Oscars live blogging (2016)

Culmea, iar m-au prins Oscarurile în concediu. Așa că vă zic câteva păreri:

  • Au început cu discursul lui Chris Rock despre boicotul negrilor, despre dacă există sau nu rasism la Hollywood. A fost parțial serios, parțial comic.
  • Am jucat pe pagina oficială acel Oscar Challenge să văd câte premii nimeresc, așa cum am făcut de câțiva ani încoace. Când să verific primul premiu am avut surpriza să nu mi se fi păstrat previziunile. Pissed off. Nu le știu pe de rost, așa că n-o să mai știu câte am nimerit😦
  • Se pare că toate aparițiile lui Chris Rock au câte o glumiță pe seama boicotului negrilor/rasismului de la Hollywood. La o revenire din publicitate zice “we’re black”.
  • Haha, în public au pus și ursul din Revenant.
  • Anul trecut, în pauzele de publicitate intrau cei de la DigiFilm și făceau câteva comentarii, pertinente și interesante. Acum nimic.
  • A început seria de premii pentru Reventat cu premiul pentru imagine. Cred că vor urma multe.
  • A, abia acum am obervat că mulțumirile câștigătorilor rulează pe o bandă în josul ecranului ca să scurteze cât mai mult discursurile.
  • Se pare că Mad Max e pus pe luat premii multe, are vreo 6 acum, la mijlocul showului.
  • Premiul pentru animație a fost prezentat de Buzz și Woody (Toy Story). În ultima vreme, ne știm foarte bine cu ei.
  • Tipul care cântă melodia din 50 Shades of Grey (nominalizată la cea mai bună coloană sonoră) : cea mai ciudată freză ever!
  • Kate Winslet nu vede bine la distanță, dar putea să își pună niște ochelari mai finuți pentru rochia pe care o purta.
  • Oh, no. I-a împrumutat și Patriciei Arquette. Ochelarii ăstia de hipster sunt peste tot!
  • Mark Rylance, l-am văzut pentru prima dată în Bridge of Spies. Mi-a plăcut cel mai mult și a câștigat (rol secundar masculin).
  • Film străin, avem aici un român care joacă (Son of Saul). Să vedem….Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu, a câștigat!!!!!
  • Lady Gaga, voce+pian: foarte tare!!! standing ovation and all. Mesajul piesei foarte puternic, dar a și cântat cu mult patos.
  • Și culmea, la coloană sonoră nu a câștigat melodia ei.
  • Urmează cel mai așteptat premiu al serii, numit și CÂȘTIGĂ SAU NU LEO? Am dubii! Premiul este: DA.
  • Și pentru cel mai bun film, surprinzător, Spotlight. Așa că Revenant n-a luat cine știe ce. Participasem la un joc pe un site românesc, unde se câștigau premii dacă nimereai 5 categorii (actori în rol principal/secundar și film). Numai pe ăsta l-am ratat😦

Filme de Oscar 2016 (2)

Mad Max Din nou un film pe care nu mă asteptam să îl văd pe lista nominalizatelor. E o poveste interesantă, dar m-au obosit foarte tare toate urmăririle și toate luptele alea din timpul lor. Se pare că tocmai asta era atracția filmului, însă eu nu prea sunt fan al genului. Poate îmi explică cineva ce era cu acel chitarist care era în permanență cocoțat pe o mașină și cânta. Eu nu i-am găsit niciun sens (țin să repet că eu nu sunt bună la găsit sensuri și semnificații, așa că întrebarea mea nu e retorică, ci chiar mi-aș dori un răspuns).

Brooklyn Am văzut trailerul și mi-am zis : pfff, ce poveste banală (o fată din Irlanda merge în Statele Unite pentru o viață mai bună, se îndrăgostește, se întoarce acasă, aici alt băiat îi face curte și ea cumva trebuie să aleagă). Mi-am zis că o să fie tare plictisitor. Nu a fost așa, nu e thriller, dar e un film drăguț de dragoste. Mi-a plăcut tare mult personajul feminin, nu știu dacă actrița sau regizorul i-au dat aerul acela aparte, dar mă face curioasă să o văd jucând și în alte filme.

Spotlight Mă enervează filmele care îți spun totul din trailer: e vorba despre investigația de presă care a dezvăluit numeroasele abuzuri ale preoților catolici asupra multor copii, dar și implicarea bisericii în mușamalizarea cazurilor. De admirat patosul și implicarea jurnaliștilor. Și cam atât. Mi-a plăcut totuși un citat: “If it takes a village to raise a child, it takes a village to abuse them.”

The big short Nu înțeleg nimic din termenii economici. Nimic din logica împrumuturilor bancare. Nimic din piața imobiliară. Și după filmul asta sunt și mai în ceață. Eh, se pare că sunt unii care le înțeleg atât de bine încât au prevăzut criza din 2008, au făcut investiții nebune pe baza acestei predicții și au câștigat pe măsură. A fost prezentat totul într-o manieră comică, pentru că altfel cred că aș fi adormit.

Filme de Oscar 2016 (1)

Yeeey, am reușit să din nou toate filmele nominalizate la Oscar în timp util, să am și eu o idee despre ce e vorba când o să urmăresc ceremonia. Am scris și câteva vorbe despre fiecare, dar trebuie să mărturisesc că din nou le-am văzut foarte fragmentate, câte o oră când prindeam ceva timp liber. Așa că poate părerile mele nu sunt foarte avizate, dar din dorința de a menține tradiția, le-am scris.

The Reventant Subiectul era deja cunoscut. Acțiunea era deja cunoscută. Finalul era deja cunoscut. Mai rămânea de văzut scena cu ursul. Lăsând gluma la o parte, chiar cred că e o producție grandioasă, am citit despre cât de greu s-a filmat pentru ca toate cadrele să fie cât mai realiste și decorul să fie autentic. Probabil că nu pe neprevazutul desfășurării acțiunii se bazau. Ci pe atmosferă, autenticitate, suspans. Are din fiecare, dar n-aș putea spune că m-a dat pe spate.

The Martian De mult voiam să îl văd, pentru că a fost foarte discutat și dezbătut. Nu știu dacă neapărat l-aș încadra la film de Oscar (poate iar mi-au scăpat mie niște semnificații ascunse, cine știe, așa cum mi-au scăpat la Gravity), dar filmul ca atare a fost drăguț. Cu aventură și suspans. Cu un sentiment frumos la final. Cu senzația că poți rezolva și cele mai grele probleme cu doza necesară de voință.

Bridge of spies Nu prea am fost încântată să mă uit. Soțului meu îi plac mult filmele cu spioni și urmăriri și tot felul de încurcături de situație din sfera asta. Mie nu. Poate și pentru că mă pierd în toate detaliile și nu țin pasul cu ritmul filmului. Asta a fost totuși un film domol din punctul asta de vedere. Se știe încă de la început care sunt spionii. Și sunt prinși încă de la început. Deci fără urmăriri spectaculoase sau răsturnări de situație. Toată acțiunea e de fapt legată de negocierile care au loc pentru schimbul spionilor. Spectaculos nu e, poate doar prin prisma faptului că filmul e inspirat dintr-un caz real.

Room Un film tulburător. Mai ales dacă ești părinte, nu poți să nu dai o lacrimă. O adolescentă este răpită și ținută prizonieră câțiva ani, timp în care face și un copil cu cel care a răpit-o. Copilul crește în camera în care sunt ținuți de către răpitor crezând ca toată lumea se rezumă la acea suprafață minusculă și la cei 2 oameni pe care i-a văzut vreodată. Provocarea nu este numai aceea de a scăpa de acolo (nu e spoiler, se vede și în trailer că băiețelul reușește să scape), dar și de a se (re) adapta lumii și vieții normale. Tulburător și totuși te lasă cu un zâmbet pe buze, c-o fi el amar, melancolic sau sincer…

 

 

Oscars Live Blogging

Ce noroc! M-au prins Oscarurile fiind încă în concediu, așa că am făcut din nou nebunia să mă trezesc la 2 să mă uit live:

  • Iar mi-am luat țeapă și m-am trezit prea devreme. Ăștia pun în program și ceremonia de pe covorul roșu, care a început la 2 și care nu că nu mă intesează în mod deosebit. Premiile au început propriu-zis la 3.30, dar normal că n-am mai putut adormi.
  • Dacă tot nu am dormit, m-am uitat la ținute. Nu am reținut ceva anume, doar am remarcat din nou și din nou că actrițele astea sunt foarte slabe, toate rochiile le vin superb, impecabil.
  • În pauzele publicitare comentează Irina Margareta Nistor, absolut pertinent și interesant.
  • Neil Patrick Harris prezintă. Asta îmi amintește că nu am reușit să văd ultimul sezon din How I Met Your Mother.
  • Pentru rol secundar, J.K Simmons din Whiplash. Da, am intuit bine. Un discurs frumos despre familie.
  • Maroon 5 live. Nice.
  • Reese Witherspoon are riduri! Și e lăudată pentru că e printre puținele care își mențin naturalețea în felul ăsta.
  • Îmi place mult cum sunt rezumate în câteva fraze filmele nominalizate la cel mai bun film.
  • Everything is awesome – melodia din Lego Movie. Am un deja vu cu DJ Bobo. Cum au ajuns ăștia nominalizați?!
  • I’m not gonna miss you – melodie scrisă de un tip diagnosticat cu Alzheimer, tare emoționant. “You’re the last person I will love
    You’re the last face I will recall”
  • Actriță în rol secundar…oare Meryl Streep din nou??? Nope, Patricia Arquette din Boyhood. Nouă ni s-a părut cel mai plat rol ever, but whatever. Cred că a întârziat și n-a mai avut timp să meargă la coafor.
  • Glory – melodia din filmul Selma. Sună bine. La final lacrimi peste lacrimi, albi și negri deopotrivă. A câștigat pentru cea mai bună coloană sonoră.
  • Lady Gaga cântă melodii din The Sound Of Music, arată normal și cântă superb. După ce a cântat ea, a intrat și originalul, Julie Andrews, să o felicite și să prezinte un premiu.
  • Scenariu original -Birdman
  • Scenariu adaptat – The imitation game. Mi-a plăcut discursul scenaristului, despre a te accepta așa cum ești, gay, straight, normal, ciudățel.
  • Actor în rol principal – Eddie Radmayne – The theory of everything. Meritat.
  • Actriță în rol principal. Cică favorită e Julianne Moore, din păcate nu am văzut filmul. Da, ea a câștigat. Alzheimer story again.
  • Drums, drums best movie is…Birdman.
  • La final, despre show…în afară de cântecul de început nu prea au fost multe glumițe, mă așteptam la mai mult din punctul ăsta de vedere.

 

Filme de Oscar 2015

Uite că am reușit să mențin tradiția și să scriu câteva cuvinte despre filmele de la Oscar de anul ăsta. Am reușit să le văd, dar foarte fragmentate, cam câte o oră o dată, atunci când Alex doarme seara și totuși fără să îmi pierd nici eu prea mult din prețiosul somn.

The Grand Budapest Hotel – e un film mai aparte, cu o atmosferă mai ciudațică și un pic încâlcit – not my kind of movie.

Birdman – despre faima pierdută și lupta pentru a o recăpăta. Spune chestii interesante despre natura umană, a fost chiar nice.

Boyhood – ideea de a turna un film timp de 12 ani pentru a urmări un copil către adolescență m-a prins, dar povestea e foarte plictisitoare. Adică e o viață obișnuită, fără vreun happening, fără vreo răsturnare spectaculoasă de situație (pe care tot am așteptat-o până la final pentru că nu îmi venea să cred că un film poate să fie atât de plat). Lumea zice că e un film foarte profund, dar probabil ca și la Gravity, eu nu am reușit să văd dincolo de poveste.

Whiplash – Mi-am propus sa ascult mai mult jazz după ce am văzut filmul. Pe de o parte, e despre cum poți obține performanță, cu ce sacrificii și cu ce eforturi, pe de altă parte cum îndrumi pe cineva să își depășească limitele către o performanță extraordinară. Și ca să înțelegeți cam pe unde bate, un citat din film zice așa “There are no two words in the English language more harmful than good job….”

The imitation game – Povestea genialului Alan Touring care a decodat Enigma naziștilor. Ma gândeam că o să înțeleg vreun pic din ce și cum făceau ei acolo cu criptarea/decriptarea, dar nu prea m-am prins. Poate mi-am pierdut antrenamentul gândirii logice de când cu mămiceala. Filmul e drăguț, iar viața lui Alan Touring chiar e interesantă (a fost homosexual pe vremea când în Anglia era ilegal așa ceva).

American Sniper – mi s-a părut un fel de Hurt Locker reloaded. Astea de război nu prea sunt genul meu de filme, mai ales că am înțeles din prima că viața acolo e dură, că nu te mai întorci același om care ai plecat, că oricât ai fi de puternic te influențează psihic.

The theory of everything – Da, ăsta m-a cam stors de emoții. Pentru că e în mare parte despre iubire și cum și cât și până unde iubești. Poate până omul de lângă tine nu mai poate să își folosească picioarele, sau poate până nu își mai poate folosi mâinile, sau poate până își pierde și vocea. Și cât e de emotionant când îți asumi să rămâi lângă un om condamnat la așa ceva știind dinainte ce i se va întâmpla (filmul e despre Stephen Hawking).

Selma – din nou un film despre emanciparea negrilor din America, avându-l ca figură centrală pe Martin Luther King. Nu mi s-a părut cine-știe-ce. Probabil filmele istorice nu-s pe placul meu.

Secretele minții de milionar – T.Harv Eker

Am auzit de cartea asta la o emisiune, recomandată de o tipă al cărei nume îmi scapă acum (nu e prea cunoscută, poate o știți doar din vedere) foarte enervantă de altfel, genul ăla pe care ai vrea să o bați, dar nici nu poți schimba postul să te uiți la altceva. A descris-o ca pe o carte care îți dă universul peste cap.

Am cumpărat-o atunci și a stat vreo 2 ani în biblioteca. Doar că în ultima vreme mi-am dat seama că nu prea mai am loc unde sa pun cărți în sufragerie și mi-am propus să nu mai cumpăr deocamdată și să încep să le citesc pe cele pe care le am. I-a venit rândul și ăsteia, dar nu i-am dat șanse prea mari să o termin după descrierea de pe spate.

Cartea e, într-adevăr, despre cum să devii milionar sau independent financiar (asta însemnând să nu mai trebuiască să muncești niciodată). Milionară nu îmi doresc să fiu și de aici m-am cam descalificat, pentru că în virtutea legii universale a atracției despre care se tot vorbește în ultimul timp, prima regulă a cărții era să îți dorești cu adevărat asta. Să îți dorești nu doar la nivel conștient, ci să identifici eventualele blocaje sau preconcepții care te împiedică să îți dorești să fii milionar la nivel subconștient. Ce să mai zic de mine care nici la nivel conștient nu îmi doresc asta. Partea a doua cu independența financiară sună al naibii de bine, dar irealizabil după părerea mea.

Așa că nu eram deloc în targetul cărți. Am hotărât totuși să o parcurg așa pe diagonală să văd ce sfaturi și idei are dincolo de cele financiare. Am subliniat câteva:

  • Identificați declarațiile pe care le-ați auzit în copilărie despre bani și oameni bogați. Conștientizați că acestea sunt doar parte a ceea ce ați învățat, ele nu sunt o parte anatomică a dvs.și nu vă reprezintă (eu aici am generalizat, încercând să mă gândesc la declarațiile pe care le-am auzit în copilărie despre viață/oameni și pot să mă influențeze negativ chiar și acum, de genul “viața e grea”, “viața e o luptă” etc)
  • Iată o temă de rezolvat care, vă promit, vă va schimba viața. Vă provoc ca următoarele șapte zile să nu vă mai plângeți deloc. Nu doar cu glas tare, dar nici măcar în gând.
  • “Scopul vieții noastre este acela de a spori valoarea oamenilor din această generație și a celor care vor urma”(Buckminster Fuller).
  • Schimbați perspectiva pe care o aveți asupra vieții. Săracii (citit de către mine “oamenii nefericiți” ) își fac alegerile bazându-se pe teamă. Mințile lor caută permanent greșeli sau lucruri care ar putea merge rău (mă regăsesc aici perfect!). Bogații (a se citi oamenii fericiți) gândesc “va merge pentru că eu voi face să meargă”.
  • Este o nebunie să crezi că poți prevedea tot ce se poate întâmpla în viitor. Este o iluzie să crezi că te poți pregăti pentru orice împrejurare ce ar putea interveni vreodată și că te poți proteja (și aici m-am regăsit, pentru că mă preocupă mult prea mult pregătirea pentru situații ipotetic, negative bineînțeles, ce care s-ar putea întâmpla în viitor).
  • Exersați-vă optimismul. Pentru o zi, reconsiderați ceea ce pare a fi o problemă sau un obstacol, reconsiderați-l drept o oportunitate.
  • Binecuvântați ceea ce vă doriți. Ideea este că dacă aveți resentimente (invidii) pentru ceea ce au oamenii, nu veți putea avea acele lucruri, indiferent ce ați face (și aici m-m regăsit un pic, sinceră să fiu).
  • Considerați-vă merituoși!
  • Învățați să acceptați laude, să primiți ceea ce vi se oferă, învățați să spuneți “Mulțumesc” în cazurile acestea.
  • Antrenarea și gestionarea minții dvs. este cea mai importantă abilitate pe care o veți putea avea vreodată, atât în ceea ce privește fericirea, cât și succesul.
  • Vă puteți alege gândurile. Aveți capacitatea naturală de a anula orice gând care este descurajator pentru dvs, în orice moment. De asemenea, puteți instala în orice moment gânduri încurajatoare, pur și simplu prin decizia de a vă concentra asupra lor. Aveți puterea de a vă controla mintea.

Parentaj sensibil și inteligent – D. Siegel, M. Hartzell

“Să ne înțelegem pe noi înșine pentru a crește copii fericiți”

Vă ziceam că mi-a plăcut prima carte a lui Daniel Siegel pe care am citit-o, așa că am început-o cu mare interes și pe asta. Din păcate, nu a fost pe placul meu. Nu zic că nu ar conține informații utile, dar modul în care e scrisă nu e prea prietenos. Am simțit mai degrabă că citesc un curs de psihologie, cu mulți termeni, cu noțiuni, clasificări, pași de urmat etc. Ideea principală e surprinsă în subtitlu: înțelegerea propriei persoane, rezolvarea anumitor probleme/experiențe neplăcute din copilăria noastră ajută la clădirea unei relații mai eficiente cu propriii copii. Din păcate nu sunt date soluții concrete de cum putem să înțelegem și să rezolvăm acele probleme. Na, așa știu și eu că e bine să fie bine și e rău să fie rău, dar cum să facem asta ar fi fost mai interesant de aflat.

Am subliniat totuși niște idei. Nu știu dacă au sens scoase din context, dar vi le împărtășesc:

  • Dacă ați avut o copilărie dificilă, dar ați reușit să înțelegeți acele experiențe, nu sunteți condamnat să creați din nou același tip de interacțiune negativă cu propriii dvs copii.
  • Nu putem schimba ce ni s-a întâmplat în copilărie, dar putem schimba ceea ce credem despre acele evenimente.
  • Când suntem prea ocupați să facem lucruri pentru copiii noștri, uităm cât de important este să fim, pur și simplu, cu ei.
  • Experiențele legate de separare pot fi declanșatorul unei întregi game de reacții emoționale. Ele pot să actualizeze în dvs. sentimentele legate de abandon, făcându-vă să nu fiți în largul dvs. când sunteți nevoit să vă despărțiți temporar de propriul copil, amplificând-i și lui neliniștea.
  • Experiențele noastre dau în mod direct formă structurii creierului și creează mintea care definește cine suntem.
  • O problemă nerezolvată ne poate face să fim foarte inflexibili cu propriii copii.
  • Copiii, chiar cei care pot înțelege limbajul verbal, se folosesc de accesorii precum păpușile, marionetele și desenul, ceea ce îi ajută foarte mult pentru a înțelege propriile experiențe.
  • Exercițiu: Observați imaginile și amintirile care se ivesc în clipa în care încercați să spuneți o poveste despre istoricul și semnificația unei anumite probleme ce vă afectează relația cu propriul copil.
  • Când copiii resimt senzații pozitive, părinții pot împărtăși acele stări emoționale și le pot reflecta entuziast. Când copiii resimt senzații negative, părinții pot empatiza cu sentimentele lor. Când copiii trăiesc o conectare aliniată cu un adult afectuos și empatic, se simt bine în legătură cu ei înșiși, deoarece emoțiile lor au ecou și sunt reflectate.
  • În cadrul relațiilor părinte-copil există o nevoie ciclică de conectare și separare. Este important pentru părinți să simtă momentele când copilul simte nevoia de singurătate și când simte nevoia de conectare. Nu este în natura noastră să fim într-o rezonanță permanentă.
  • În loc să ascultăm și să răspundem adecvat copiilor noștri, noi răspundem exclusiv din punctul nostru de vedere.
  • Fiți sinceri și autentici, pentru că orice copil poate citi mesajele nonverbale și dacă îl veți minți cu privire la starea dvs, copilul se va simți derutat din cauza dublului mesaj.
  • Coerența adultului când își povestește copilăria denotă modul în care și-a înțeles experiențele din prima parte a vieții și este cel mai puternic factor de predicție a gradului de siguranță a relației de atașament a copilului (Adult Attachement Interview).
  • Despre certuri: Faptul de a reflecta împreună cu copilul asupra experienței interioare a altercației este crucial pentru remedierea rupturii. Reconcilierea nu survine dacă încerci să dai vina pe cineva.
  • Despre NU: copiii învață că uneori nu au permisiunea să facă ceea ce vor și că trebuie să își redirecționeze energiile. Ei trebuie să învețe să audă “nu” păstrându-și în același timp moralul ridicat și încrederea în ei înșiși, acestea fiind elemente esențiale ale inteligenței emoționale. Chiar un refuz trebuie însoțit de comentarii empatice și reflexive. Dacă totuși copilul este iritat, faptul de a-i permite să-și consume iritarea îi poate oferi ocazia de a învăța cum să tolereze propriul disconfort emoțional.
  • Părinții pot încuraja activ dezvoltarea capacității copilului de a-și înțelege propria viață interioară și pe a celorlați prin inițierea unor interacțiuni precum jocul imaginativ, spunerea poveștilor și discuțiile cu alți copii despre emoții și despre impactul lor asupra modului în care se comportă. Similar, când citiți o poveste copilului dvs., puteți comenta povestea discutând despre gândurile și sentimentele personajelor.
  • Faptul de a vorbi cu copiii despre ce își amintesc după experiențele lor duce la copii care își amintesc mai bine. Înainte de culcare poate fi un moment propice pentru recapitularea activităților zilei.
  • Este util, dacă un copil are o ieșire emoțională, mai târziu să etichetăm și să dăm un nume acelei stări generice, cu termeni care ar putea fi creați de copil și de dvs., precum furie, pierderea cumpătului, tornadă emoțională etc.
  • Clarificarea modului în care un lucru intenționat poate fi văzut diferit de alții este importantă.
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 36 other followers