt o mare fană a lui, urmăresc episoadele imediat după apariție, citesc review-uri, comentarii, teorii, ascult podcast-urile producătorilor. Acum aștept cu nerăbdare, după o pauză de aproape 8 luni, începutul marelui deznodământ.

Fenomenul LOST este unul mondial și cu mare impact asupra multor oameni. Ultimul argument este faptul că președintele american Barack Obama și-a modificat data de susținere a discursului despre starea națiunii pentru că acesta coincidea cu premiera ultimul sezon din LOST…probabil și Obama e fan LOST și așteaptă și el episodul 🙂

Am găsit un filmuleț (văd că îmi fac un obicei din a termina fiecare post cu un filmuleț, ceea ce nu este neapărat ceva rău) în care este rezumată într-un mod simpatic toată acțiunea celor 5 sezoane trecute. Cine a urmărit, știe că durata de 8 minute și 15 secunde a rezumatului nu este deloc una întâmplătoare, pentru că orice detaliu are o semnificație anume în LOST.

Să așteptăm, deci, cu răbdare data de 3 februarie.