Help, my room is buzzing! (2)

spuneam că mă aflam în fața unei dileme: să mă duc să bat la ușa care bâzâia, caz în care omul era ori ok (trăsese din greșeală sfoara de urgență), ori într-o stare critică (dacă trăsese sfoara cu bună știință), sau să stau liniștită în cameră, eventual cu o ureche pe ușă. Nu era prea plăcută imaginea de a-l găsi pe om într-o urgență reală, dar știam că persoana care stă acolo (asiaticul cu care mă întîlnisem într-o zi în bucătărie) stătea tot de puțin timp în cămin, așa că am mizat pe faptul că a tras din greșeală. Și nu că aș fi eu o persoană foarte generoasă, dar, sincer, m-am gândit că dacă îl ajut, poate mă ajută și el cu niște internet, vreo parolă de la un wireless, vreun pont (erau deja 7 zile de când ajunsesem și nu prinsesem nici urmă de net în cameră). Așa că, plină de “generozitate”, am sărit în ajutorul vecinului.

Am bătut la ușă și, surpriză, nu era băiatul din bucătărie, era altul, tot asiatic (sunt cam greu de deosebit pentru că seamănă destul de mult între ei, dar și după cum m-a privit mi-am dat seama că nu mă cunoaște). I-am explicat că a tras semnalul de urgență (nu știa ca trăsese ceva, că bâzâia, nimic), că l-am tras și eu din greșeală acum câteva zile, i-am zis de unde să îl oprească, l-a oprit și mi-a mulțumit. Ok, cam penibilă situația, mai ales că omul nu mă știa. Am aflat apoi că aceea e o cameră de două persoane, deci așa se explica faptul că răspunsese altcineva decât mă așteptam.

Nu m-a ajutat cu net, însă. Doar că energiile astea și faptele bune și “generoase” nu se pierd, se contorizează ele undeva în univers și se răsplătesc. Așa că ieri am avut internet în cameră pentru prima dată, s-a reparat rețeaua căminului…întâmplare? 🙂

Advertisements

Help, my room is buzzing!

În prima zi, m-am apucat să analizez cu atenție camera. Am apăsat toate înterupătoarele posibile, chiar și unul cu un clopoțel pe el care aparent nu făcea nimic.

Am găsit apoi în duș un fir lung care cobora din perete (am să pun și o poză)…normal că nu m-am putut abține și am tras de fir. Ca urmare, un sunet ciudat ca un bâzâit a început să se audă de undeva de la intrarea în cameră, pe exterior. Am ieșit și am văzut un beculeț aprins deasupra ușii care părea să fie și sursa zgomotului. Inutil să vă spun că beculețul meu era singurul aprins din tot holul. Imediat m-am gândit că am pornit vreo alarmă de incendiu și că o să fiu amendată ca un dl Goe care n-a stat cuminte în tren.

Dar nimeni nu părea să audă bâzâitul meu. Am așteptat cam 10 minute în speranța că se va opri sau va ieși cineva pe hol, indignat de sunetul care îmi părea atât de puternic. Nu s-a oprit și nici nu a ieșit nimeni. M-am apucat apoi să bat pe la ușile vecinilor să îi întreb ce-am făcut și cum să repar. Nimeni. Trecuseră cred vreo 20 de minute și mă așteptam de acum să apară pompierii.

Într-un final, a intrat cineva pe hol și i-am adresat un “Help, my room is buzzing!!!”. A râs și mi-a explicat că acela e, într-adevăr, un semnal de urgență (luat atât de tare în serios, că în aproape 30 de minute nu a venit nimeni să vadă care e urgența) și că se oprește de la înterupătorul cu clopoțel. L-am întrebat dacă el era persoana care sosește în cazurile de urgență și mi-a spus că nu, e doar un vecin. Probabil s-au obișnuit și ei cu alarmele false și nu le mai bagă în seamă…decât să nu pățească precum ciobanul care stigă “Lupul!”

O întrebare esențială este ce faci când vezi că bâzâie camera altuia (cum mi s-a întâmplat mie ieri)? Te aștepți ca și el să fi tras semnalul din greșeală și te duci să îi spui secretul butonului cu clopoțel?  Sau te aștepți ca omul să aibă o urgență adevărată, să îi fie rău și să trebuiască să îl ajuți? Sau stai în camera fără să te bagi? Voi cum ați proceda?