Curs de prim ajutor

Am făcut recent un curs de prim ajutor, mai ales pentru că mă îngrozea gândul că n-aș ști ce să fac în cazul în care se îneacă Alex. Cursul a fost organizat de centrul Willing și a costat 50lei. Ei spun că nu fac lucrul ăsta (doar) pentru bani, ci dintr-un motiv mult mai egoist, și anume ca să împrăștie cât mai mult cunoștințele astea despre primul ajutor, în ideea în care ei ar avea nevoie să fie ajutați la un moment dat.

A fost o parte care se referea la adulți și alta la copii. Ce am aflat nou și interesant ar fi :

  • Nu salvezi pe oricine, te mai uiți și la om (aici mă refer dacă nu e cineva apropiat/cunoscut), pentru că pe primul plan trebuie să fie siguranța salvatorului.
  • Dacă e traumă, nu se intervine deloc pentru că se poate face mai mult rău. Se așteaptă doar ambulanța.
  • Dacă omul e căzut, inconștient, dar respiră, e bine să fie întors pe o parte în ceea ce se numește poziția laterală de siguranță.
  • După ultimele norme de prim ajutor, se fac 30 de compresiuni cu 2 ventilații, indiferent câți salvatori sunt. Chiar și salvarea dacă vine, te lasă se termini o astfel de serie.
  • E bine să sunăm la 112 după ce știm care e starea victimei, pentru că e util pentru cei de la dispeceratul de salvări să știe ce echipaj să trimită (la stop cardio-respirator se trimit medici, doar că sunt doar două salvări cu medici în tot Iașul)
  • Celebra manevră Heimlich (în caz de înec, deci victima e conștientă, dar nu respiră) constă în 5 lovituri în spate, între omoplați și abia apoi 5 compresiuni sub stern, adică ce știm noi de prin filme. Dacă victima nu își revine, se reiau 5 lovituri, apoi 5 compresiuni și tot așa. Dacă la un moment dat leșină, se face resuscitare cardio-pulmonară (adică ce ziceam mai sus: 30 de compresiuni cu 2 ventilații
  • Am  întrebat dacă e bine sau nu să tușești dacă simți că te ține inima (am auzit infromații contradictorii despre subiectul ăsta). N-am primit un răspuns concret, dar chipurile e bine să stai cumva în semișezut (în fotoliu) mai bine decât culcat. Și cică doar dacă durerea de inimă durează mai mult de 20 de minute ar fi probleme, în rest nu e de alarmat.
  • La bebeluși, sunt multe cazuri (pe care nu o să le țin minte cu siguranță), de genul respira DA – puls DA, respira NU – puls DA, respira NU – puls NU. În fiecare din cazurile astea se face altceva, dar în principiu resuscitarea cardio-pulmonară se face cu 3 compresiuni și 1 ventilație (compresiunile se fac cu 2 degete pe stern, ventilațiile se fac suflând în gura și nasul bebelușului – se numesc ventilații gură la gură și nas)
  •  În cazul în care se îneacă un bebeluș, se execută o variantă a manevrei Heimlich care se numește manevra Sandviș (bebelușul se pun cumva între brațele întinse ca să poată fi întors de pe o parte pe cealaltă). Principiul e același, 5 lovituri în spate, 5 compresiuni pe stern, iar bebe în timpul ăsta trebuie să stea pe un braț, cumva cu capul mai jos decât restul corpului, cam așa:

Experiment (2)

S-a terminat septembrie!!!

Vă amintesc că în septembrie ne-am propus să cheltuim doar o sumă limitată de bani. Experimentul a fost un succes și un eșec în același timp. Ne-am dat seama la un moment dat că o să avem o cheltuială suplimentară destul de mare, așa că am mărit și bugetul cu vreo 10%. Apoi ne-am dat seama că o să fie în fiecare lună câte ceva neprevăzut, așa că am mărit bugetul permanent , în sensul că o să continuăm practica asta cu economiile și pentru viitor, dar cu o sumă mai mare. După suplimentarea asta ne-am încadrat foarte bine. Oarecum. Eu am rămas fără cadou de ziua mea, dar nu pentru că am făcut economie chiar așa de drastică, ci pentru că am fost foarte nehotărâtă în legătură cu ce vreau. Online n-am găsit nimic. Așa că mă duc în zilele următoare prin niște magazine să văd dacă mă pot hotărî. O să vă arăt dacă găsesc ce mi-am propus.

Experiment (1)

Au fost în ultima vreme multe cheltuieli: cele necesare pentru bebe, jucării, câteva piese de mobilă, nașterea, nunți (am avut un record de 7 în decurs de doar câteva luni), apoi concediul. Și ne-am propus ca de acum să încercăm să aplicăm un sfat foarte înțelept (zic eu) a lui Warren Buffett: Don’t save what is left after spending; spend what is left after saving (Nu economisi ce rămâne după ce ai cheltuit; cheltuiește ce rămâne după ce ai economisit). Mărturisesc că până acum procedam fix cum spune sfatul că nu ar trebui făcut. Așa că am stabilit un plafon în care încercăm să ne încadrăm. Nu știu dacă am ales luna potrivită să începem experimentul, pentru că avem 2 aniversări în septembrie, dar o să încercăm. N-o să vă spun suma – poate unii ar considera că e mult, alții că e puțin – dar o să revin la finalul lunii să vă zic niște prime concluzii. Poate vă dă și vouă de gândit sfatul ăsta economic, mie cu sigurață mi-a dat.

Fără legătură, dar pentru că mi-a adus Laura aminte:

 

Despre sfaturi

Promisesem să mai scriu, dar mi-am dat seama că timpul nu prea îmi permite. La început, Alexandra nu dormea ziua decât la sân (nu mă refer că Adormea la sân, ci că Dormea doar cât stătea la sân). Acum mai doarme un picuț și singură, dar mai apar diverse lucruri de aranjat și de pus la punct prin casă. Și cât timp e trează prefer să stau cu ea, să vorbim, să cântăm, să dansăm împreună, nu să o ignor. Și-așa mă simt destul de vinovată când trebuie să mai răspund cuiva pe skype și o simt că se uită foarte nervoasă la telefonul care se interpune între noi două.

Cum merge cu parentingul? Pe de o parte merge foarte bine, informațiile pe care le-am primit de la maternitate (despre îngrijire, băiță, mâncare, simptome ce ar trebuie sau nu să ne îngrijoreze) au fost cele mai prețioase. Am uitat tot ce mai citisem prin cărți și împreună cu un pic de instict natural și bun simț lucrurile au mers bine. Am mai primit informații bune și de pe un grup de pe facebook – ParentIS, poate mamele îl cunosc. Doar că aici e cu dus și întors. Citind ce mai discută mămicile de pe grup am senzația că am greșit în trecut și sunt foarte nepregătită pentru viitor.

De exemplu, se discută despre a cumpăra copiilor care încep să meargă anumiți papucei și că e o greșeală monumentală să iei alt tip de papucei. Dacă e bine să bagi în copil orice medicament, chiar și un paracetamol pentru o febră sau panadol pentru durerea de gingii, unii fiind de părere că doar măsurile homeopate sunt bune (bine, nu mă mai bag la subiectul despre vaccinuri că acolo e jale). Că să nu pui copilul în funduleț pentru că atunci când e capabil o să se ridice singur (cum naiba? că nu am bare sau stâlpi prin casă să se ajute). Că nu e bine să faci legumele la steamer pentru că plasticul încălzit e moartea (cică ar degaja niște substanțe toxice). Că unele sfaturi de la pediatru nu sunt bune deloc și că orice sfat trebuie investigat înainte de a fi aplicat.

Nu mă înțelegeți greșit, apreciez informațiile, e o comunitate frumoasă în care poți afla și alte lucruri în afară strict de parenting. Mi se pare totuși că unele persoane sunt prea radicale în sfaturile lor și parcă o grămadă din lucrurile pe care le simțeam eu că sunt bune sunt foarte contestate. Ce să mai zic și de faptul că aproape tot ce ne înconjoară e un pericol . Cum vă ziceam și înainte, nu am timp prea mult, nu pot să mă informez despre fiecare mic aspect și în consecință fac cum mă taie capul și deci fac greșeli. De fapt, cam asta a făcut grupul ăsta, m-a făcut să mă îndoiesc la tot pasul de instictele mele, lucru care nu e neapărat unul rău. Doar că vreau să selectez de acolo ce mi se potrivește, cumva o soluție de mijloc. Nu mă văd o mamă care merge doar pe homeopatie sau pe variante naturiste, nu mă văd o extremistă pentru mâncarea bio, sunt conștientă că, deși îmi doresc, nu o să pot să îmi educ copilul strict în spiritul parentingului necondiționat (fără recompense și pedepse), cu alte cuvinte încerc să nu fiu exagerată în niciun aspect, ci mai degrabă flexibilă. O să vă țin la curent cum/dacă merge 🙂

DSC_3007 (Large)

La mulți ani, Alexandra!

Ce zi mai potrivită aș fi putut să gasesc să vă spun despre Alexandra? Majoritatea dintre voi știți, dar poate nu toți: Alexandra e noua membră a familiei noastre, s-a născut la începutul lui aprilie, 3.4kg (3.390, da cine se mai pune pentru 10g?) și 51 de cm, gene lungi și întoarse și buze de Angelina (unii ar zice buze a la Irinel, dar eu prefer să zic a la Angelina 🙂 ).

În sarcină am avut probleme la început, la mijloc și la sfârșit, așa că am preferat să țin vestea în cercuri mai restrânse, până când lucrurile s-au dovedit a fi cu final fericit. Culmea e că nu m-am simțit rău, cu excepția câtorva reprize de amețeală și de greață. Nici măcar la final nu m-am simțit prea neplăcut, aș mai fi rezistat câteva luni 🙂

Acum creștem și trecem prin diferite faze. Când mami și tati zic că totul e sub control și au învățat obiceiurile și nevoile, pac! se schimbă totul și mai nimic nu mai funcționează. De exemplu, acum suntem într-o fază în care nu dormim mai deloc ziua (poate 3-4 moțăieli de 15 minute) și am sta atașată de sânul lui mami permanent. Ce să facem?! Dăm vina pe colici, sperăm să fie o fază scurtă și mergem mai departe. Nu săriți cu critici! Poate doar sfaturi, dar doar dacă ați trecut și voi prin situația asta, ca prin cărți și pe internet, m-am convins! Pe de altă parte, zâmbim de se topesc de drag părinții și bunicii!

Aaa, și să nu mă condamnați nici dacă blogul o să devină unul “mămicesc”. Asta pentru că timpul de filme, de cărți și de gătit s-a cam redus…nu pentru prea multă vreme sper eu.

Așa că: LA MULȚI ANI, ALEXANDRA, SĂ FII SĂNĂTOASĂ ȘI VOIOASĂ! LA MULȚI ANI, TUTUROR COPIILOR!

DSC_1804 (Large)

 

 

 

Puzzle de concediu

Când mergem la Palas (și asta nu se întâmplă foarte des) trecem pe la un magazin/librărie cu multe jocuri pentru copii și nu numai. Din păcate, chiar nu îmi amintesc numele magazinului…e pe la intrarea de la Subway, undeva lângă Kitchen Shop. E frumos că vine cineva și îți explică despre jocuri și jucării, stă de vorbă cu tine. Cred că își dau seama și ei că unii vin doar de curiozitate, dar oricum sunt drăguți și serviabili. Vaaai, ce jucării sunt acolo: de la un mini ecosistem în care copilul poate vedea cum crește o omidă (adevărată) și cum se transformă în fluture, la jocuri de electronică, în care înveți care e treaba cu electricitatea și curentul electric, la jocuri cretive în care pictezi, scultpezi și tot felul de alte nebunii.

După vreo 20-30 de minute petrecute acolo, soțului meu i-a fost rușine și a zis că totuși să cumpărăm și noi ceva…ceva pentru el…pe care și l-a ales singur…un puzzle 3D cu o mașină. Nici nu mai știu excat cât a costat, undeva la 20-30 de lei. Inutil de zis că puzzle-ul a rămas sigilat într-un dulap de câteva luni. Așa că m-am apucat de el în concediu.

DSC_9235 (Large)

Așa arăta sigilat…

DSC_9236 (Large)

Așa arăta pe spate…uite că am descoperit și prețul: 29lei

DSC_9237 (Large)

Din lemnul acela semi-decupat am rupt bucățile

DSC_9240 (Large)

Așa arată indicațiile…toate

DSC_9242 (Large)

etapa 1

DSC_9243 (Large)

DSC_9244 (Large)

DSC_9245 (Large)

DSC_9246 (Large)

…și finalul.

Ce mi-a plăcut: faptul că indicațiile au fost puțin abstracte, adică spune doar ce bucată se cuplează cu ce bucată, dar nu sub ce unghi, pe ce parte sau alte detalii. Asta l-a făcut mai greu și deci mai interesant.

Ce nu mi-a plăcut: că a fost totuși prea ușor, prea puține piese, l-am terminat în doar câteva ore. În plus, lemnul era nelăcuit, adică m-am înțepat în așchii de lemn la tot pasul. Eu am fost foarte atentă să nu îmi dau cu mâna prin ochi, dar poate un copil care s-ar juca nu ar fi la fel de atent. Așa că, mare grijă!

Campania mea (3)

Cum era de așteptat, campania mea n-a strâns 15 comentarii ca să trebuiască să plantez un copac. Era de așteptat pentru că altfel se mobilizează lumea în cadrul unei campanii la comun. Dar, într-un fel mă bucur, să vă spun și de ce.

Din perioada în care pornise campania vALLuntar, am tot căutat și m-am zbătut să văd și eu cum să procedez ca să pot planta un copac. Am căutat pe net siteuri cu profil ecologic sau silvic, am căutat acolo informații și pentru că nu am găsit, le-am scris mailuri. Cred că ar fi elocvent să vă exemplific corespondența cu ei.

Mai întâi am vorbit cu cineva de la Ecomagazin.

Buna ziua,
Ma intereseaza sa plantez 1-2 copaci in zona Iasului. Ma puteti ajuta cu niste informatii?
O seara placuta,
Cristina Neculita
Ok, de ce informatii aveti nevoie?
Ionut Parausanu
As vrea sa stiu unde pot planta, sa nu ma trezesc ca plantez pe proprietatea privata a unui om…
Si unde gasesc sa cumpar puieti? Am senzatia ca pe la magazine gen Dedeman sunt doar pomi fructiferi.
Multumesc de promptitudine.
Daca nu deti nicio suprafata de teren, atunci sansele sa plantezi pe o suprafata privata sunt foarte mari. Eu zic sa te consulti cu membrii familiei. //era clar că mă credea cel mult în gimnaziu sau ceva de genul
Ionut Parausanu
Nasol. Voiam sa fac si eu un bine pentru natura…mai mult simbolic, dar oricum.
Cati ani ai Cristina?//după cum vă ziceam!
Ionut Parausanu
28. Mi-am dat seama din mailul trecut ca ti se pare ca sunt un copil, dar nu.
Oare e asa curios faptul ca o persoana matura sa vrea sa planteze un copac?

De aici nu mi-a mai răspuns.

M-am mai conversat apoi cu asociația Mai Mult Verde, care mi-a spus că nu au campanii de plantare în zona Iașului în perioada următoare (îi dibuisem că făcuseră o campanie, chiar în Iași cu Realitatea TV și plantaseră niște copaci). Mi-au spus să încerc într-un parc ceva, dar mai întâi să cer acordul și sfatul administratorului parcului…Mda, cine o fi? Primăria?

Apoi mi-a venit altă idee, să văd cine îi ajută pe cei de la All. Și așa am dat de Romsilva. Le-am trimis și lor un mail și iată cum au răspuns:irimia adr 1
Da, dom’le, ăștia m-au luat cu adevărat în serios. Bine, n-am sunat, să nu creadă că vreau să planez o pădure întreagă. Dar am căutat Direcția Silvică Iași și am trimis un mail la Ocolul Silvic Iași. Pentru că vreo lună nu mi-a răspuns, am luat mai toate Ocoalele Sivlice mai apropiate de Iași și le-am trimis mail. Nu mi-a răspuns nimeni până în ziua de azi.

Și de asta zic, mă bucur că nu trebuie să plantez, pentru că se pare că e foarte complicat să faci asta. Dar dacă aflați de vreo modalitate în care aș putea face asta, sau vreo altă campanie de genul ăsta, let me know! Aș participa cu mare drag!

Teatru de improvizație

Am fost duminica trecută la un altfel de spectacol de teatru. Dar să încep cu începutul.

Pe când lucram de acasă la doctorat, soțul meu lucra și el de acasă. Și în perioada aia a descoperit teatrul de improvizație. Există două show-uri străine, Improv-A-Ganza (care are 40 de episoade) și Who’s line is it anyway? (220 de episoade). Se amuza atât de tare încât uneori mă enervam, mai ales că asta de întâmpla de cele mai multe ori în timp ce eu lucram. Am încercat și eu să mă uit…Da, găseam scenele amuzante, dar nu le gustam chiar atât de tare ca el, mai ales că eu nu credeam că ceea ce făceau era chiar improvizat, mi se părea că e pregătit dinainte.

Am aflat acum două săptămâni că există și în Iași o trupă de genul ăsta. Se numește trupa Idiot și “performează” in clubul Arte în fiecare duminică (biletul e 10lei). Am fost cu câțiva colegi de servciu, dar și cu soțul, pentru că el era de fapt marele amator de improviație. Am fost sceptici. Dar băieții se descurcă. Au preluat câteva idei de la serialele străine, ca și “jocuri” de start. Ideile pentru scenă le iau de la spectatori, așa că lucrurile sunt pe bune improvizate. Atmosfera care se creează e foarte plăcută, starea de bine e molipsitoare. Se vede diferența față de profesioniștii de la Improv-A-Ganza, dar e o idee foarte bună pentru o altfel de ieșire de weekend.

Mărțișoare hand-made

Anul acesta am încercat ceva nou: am făcut mărțisoare hand-made. Ideea a fost a unei colege de serviciu care a propus să facem o surpriză băieților din firmă. Așa că am făcut, multe din nou pentru prima oară în viață, mărțișoare. Apoi le-am dat băieților printr-o tombolă, ca să nu apară favoritisme și complicații.

Am folosit plastilină Play-Doh și Amos iClay care se ususcă și întărește după modelare, fără să fie nevoie de coacere. Am mai folosit lipici, hârtie colorată, canafuri, capsator. Câteva modele/tutorale după care am lucrat:

http://mariucahomemade.wordpress.com/category/martisoare/
http://cameliaminisan.blogspot.ro/2012/02/martisoare-fimo-2012.html#axzz2NhzWEDEt


Eu zic că a ieșit frumos, pentru niște începătoare:

DSC_0158 (Large)

DSC_0104 (Large)

DSC_0096 (Large)

DSC_0095 (Large)  DSC_0015 (Large)

DSC_0016 (Large)

 

Ce am mai făcut

Nu am mai scris de ceva vreme și tot am așteptat un motiv destul de bun și interesant ca să mă apuc din nou de postat. Motivele sunt de fapt mai multe și mai mici și le veți vedea pe parcurs.

Ca să zic pe scurt ce am mai făcut…

DSC_4108 (Large)

DSC_4645 (Large)
JPEG Image (204607) (Large)

DSC_6721 (Large)

DSC_0028 (Large)
DSC_7002 (Large)

E mai greu acum și din punctul de vedere al timpului. Un job de la 9 la 6 te face să reconsideri serios cum îți petreci timpul liber. Am să încerc totuși să îmi fac timp și pentru blog … măcar ca să vă mai arat ce poze am mai făcut 🙂