Nicolae Grigorescu – sinceritate şi simplitate (2)

Revin, așa cum am promis, cu câteva citate ale lui Nicolae Grigorescu:

“trebuie să pictezi așa precum păsările cântă, absolut tot ce îți iese în cale și îți place, niciodată să nu-ți bați capul în căutarea unui motiv, atunci când totul în jurul tău este minunat”

“Cu acul ne-a crescut biata mama. Și o dată n-am auzit-o plângându-se sau blestemând, ori spunând vreo vorbă rea. S-a trudit sărăcuța de ea și a-nvățat singură să citească și să scrie ca să ne poată-nvăța și pe noi puțină carte. Că ce școli erau pe vremea aia?… De dimineață până în noapte muncea și ne îngrijea s-avem de toate”

“Se vede treaba că zugrăvitura era în neamul nostru, că mult îmi mai plăceau și mie icoanele când eram mic. Pentru mine, sfinții erau vii: stam cu sfială înaintea lor și eram încredințat că și ei se uită la mine, mă așteptam să-i aud vorbind, să-i văd mișcându-se, ridicând mâna să mă binecuvinteze”

Nicolae Grigorescu - Portretul Mariei Nacu

 

Advertisements

Nicolae Grigorescu – sinceritate și simplitate (1)

Citesc uneori cărțile de la Adevărul din colecția Pictori de Geniu. Când am ajuns la Nicolae Grigorescu (primul român din colecție) am privit cu scepticism cartea, am considerat că va fi plină de un patetism patriotic deranjant. Poate patetism a fost, dar în niciun caz deranjant: am citit cartea ca pe un roman, am savurat-o chiar. A reușit foarte bine să transpară din ea omul Nicolae Grigorescu, de aceeași calitate ca și pictorul Nicolae Grigorescu. Mărturisirile lui, atât de sincere și simple, m-au impresionat. M-am mai documentat și m-am hotărât să vă împărtășesc și vouă câteva dintre vorbele pictorului… pe episoade, ca să nu vă plictisesc cu prea multe deodata 🙂

Sentimentul colorează, nu pensula. Poţi colora c-o bucăţică de cărbune, şi toate tuburile din lume nu-ţi dau albastrul unei flori de inişor dacă nu-l ai în suflet.

Fă ce simţi, şi atâta cât simţi — unde nu te mai mişcă, lasă paleta jos: lucrul tău, fiind numai sinceritate, va creşte şi se va desăvârşi în sufletul celorlalţi. Va trăi. Altfel, vrând să-l isprăveşti, îl omori.

În zile ca acestea, când vechile credinţe, cu sau fără părerea noastră de rău, se dărăpănează, poate c-ar trebui să păstrăm un loc de cinste şi un adăpost respectat artei, cea din urmă dintre religiile omenirii.

Nicolae Grigorescu - Luminiș