Cu Alex la piscină (3)

Deși a fost de speriat data trecută la piscină, am zis să mai încerc o dată. M-am setat să fiu calmă, i-am luat ceva ușor de dezbrăcat/îmbrăcat ca să nu dureze mult, în cazul în care plânge iar la momentul ieșirii. Și cu tot calmul ne echipăm. Și cu tot calmul ies din bloc. Și cu tot calmul mă uit după mașină. Și cu tot calmul n-o văd. Și atunci s-a dus naibii tot calmul. L-am sunat pe Iri cu speranța că poate o fi parcat-o mai departe. Nu, mașina era la el. Deși are de mers doar 10 minute pe jos!!! Și stia că mergem la piscină cu mașina!!! Uitase. Mi-a adus mașina în vreo 10 minute în care am stat cu bagajul pentru piscină într-o mână și cu Alex în cealaltă. Deci adio calm.

În fine, am ajuns cu întârziere. M-am schimbat din nou cu piciorul la bancă. Când am pus-o pe Alex pe șezlongul de lângă piscină ca să o dezbrac, a început cu plânsul fix de unde îl lăsase săptămâna trecută. Adică la volum maxim. Am schimbat-o repede cu slipul de piscină și la vreo 10 minute după ce am început bălăceala s-a adaptat și a tăcut. A avut chiar și câteva intrări cu capul în apă, doar o secundă, nu mai mult (sub îndrumarea instructorului, normal).

Era acolo și mămica de care vă ziceam că nu s-a oferit să mă ajute prima oară când am fost la piscină. Am întrebat-o cum se descurcă la vestiar și a zis mai întâi echipează bebelușul, îl lasă cu intructorul în piscină și apoi se îmbracă în toaleta piscinei. La fel și la plecare: ieșea ea, se îmbrăca în timp ce bebe stătea cu instructorul în piscină, apoi lua copilul și îl îmbrăca. Am zis să încerc și eu varianta asta, doar că instructorul ar trebui acum să stea cu ambii bebeluși în brațe. Nu ar fi fost probleme, că în apă poți ține un bebeluș în fiecare mână (cu spatele la tine cumva), doar că, vă ziceam și data trecută, pe a mea o cam apucă pandaliile la final. Așa că n-am apucat bine să ieșim, glumind desigur că mergem ca fetele la o cafea și îl lăsăm pe instructor vreo 2 ore cu bebeii, că Alex a pornit. Și pentru că a pornit una, a pornit și cealaltă. Și mi-a fost milă de instructor, dar mai ales de puiuțul meu (cu siguranță ar fi continuat într-un crescendo continuu că așa procedează de obicei) și am zis că încă o schimbare la foc automat, cu piciorul barând băncuța n-o fi foc, am experiență.

Normal că a plâns continuu cât am schimbat-o (cred că s-a înțeles aiurea din postările astea, ea de obicei e zâmbăreață și nu plânge, dar la piscină e o excepție). Avea momente când aproape se oprea, dar atunci începea colega (cealaltă bebelușă) și o lua de la capăt. De data asta, mămica celalaltă a fost chiar drăguță, s-a oferit să mă ajute cu o jucărie să o liniștesc, dar am preferat să o înfofolesc la foc automat. M-am îmbrăcat și eu fără incidente (Alexandrei i-am dat o jucărie și a fost cumințică, are ceva doar cu șezlongul ăla de lângă piscină, în vestiarul mamelor e mai liniștită). Acasă mi-am dat seama că îmbrăcatul la foc automat are efectele lui adverse:

***aici a fost o poză în care se vedeau efectele unui scutec pus în grabă. Alex s-a ruşinat şi mi-a spus să o scot. Ori e posibil să fi fost Iri…

PS. Le-am trimis un mail celor de la Unique Spa și le-am sugerat să pună în vestiarul mamelor un balansoar sau orice altceva în care să poți pune bebelușul cât timp te schimbi. Nu mi-au răspuns, deși ei până acum au răspuns când le-am mai trimis mesaje în care solicitam diferite informații. Din cauza asta, plus că a venit frigul, am suspendat mersul la piscină.

 

Advertisements

Cu Alex la piscină (2)

M-am gândit eu mult cum pot să fac să îmbunătățesc experiența de la piscină. Singura soluție care mi-a venit în cap momentan a fost să îmi iau un halat de baie ca să nu mai ud hainele copilului între piscină și vestiarul meu. Așa că mi-am luat un halat frumos și gros. Doar că acum nu mai încăpeau bagajele în geanta mea de scutece. Mi-am pus în gând să cumpăr o geantă mare, oarecum sport, pe care să o folosesc doar pentru piscină. Apoi mi-a amintit Iri că are el așa o geantă pe care o folosea la fotbal (în vremurile când mergea). Și pentru că nu mai am de mult geantă de umăr (ce îmi trebuie pun în geanta de scutece) am procedat la fel și acum, adică am pus ce îmi trebuia în geanta asta sport. Pentru că urma să merg cu mașina, mi-am pus actele într-un buzunar intern și am plecat.

Schimbatul s-a făcut tot cu piciorul fixat în dreptul copilului ca să nu cadă de pe bancă. Am intrat frumos în piscină, unde era un tip de vreo 200kg. N-am nimic cu el, îl felicit pentru că vrea să facă ceva pentru aspectul și sănătatea lui, dar de ce l-au băgat la ora pentru bebeluși?!! În fine, ne-am bălăcit puțin și după vreo jumătate de oră mi-am amintit: nu aveam banii la mine, nu aveam cu ce să plătesc piscina!!! Am înghețat pe moment. Iri nu prea putea pleca de la serviciu pentru că oricum trebuia să plece mai devreme în ziua respectivă. Până la urmă, altă soluție nu era. Urma să îl sun pe Iri când ajung la telefon, adică în vestiar, undeva la fundul genții sport. Ori că m-a simțit stresată, ori că a avut alt disconfort, dar Alexandra a plâns ca niciodată când am ieșit din piscină. Nu reușeam să o pun pe șezlongul respectiv ca să o îmbrac. În brațe era oarecum liniștită, dar când o puneam jos țipa de parcă aș fi pus-o pe ace. Se uita lumea la mine (instructorul, femeia de serviciu, altă mamă) cu o privire ce exprima “Dar ce are săraca de plânge așa?”. Și eu mă uitam la ei ca și cum “Stați liniștiți, totul e sub control”. Deși nu prea era, nu știam cum să fac să o îmbrac mai repede ca să ajung și la telefon. Până la urmă a mai scăzut țipătul cu câțiva decibeli și am mai reușit să o îmbrac. La naiba, luasem și niște haine foarte greu de îmbrăcat, care și în mod normal o chinuie când o îmbrac. Inutil să vă zic că transpirasem toată în halatul meu frumos și gros.

Am reușit până la urmă să ajung și la telefon și, mai cu țipete, mai cu calm, m-am îmbrăcat și eu și l-am așteptat pe Iri să îmi aducă banii.

Cam asta a fost a doua oară, și tot nu ne lăsăm. Mai mergem, dar după ce uit puțin experiența asta 🙂

Cu Alex la piscină (1)

Am auzit că bălăceala le prinde tare bine bebelușilor, așa că m-am interesat puțin și am găsit în Tătărași o piscină specială, fără clor, cu oxigen activ și fitru cu nisip (Unique Spa). Așa că am mers cu Alexandra să vedem cum e. Activitatea se numește aquagym și se “execută” împreună cu un părinte.

De-abia cu o seară înainte am început să mă gândesc cum oare o să mă schimb eu din constumul de baie. De acasă mi-l iau pe mine, dar după piscină trebuia să mă schimb de el, pentru că dacă în Constanța e oarecum obișnuit să vezi persoane cu pantalonii uzi pe ele, în Iași nu cred că aș trece neobservată. Și întrebarea era ce fac eu cu Alex cât timp mă schimb, unde o las, cu cine și cum. Am zis că m-oi descurca eu cumva, trebuie să aibă ei ceva acolo, că doar nu e primul bebeluș care vine la ei.

Am ajuns la Unique și mi s-a arătat care e vestiarul femeilor unde urma să mă schimb eu, iar bebelușii se schimbă chiar pe marginea piscinei, ca să nu le fie frig. Din păcate, nu era niciun spațiu de pus copilul, așa că a trebuit să o pun pe Alex pe o băncuță (genul ăla de bancă îngustă și joasă din vestiarele de sport) și să mă dezbrac în timp ce țineam un picior la marginea băncii să nu se răstoarne copilul pe jos.

Am mers apoi în camera cu piscina unde era într-adevăr călduț, am dezbrăcat-o pe Alexandra (aici erau un soi de șezlonguri, deci spațiu suficient), i-am pus un scutecel special pentru piscină (reține foarte bine caca în caz că se întâmplă), apoi am mers (obligatoriu) la duș și apoi în piscină. Nu e una foarte mare, poate cât o sufragerie mare așa, adâncimea e undeva la 1.5m, iar apa era foarte caldă (34 de grade spun ei) și perioada petrecută acolo a fost per total plăcută. Am mers în principiu cu bebe în brațe în diferite poziții. A mea a fost singura dintre cei 3 bebeluți care erau în piscină, care descoperise că poate să stropească, pe ea și pe mine în principiu, dar mai ales în ochii mei. Aaa, uitasem să vă spun că ceilalți 2 bebeluși erau cu mami în piscină și cu tati pe margine.

La ieșire, am șters copilul și l-am îmbrăcat tot la marginea piscinei. Doar că, evident, luând-o în brațe până la vestiar, am udat-o toată pe hăinuțe pentru că eu încă aveam pe mine costumul de baie ud. Norocul face că mai aveam la mine un rând de haine pentru ea. Îmbrăcatul meu a fost la fel de incomod, cu piciorul la marginea băncii ca să nu cadă copilul, poate mai incomod pentru că Alexandra se pusese puțin și pe plâns. Noroc că a mai venit la un moment dat o femeie de serviciu care a ținut-o puțin în brațe până m-am îmbrăcat eu (luatul în brațe îi oprește plânsul instantaneu). Celelalte mămici au trecut doar 2 minute, s-au schimbat rapid și au plecat (copii lor erau bine mersi, în brațele taților, afară).

Am fost puțin dezamăgită de faptul că în vestarul nu era deloc adaptat să poți pune bebelușul pe undeva cât timp de schimbi. La fel, am fost dezamăgită de o mamă care era în vestiar cu mine în timp ce Alexandra plângea pe bancă, eu cu un picior o baram, cu o mână în geantă căutându-mi tricoul. Era ca la nebuni. Nu s-a sinchisit măcar să întrebe dacă am nevoie de vreo mână sau măcar vreun picior 🙂 Poate se grăbea, în fine, eu sunt genul care mi-aș fi oferit ajutorul…uatevăr.

Mai încercăm, nu ne dăm batute!