Oscars live blogging (2016)

Culmea, iar m-au prins Oscarurile în concediu. Așa că vă zic câteva păreri:

• Au început cu discursul lui Chris Rock despre boicotul negrilor, despre dacă există sau nu rasism la Hollywood. A fost parțial serios, parțial comic.
• Am jucat pe pagina oficială acel Oscar Challenge să văd câte premii nimeresc, așa cum am făcut de câțiva ani încoace. Când să verific primul premiu am avut surpriza să nu mi se fi păstrat previziunile. Pissed off. Nu le știu pe de rost, așa că n-o să mai știu câte am nimerit 😦
• Se pare că toate aparițiile lui Chris Rock au câte o glumiță pe seama boicotului negrilor/rasismului de la Hollywood. La o revenire din publicitate zice “we’re black”.
• Haha, în public au pus și ursul din Revenant.
• Anul trecut, în pauzele de publicitate intrau cei de la DigiFilm și făceau câteva comentarii, pertinente și interesante. Acum nimic.
• A început seria de premii pentru Reventat cu premiul pentru imagine. Cred că vor urma multe.
• A, abia acum am obervat că mulțumirile câștigătorilor rulează pe o bandă în josul ecranului ca să scurteze cât mai mult discursurile.
• Se pare că Mad Max e pus pe luat premii multe, are vreo 6 acum, la mijlocul showului.
• Premiul pentru animație a fost prezentat de Buzz și Woody (Toy Story). În ultima vreme, ne știm foarte bine cu ei.
• Tipul care cântă melodia din 50 Shades of Grey (nominalizată la cea mai bună coloană sonoră) : cea mai ciudată freză ever!
• Kate Winslet nu vede bine la distanță, dar putea să își pună niște ochelari mai finuți pentru rochia pe care o purta.
• Oh, no. I-a împrumutat și Patriciei Arquette. Ochelarii ăstia de hipster sunt peste tot!
• Mark Rylance, l-am văzut pentru prima dată în Bridge of Spies. Mi-a plăcut cel mai mult și a câștigat (rol secundar masculin).
• Film străin, avem aici un român care joacă (Son of Saul). Să vedem….Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu, a câștigat!!!!!
• Lady Gaga, voce+pian: foarte tare!!! standing ovation and all. Mesajul piesei foarte puternic, dar a și cântat cu mult patos.
• Și culmea, la coloană sonoră nu a câștigat melodia ei.
• Urmează cel mai așteptat premiu al serii, numit și CÂȘTIGĂ SAU NU LEO? Am dubii! Premiul este: DA.
• Și pentru cel mai bun film, surprinzător, Spotlight. Așa că Revenant n-a luat cine știe ce. Participasem la un joc pe un site românesc, unde se câștigau premii dacă nimereai 5 categorii (actori în rol principal/secundar și film). Numai pe ăsta l-am ratat 😦

Oscars Live Blogging

Ce noroc! M-au prins Oscarurile fiind încă în concediu, așa că am făcut din nou nebunia să mă trezesc la 2 să mă uit live:

• Iar mi-am luat țeapă și m-am trezit prea devreme. Ăștia pun în program și ceremonia de pe covorul roșu, care a început la 2 și care nu că nu mă intesează în mod deosebit. Premiile au început propriu-zis la 3.30, dar normal că n-am mai putut adormi.
• Dacă tot nu am dormit, m-am uitat la ținute. Nu am reținut ceva anume, doar am remarcat din nou și din nou că actrițele astea sunt foarte slabe, toate rochiile le vin superb, impecabil.
• În pauzele publicitare comentează Irina Margareta Nistor, absolut pertinent și interesant.
• Neil Patrick Harris prezintă. Asta îmi amintește că nu am reușit să văd ultimul sezon din How I Met Your Mother.
• Pentru rol secundar, J.K Simmons din Whiplash. Da, am intuit bine. Un discurs frumos despre familie.
• Maroon 5 live. Nice.
• Reese Witherspoon are riduri! Și e lăudată pentru că e printre puținele care își mențin naturalețea în felul ăsta.
• Îmi place mult cum sunt rezumate în câteva fraze filmele nominalizate la cel mai bun film.
• Everything is awesome – melodia din Lego Movie. Am un deja vu cu DJ Bobo. Cum au ajuns ăștia nominalizați?!
• I’m not gonna miss you – melodie scrisă de un tip diagnosticat cu Alzheimer, tare emoționant. “You’re the last person I will love
  You’re the last face I will recall”
• Actriță în rol secundar…oare Meryl Streep din nou??? Nope, Patricia Arquette din Boyhood. Nouă ni s-a părut cel mai plat rol ever, but whatever. Cred că a întârziat și n-a mai avut timp să meargă la coafor.
• Glory – melodia din filmul Selma. Sună bine. La final lacrimi peste lacrimi, albi și negri deopotrivă. A câștigat pentru cea mai bună coloană sonoră.
• Lady Gaga cântă melodii din The Sound Of Music, arată normal și cântă superb. După ce a cântat ea, a intrat și originalul, Julie Andrews, să o felicite și să prezinte un premiu.
• Scenariu original -Birdman
• Scenariu adaptat – The imitation game. Mi-a plăcut discursul scenaristului, despre a te accepta așa cum ești, gay, straight, normal, ciudățel.
• Actor în rol principal – Eddie Radmayne – The theory of everything. Meritat.
• Actriță în rol principal. Cică favorită e Julianne Moore, din păcate nu am văzut filmul. Da, ea a câștigat. Alzheimer story again.
• Drums, drums best movie is…Birdman.
• La final, despre show…în afară de cântecul de început nu prea au fost multe glumițe, mă așteptam la mai mult din punctul ăsta de vedere.

 

Teatru de improvizație

Am fost duminica trecută la un altfel de spectacol de teatru. Dar să încep cu începutul.

Pe când lucram de acasă la doctorat, soțul meu lucra și el de acasă. Și în perioada aia a descoperit teatrul de improvizație. Există două show-uri străine, Improv-A-Ganza (care are 40 de episoade) și Who’s line is it anyway? (220 de episoade). Se amuza atât de tare încât uneori mă enervam, mai ales că asta de întâmpla de cele mai multe ori în timp ce eu lucram. Am încercat și eu să mă uit…Da, găseam scenele amuzante, dar nu le gustam chiar atât de tare ca el, mai ales că eu nu credeam că ceea ce făceau era chiar improvizat, mi se părea că e pregătit dinainte.

Am aflat acum două săptămâni că există și în Iași o trupă de genul ăsta. Se numește trupa Idiot și “performează” in clubul Arte în fiecare duminică (biletul e 10lei). Am fost cu câțiva colegi de servciu, dar și cu soțul, pentru că el era de fapt marele amator de improviație. Am fost sceptici. Dar băieții se descurcă. Au preluat câteva idei de la serialele străine, ca și “jocuri” de start. Ideile pentru scenă le iau de la spectatori, așa că lucrurile sunt pe bune improvizate. Atmosfera care se creează e foarte plăcută, starea de bine e molipsitoare. Se vede diferența față de profesioniștii de la Improv-A-Ganza, dar e o idee foarte bună pentru o altfel de ieșire de weekend.

Iașul în Liga 1

Se pare că participarea la prezentarea echipei a fost de bun augur, pentru că CSMS Iași a ajuns în Liga 1. Am fost și la ultimul meci din campionat și chiar a fost palpitant pentru că clasamentul era strâns și lucrurile se decideau chiar atunci. Totul s-a terminat cu bine și echipa s-a calificat. Multă baftă pentru anul viitor!!!

This slideshow requires JavaScript.

Voi de ce nu faceți un copil?

Mă întreb uneori care e sensul acestei întrebări. Cu excepția unor persoane foarte apropiate, în special familie, nu știu cine și de ce ar adresa o întrebare de genul acesta.

Dacă e să o luăm pe cazuri, există cupluri care vor să facă un copil și cupluri care nu vor pe moment, sau poate deloc. Cei care nu vor (acum sau vreodată) cu siguranță au motive bine întemeiate și nu cred că o discuție care începe cu “Voi de ce nu faceți un copil?”  poate să îi răzgândească cumva. Apoi sunt cei care își doresc și chiar încearcă, situație în care discuția tinde să alunece un pic spre jenant (“Facem”, “Încercăm”, “Prestăm”, “Lucrăm în sensul ăsta”).

Și apoi mai e categoria cuplurilor care își doresc un copil, dar întâmpină probleme în a-l concepe. În cazul ăsta întrebarea cu pricina chiar pică greu. Am fost pusă în situația asta și nu e deloc plăcut. Nu știi dacă e cazul să detaliezi, să îți deschizi sufletul și să povestești despre problema ta, sau, pentru că lucrurile astea sunt atât de intime, să eviți, să pleci capul sau să inventezi o minciună (așa cum se întâmplă de cele multe ori). Nu pot spune că am fost diagnosticată cu infertilitate, dar am ceea ce se numește endometrioză (am și o operație la activ), care, din câte am fost avertizată și din câte am observat pe parcursul câtorva luni cât am “lucrat în sensul ăsta”, face din a concepe un “challenge”.

Salut în acest sens inițiativa Asociației SOS Infertilitatea, și anume o campanie de sensibilizare și conștientizare a fenomenului infertilității. Dacă sunteți din București, veți vedea,începând de mâine afișele de mai jos prin oraș. Am speranța că o să se extindă campania și în alte orașe. De reținut este faptul un copil se face în intimitate și cred că subiectul conceperii unui copil trebuie să fie la fel de intim.

 

Pronosticuri…

…cu privire la cine ce-o să câștige la Oscaruri. N-am văzut nici pe departe toate filmele nominalizate, așa că merg un pic pe ghici. Vedem mâine dimineață ce s-a potrivit. Încep de la cele mai neinteresante/neimportante până la categoriile “vedetă”.

Later edit: Am nimerit 10 din 24, nu e rău deloc.

Cel mai bun scurtmetraj documentar: God Is the Bigger Elvis   Saving Face

Cel mai bun documentar: Hell and Back Again  Undefeated

Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune: Time Freak The Shore

Cel mai bun scurtmetraj animat: The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore

Cele mai bune costume: The Artist

Cel mai bun machiaj: Harry Potter and the Deathly Hallows Part 2  The Iron Lady

Cele mai bune efecte vizuale: Harry Potter and the Deathly Hallows Part 2 Hugo

Cel mai bun mixaj de sunet: The Girl with the Dragon Tattoo  Hugo

Cel mai bun montaj de sunet (nu știu care e diferența față de anteriorul, dar…): War Horse Hugo

Cel mai bun cântec (aici sunt doar 2 nominalizări, dacă nici aici nu nimeresc, e clar…): Man or Muppet din The Muppets 

Cea mai bună coloană sonoră: The Artist

Cel mai bun montaj: The Girl with the Dragon Tattoo

Cea mai bună imagine: The Tree of Life Hugo

Cel mai bun scenariu original: Midnight in Paris

Cel mai bun scenariu adaptat: Hugo The Descendants

Cea mai bună regie artistică: The Artist Hugo

Cel mai bun lungmetraj de animaţie: Kung Fu Panda 2 Rango

Cel mai bun film străin: In Darkness A separation

Cea mai bună actriţă în rol secundar: Octavia Spencer (The Help)

Cel mai bun actor în rol secundar: Max von Sydow (Extremely Loud and Incredebly Close) Christopher Plummer (Beginners)

Cea mai bună actriţă în rol principal: Meryl Streep (The Iron Lady)…mi-aș dori să câștige Rooney Mara din “The Girl With the Dragon Tattoo”, dar nimeni nu cred că îndrănznește să n-o voteze pe Meryl

Cel mai bun actor în rol principal: George Clooney (The Descendants) Jean Dujardin (The Artist)

Cel mai bun regizor: Michel Hazanavicius (The Artist)

Cel mai bun film: The Artist (mi-aș dori să câștige “The Help”, dar din câte am auzit nu prea are șanse)

Filme de Oscar în 2012 (3)

Hugo (Hugo)

cu: Asa Butterfield, Chloë Grace Moretz, Christopher Lee, regia: Martin Scorsese

Am aşteptat filmul ăsta de când am auzit prima oară de el. Mi-era dor de un film de tip fantasy/adventure ca de copilărie. Poate pentru că The NeverEnding Story (văzut acum vreo 15 ani) şi-a pus atât de tare amprenta pe mine, încât de atunci tot caut să văd filme care să mă poarte în atmosfera aceea de poveste. A reuşit Hugo? Pe jumătate aş putea spune. Asta pentru că este pe jumătate un film cu/despre copii, iar pe jumătate despre oameni mari. Aşa că mi-a plăcut doar prima jumătate, aceea în care Hugo încearcă să rezolve un mister…lăsat nerezolvat de tatăl lui….care murise de curând. Sună cunoscut? Dacă vă zic că cealaltă jumătate de film are ca subiect cinematografia o să ziceți că majoritatea filmelor de la Oscar de anul ăsta se rotesc în jurul acelorași subiecte. Și cam așa e.

Hugo Cabret: Maybe that’s why a broken machine always makes me a little sad, because it isn’t able to do what it was meant to do… Maybe it’s the same with people. If you lose your purpose… it’s like you’re broken.

Midnight in Paris (Miezul nopții în Paris)

cu: Owen Wilson, Rachel McAdams and Kathy Bates, Carla Bruni!!!, regia: Woody Alan

Sunt de acord că se întâmplă uneori să ne dorim să fi trăit în alte timpuri. Personajul din acest film reușește ca în fiecare miez de noapte să ajungă în timpul în care și-ar fi dorit să trăiască, anii 20. În esență e o comedie romantică, de fapt are ceva mult mai specific de atât, e un film 100% Woody Alan.

Man Ray: A man in love with a woman from a different era. I see a photograph!
Luis Buñuel: I see a film!
Gil: I see insurmountable problem!
Salvador Dalí: I see rhinoceros!

 

The Help (Culoarea Sentimentelor)

cu: Emma Stone, Viola Davis, Octavia Spencer, regia: Tate Taylor

Într-o perioadă în care negrii nu erau încă acceptați în comunitatea americană, generații întregi de negrese lucrau ca menajere la familiile albe. Plata era puțină și totuși mai tare durea atitudinea “stăpânelor”; s-a ajuns chiar să le interzică să folosească baia lor ca să nu cumva să le transmită vreo boală. Foarte ciudat, mai ales că menajerele îngrijeau de copiii familiei (mai bine spus îi creșteau pentru că mamele nu se ocupau deloc de ei), îi hrăneau, îi pupau și totuși nu se mai punea problema de transmis boli.

Ar fi multe de spus despre The Help, dar n-o să mă întind prea mult. Aș zice doar că m-a impresionat cel mai mult dintre cele 9 nominalizări. Are poveste, umor, mesaj, impact. Sper să câștige.

Aibileen: 18 people were killed in Jackson that night. 10 white and 8 black. I don’t think God has color in mind when he sets a tornado loose.

Filme de Oscar în 2012 (2)

Extremely Loud and Incredibly Close (chiar sunt curioasă cum o să-l traducă pe românește)

cu: Tom Hanks, Thomas Horn, Sandra Bullock, regia: Stephen Daldry

Tragedia de la 11 septembrie a născut multe povești emoționante. Șocul unei dispariții atât de neașteptate e cu adevărat greu de suportat. Cu atât mai mult cu cât este vorba de un băiețel de 11 ani, cu o personalitate specială, timid și ușor anxios, iar cel pe care tocmai l-a pierdut, respectiv tatăl lui, era cel mai bun partener de joacă. Și nu era vorba de o joacă oarecare, ci de adevărate investigații de detectiv, descoperirea de mistere și enigme. Mai mult, băiețelul se simte frustrat de faptul că nu a avut o “încheiere” (nu găsesc o traducere mai bună pentru cuvântul “closure”…Mihaela, help!), îl caută cu disperare tatăl său în imaginile de la televizor, printre oamenii care se aruncă de la etaj. Se revoltă și nu vrea să participe la înmormântarea simbolică a unui sicriu gol. Nu poate să accepte acestă dispariție.

Aventura începe de fapt când găsește o cheie misterioasă printre lucrurile celui pierdut și consideră că acesta e un ultim mister pe care i l-a propus tatăl său.

Mi-a plăcut, s-a lăsat și cu lacrimi către final. Îl recomand.

Oskar Schell (băiețelul): Only humans can cry tears. Did you know that?

The artist (Artistul)

cu: Jean Dujardin, Bérénice Bejo, regia: Michel Hazanavicius

Povestea nu e complicată: trecerea de la filmul mut la cel cu voci îi afectează cariera lui George Valentin, care nu se poate adapta la această schimbare. Filmul e deosebit pentru că e, în mare parte, un film mut, replicile nu se aud ci se citesc, iar soloana sonoră are un rol foarte important. Apropos, știați că la filmele mute orchestra cânta live coloana sonoră? Eu până să văd The Artist nu știam…

Și cu ocazia asta începi să îți reamintești ce însemnă un artist, că parcă prea mult am auzit în ultima vreme expresia “artista Carmen Șerban”…bine, ei o folosesc să evite cacofonia, dar puteau găsi și altceva.

Da, e un film deosebit ca aspect, dar parcă un pic prea simplu ca poveste…

The Descendants (Descendenții)

cu: George Clooney, Shailene Woodley, regia: Alexander Payne

Complicaaaaaat, complicat să afli că nevasta a suferit un accident și a intrat într-o comă profundă. Și mai complicat e să afli că în ultimul timp te înșela. Și de aici, o grămadă de probleme de moralitate: o iubești? o urăști? o ierți? îl cauți pe amant? îl iei la bătaie?

Drăguț, simpatic, uneori amuzant, dar prea aduce a comedie romantică. Nu că ar fi ceva rău, îmi plac genul ăsta de filme, dar nu prea le premiază ăștia la Best Picture. Poate la Best Actor.

Matt King: I don’t want my daughters growing up entitled and spoiled. And I agree with my father – you give your children enough money to do something but not enough to do nothing.

Filme de Oscar în 2012 (1)

Mi-am făcut de câțiva ani obiceiul ca iarna să mă uit la filmele nominalizate la premiile Oscar, ca să-mi fac și eu o idee despre ce mai consderă americanii a fi un film bun, demn de a fi premiat. La categoria Cel Mai Bun Film sunt, în ultimii 3 ani, mai multe nominalizări  față de restul categoriilor care au maxim 5. Cu atât mai bine 🙂

Anul ăsta sunt 9 nominalizări și m-am gândit să le grupez câte 3, ca să nu vă plictiesesc prea mult deodată, dar nici să nu mă întind pe foarte multe postări. Așadar, în ordinea vizionării lor:

The Tree of Life (Pomul Vieții)

cu: Brad Pitt, Sean Penn, regia (da, mi-am propus de anul ăsta să fiu un pic atentă și la numele regizorilor): Terrence Malick

E povestea unei familii cu 3 băieți, cu părinți foarte diferiți: mama este tot ce e mai blând și bun, iar tatăl este foarte dur și strict. Ambii părinți își iubesc copii, dar tatăl se schimbă uneori de la iubitor la autoritar și invers într-un mod în care îi cam zăpăcește pe bieții copii. Un eveniment tragic, moartea unuia dintre copii, le schimbă viața tuturor. În paralel este surprins Jack, unul dintre frați, la vârsta maturității…….. cam asta e tot ce am înțeles eu din film.

Restul e plin de metafore și alegorii pe care sincer nu prea le-am înțeles, suflet prozaic ce sunt. Dacă e să ne luăm după alții, care chipurile au înțeles mai mult “Din această poveste reiese că Jack cel adult, un suflet pierdut intr-o lume modernă, căutand să descopere printre scenele în schimbare ale timpului ceea ce rămâne neschimbat: eternul plan din care facem parte.”(CineMagia)…Yup, mi-e greu să înțeleg până și explicația.

Oricum, mi-a plăcut muzica și scenele din spațiu (a fost o bucată din film – parcă prea lungă- dedicată formării universului și a vieții pe pământ, aproape că așteptam să-l aud pe Morgan Freeman la un moment dat).

În concluzie, nu mi-a plăcut, nu l-am înțeles, n-a fost ceea ce m-am așteptat. Este, totuși, destul de apreciat, așa că nu trebuie neapărat să vă luați după mine.

Young Jack (vorbind cu divinitatea): Where were You? You let a boy die. You let anything happen. Why should I be good ? When You aren’t.

 

 

 

 

 

 

 Moneyball (Moneyball: Arta de a învinge)

cu: Brad Pitt, Philip Seymour Hoffman, regia: Bennett Miller

E povestea inspirată din realitate a unui manager al unei mici echipe de baseball care îşi propune ca folosind micul lor buget să facă o echipă campioană. Pentru asta, încearcă să găsească jucători valoroşi acolo unde nimeni nu ar căuta, pornind de la ideea că valoarea unui jucător nu e dată  neapărat de preţul lui de cumpărare.

Mi-a plăcut, a avut poveste şi chiar şi suspans. Ca să fiu sinceră totuşi, nu cred are şanse să fie filmul câştigător.

Billy Beane: Any other team wins the World Series, good for them. They’re drinking champagne, they get a ring. But if we win, on our budget, with this team… we’ll have changed the game. And that’s what I want. I want it to mean something.

 

 

War Horse (Calul de luptă)

cu: Jeremy Irvine, Emily Watson, regia: Steven Spielberg

Mai ţineţi minte serialul de pe vremuri care se numea Black Beauty? Filmul ăsta aduce puţin. E o poveste a legăturii care se poate crea între un cal și stăpânul lui, dincolo de distanță și timp . Filmul este unul emoționant, dar pare un pic a fi din alte vremuri. În timp ce mă uitam, tot întrebam: sigur e film făcut in 2011? sigur e făcut de Steven Spielberg? (mă asteptam la efecte speciale, la nebunii, dar nimic). De asta nu cred că War Horse va fi marele câștigator de anul asta.

Rose Narracott: [to Ted] (soția către soț) I might hate you more, but I’ll never love you less.

După finala Australian Open

Inutil să spun că a fost un meci spectaculos, având în vedere că cei doi finaliști sunt atât de apropiați ca valoare. În plus, a fost cel mai lung meci jucat vreodată la Australian Open – aproape șase ore!!!. După atâta timp, Djokovic și Nadal jucau pur și simplu cu ultimele fărâme de resurse pe care le mai aveau, amplificate de adrenalina finalului de meci. Imediat ce s-a terminat, însă, adrenalina s-a oprit și finaliștii, care cu 5 minute înainte alergau și dădeau lovituri geniale pe teren, abia aveau puterea să stea în picioare. Imaginile sunt geniale! Noi le-am privit în direct și chiar ne întrebam, cu sufletul la gură, de ce atâta vorbărie (inutilă) din partea organizatorilor și sponsorilor. Noroc că până la urmă s-a gândit cineva şi la jucători…