Ben Hur

Din nou o carte și un film. Asta pentru că atunci când a fost o ofertă la cărțile din  colecția Adevărul, Iri a selectat o serie de cărți despre care ştia el că s-au făcut nişte filme faine. Aşa că iată-mă citind cărți de aventuri. Am început cu Ultimul mohican, care nu mi-a plăcut mai deloc (poate nici nu l-am citit la vârsta corespunzătoare şi de asta), și nici la film nu ne-am mai uitat pentru că am văzut trailerul și ne-am dat seama că l-au Hollywood-izat mult prea tare.

Ben Hur în schimb mi-a plăcut. Cartea. E povestea unui evreu în vremea vieții lui Iisus. E şi de aventură şi de dragoste şi de credinţă. Filmul, chiar dacă e foarte premiat și lăudat, omite nişte lucruri care mi s-au părut foarte importante în economia cărții. O fi el făcut in 1959, dar asta nu cred că justifică lucrul ăsta. Pe lângă faptul că exista un triunghi amoros în carte (în film nu), mai exista și o luptă interioară foarte puternică a eroului. El spera că “Regele Iudeilor” aşa cum a fost proorocit a fi Iisus va fi un conducător în adevăratul sens al cuvântului, care să îi elibereze pe evrei de ocupația romană. Cu vremea, îşi dă seama că Iisus este de fapt un rege al sufletelor, Mântuitorul, fiul lui Dumnezeu.

“Ben Hur începea să înţeleagă, ca niciodată până atunci, că s-ar fi putut să existe o împărăţie spirituală mai importantă pentru oameni decât orice imperiu pământesc şi că, la urma urmelor, un Mântuitor ar fi, într-adevăr, un dar mai dumnezeiesc decât cel mai mare rege”

Și dacă sunteți curioși cum arăta un trailer de film în anul 1959:

Advertisements

Magicianul – The Magus

Am citit de două ori cartea, o dată acum mult mult timp și o dată acum recent. N-aș putea spune că m-am dumirit cu ceva acum a doua oară. Poate oi fi eu mai redusă, mai pragmatică sau mai puțin imaginativă, dar finalul nu m-a satisfăcut. M-am simțit ca și cei care s-au uitat la Lost și nu le-a plăcut deloc explicația de final (eu nu fac parte din categorie, dar cu ocazia asta i-am înțeles).

Spre mirarea mea, soțul meu, care a citit cartea cam în același timp cu mine mi-a zis că a înțeles tot, că e mulțumit de final și chiar începea să-mi explice  de ce, cum, în ce fel, ce semnificații a găsit el eek emoticon…asta de la o persoană încă mai pragmatică decât mine. Ok, de aici am înțeles că e vina mea că nu m-am prins și de aia voiam să vă invit să îmi spuneți voi ce ați înțeles din cartea asta. Așa că, spoiler, dacă n-ați citit-o, nu urmăriți comentariile…asta dacă se îndură cineva să mă scoată din ceață.

Așa, și despre film două vorbe: nașpa rău!

Great Gatsby

Din seria filmelor după cărţi am văzut recent Great Gatsby şi m-a făcut să mă întreb: e o regulă general valabilă că filmul e mai slab decât cartea? Sau poate e din cauză că ştiu deja ce urmează şi farmecul filmului e tocmai suspansul, neprevăzutul? Sau poate că am alte aşteptări de la un film decât de la o carte? Cred că până la urmă e un pic din fiecare…

Aşadar, dacă vreţi să aflaţi poveste bogatului şi misteriosului Gatsby, vă recomand să citiţi cartea lui F. Scott Fitzgerald…deşi pentru nostalgice un Robert Redford tânăr ar putea să salveze onoarea filmului 🙂

Lord of the Flies

Îmi face plăcere să mă uit la filme care ecranizează o carte citită. Am primit cadou cartea “Lord of the Flies” a lui William Golding şi la ceva timp după ce am citit-o, am vizionat şi filmul (varianta mai veche, din 1963, care am înţeles că e mai fidelă romanului). Pe scurt: un grup de copii rămân singuri pe o insulă pustie în urma unui accident aviatic şi în încercarea lor de a supravieţui şi de a fi salvaţi, lucrurile se complică. Am privit în ambele cazuri (cartea şi filmul) acţiunea strict ca pe o aventură, pentru că datorită caracterului meu mai pragmatic, mi-e destul de greu să găsesc semnificaţii şi simboluri. Probabil şi din acest motiv nu prea mi-au plăcut. Da, ştiu, e o carte clasică, probabil că sunt o ignorantă şi o superficială, dar asta este părerea mea. Ecranizarea a fost cam la acelaşi nivel ca şi cartea, cu acţiunea uşor fragmentată, sacadată.

Şi citatul obişnuit, printre puţinele replici ale filmului: We’ve got to have rules and obey them. After all, we’re not savages. We’re English! And the English are best at everything!

Am găsit şi un trailer, dacă sunteţi curioşi cum se promovau filmele acum 50 de ani!

Harry Potter and the Half-Blood Prince

Și dacă tot vorbeam de filme cu multe părți, am văzut recent și Harry Potter and the Half-Blood Price.

Atmosfera faină, ca de obicei, dar tot ca de obicei simți că sunt reduse prea multe detalii, lucrurile par un pic forțate, la final totul se întâmplă prea repede, toate se prăvalesc peste tine. Asta pentru că filmul e tot de două ore și ceva, pe când cărțile sunt tot mai mari. Din câte am văzut, ultimul volum va fi împărțit în două filme separate, ca un final de sezon cu două episoade. Chiar filmul ăsta ca întreg m-a dus cu gândul la un penultim episod de sezon, în sensul că nu a fost prea multă acțiune, ci mai mult construcția intrigii pentru marele final. Mi-a plăcut în schimb că protagoniștii sunt la vârsta primelor iubiri, și de aici câteva scene tare simpatice.

Și un citat    Albus Dumbledore: You must be wondering why I brought you here.
Harry Potter: Actually sir, after all these years I just sort of go with it.