Prima petrecere

Când am venit în Italia, mi-am propus să mă întâlnesc cu naţionalităţi pe care nu le-am întâlnit la ieşirea mea anterioară, în Germania. Voiam să întâlnesc o persoană de culoare şi o persoană asiatică. Nu mi-a fost prea greu, i-am întâlnit în prima mea vizită în bucatăria comună pe care o avem la capătul culoarului. Deci țelul meu într-ale socializării a fost îndeplinit…pot să mă întorc acum? 🙂

Mai mult, negrii sunt foarte drăguți și prietenoși și chiar am fost invitată la petrecerea pe care o pregătea negresa în bucătărie. M-am dus, pentru că am învățat din experiența germană că oamenii pot fi sincer amabili și prietenoși, și e bine să fii și tu la fel. Am aflat abia când am ajuns că era ziua altui negru care, printr-o coincidență, are o iubită româncă. Drăguță și ea, mi-a spus câte ceva despre fiecare din grupul de petrecăreți. Și ei toți simpatici, prietenoși, chiar dacă ești o necunoscută, nu te lasă să stai singură într-un colț, dimpotrivă. Am plecat de la petrecere și eu o dată cu fetele din Venezuela (am mai cucerit un continent, yessss!), adică pe la 10 seara. Petrecerea a mai ţinut… spre fericirea mea, uşa de la bucătărie este foarte bine izolată fonic!

Mâncarea

Sărbătoritul cu iubita româncă

Da, mâncare era picantă, aşa se explică buzele mele!!

Indonezianul (???)

Sărbătoritul (nu știu din ce țară)